1,366 matches
-
ritual. Ionienii Thales din Milet, Anaximene, Anaximandru și Heraclit din Efes identificau ca elemente fundamentale ale naturii și cosmosului apa, aerul, infinitul (materie nedeterminată), focul. De la Heraclit, lumea începea să fie percepută în relație cu devenirea și lupta creatoare. Lupta contrariilor și unitatea lor fundamentală explicau natura fiecărui lucru (dielectrica). Pitagora, la rândul lui, fundamenta o adevărată filosofie a naturii și matematismului sistematic. „Totul este număr”, considera acest matematician, fizician, filosof și „zeu”, omul în jurul căruia s-a creat în secolul
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
naturale sunt îndreptate către scopul lor, ființă pe care o numim Dumnezeu. După enumerarea celor cinci căi, Toma respinge, cu o ingeniozitate ieșită din comun, două argumente tradiționale împotriva existenței lui Dumnezeu. Primul dintre ele este formulat astfel: dintre două contrarii, dacă unul este infinit, celălalt ar fi anihilat; dar prin Dumnezeu înțelegem „bunătate infinită”. Deci, dacă Dumnezeu ar exista, nu ar mai putea exista răul. Dar răul există, deci Dumnezeu nu există. Toma răspunde pornind de la un citat din Sfântul
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
proprietarilor a stabili pe proprietățile lor, sau în folosul proprietăților lor, orice servitute vor găsi de cuviință, pe cât timp aceste servituți nu vor impune persoanei proprietarului fondului servient*) obligația unui fapt personal, si pe cât timp aceste servituți nu vor fi contrarii ordinii publice. Uzul și întinderea servituților stabilite astfel se regulează prin titlul ce le constituie, și în lipsă de titlu, după regulile următoare. --------------- *) Supus servituții. Articolul 621 Servituțile sunt stabilite sau în folosul clădirilor, sau în folosul pământului. Cele de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
Legea notarilor publici și a activității notariale - publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995. Articolul 921 Testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desființează din acestă, decat numai acele dispoziții care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior. Articolul 922 Revocarea făcută prin testamentul posterior va avea toată validitatea ei, cu toate că acest act a rămas fără efect din cauza necapacității eredelui, sau a legatarului, sau din cauza că aceștia nu au voit a primi ereditatea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
judecătorilor. Articolul 1530 La împărțirea averii societății între asociați se aplică regulile relative la împărțirea eredității, la forma acestei împărțiri și la obligațiile ce rezultă între erezi. Articolul 1531 Dispozițiile titlului prezent se aplică la societățile comerciale, întrucât nu sunt contrarii legilor și uzurilor comerciale. --------------- Art. 48 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare prevede că
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
și corespondent special al ziarului nostru: introducerea noțiunii de „Neutrosofie” în logica matematică și enunțarea „Ipotezei Smarandache” în fizica teoretică. „Neutrosofia” este o generalizare a „dialecticii” din filozofie, realizată de Florentin Smarandache prin introducerea categoriei de „neutru”, alături de categoria de „contrarii”. Prin aplicarea neutrosofiei în logica matematică, s-a realizat logica neutrosofică (numită în literatura de specialitate și „logica smarandachiană”), în care o variabilă logică are trei valori: „adevărat”, „fals” și „incert”. Enunțată în articole de fizică teoretică, „Ipoteza Smarandache” (apărută
Editura Destine Literare by Florentin Smarandache () [Corola-journal/Journalistic/85_a_470]
-
zdruncina confortul dat de șabloanele moștenite și care anulează, definitiv, comoditatea dialogului pregătit de reporter, ”in ciornă”, în prealabil, de acasă...Interlocutorul meu te ține, spontan, ”în priză “, te poartă fără efort și fără a dori să te impresioneze, între contrarii. El îți deschide, zâmbind, în față, un curcubeu policrom, pentru a te avertiza, imediat că suntem pândiți, deși tineri, de indiferență și de rutină, ca de o “bomba” cu efect întârziat, dar distrugător: cel al ignoranței și neimplicarii... Rareori am
Cezar Straton () [Corola-website/Science/311487_a_312816]
-
e c o n s t r â n g e r e , „Lecție despre mine”(p.14), poemele baciene dau frâu în care dă anumite lecții de liber imaginației cititorului, f i lozofie, privind teoria oferind diverse situații de contrariilor. Am reținut în meditație profundă asupra mod deosebit formulări existenței umane. Pentru a educative aforistice, demne depăși „def ici tul unei de memorat: „Dumnezeu a civilizații”, din acest univers creat lumea fiindcă o simțea c o n t r o
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
sistemului capitalist. Mai mult, aceste reforme reflectă eforturile de „salvare” sau de „îmbunătățire” a capitalismului (fără a îl aboli) pentru a face față prăbușirii pieței datorită ineficienței sistemului. Hegel a propus o formă a idealismului în care dezvoltarea ideilor în contrariile lor este tema conducătoare a istoriei umane. Acest proces dialectic presupune uneori acumulări treptate dar alte ori cere salturi discontinui, schimbări violente ale al status quo-ului existent. Figuri istorice precum Napoleon Bonaparte sunt, conform interpretărilor hegeliene, mai degrabă simptome și
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
doctrina tomistă și aristotelică despre ordine și "cosmos", par a fi contrazise de evoluțiile ulterioare ale prozei joyciene, care migrează spre dezordine și "haos". În "Veghea lui Finnegan", Joyce concatenează cei doi termeni, formând "chaosmos" ("haos"-"cosmos"), o uniune a contrariilor care îi caracterizează cu acuratețe opera. Umberto Eco susține că „"Portret" nu pretinde a fi un manifest estetic al lui Joyce, ci un portret al lui Joyce care deja nu mai exista când autorul a terminat acea schiță ironică, autobiografică
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același timp, obsesia lutului sexualizat, Împăcînd chiotul dionisiac cu puritatea liliala
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
unor scriitori sud-americani precum: Jorge Luis Borges, Gabriel García Márquez, Alejo Carpentier sau Isabel Allende, dar și la lucrările unor scriitori din alte literaturi, precum cea germană (Günter Grass) ori engleză (John Fowles). Acest curent artistic realizează o unitate a contrariilor: viață și moarte, trecut precolonial și prezent postindustrial. Sintetizează două perspective, care, în mod obișnuit, sunt antagonice: perspectiva rațională asupra realității și acceptarea supranaturalului ca realitate prozaică. În cadrul acestei orientări literare, descrierile cele mai realiste se împletesc cu elemente fantastice
Realism magic () [Corola-website/Science/313795_a_315124]
-
indiferență „buddhică”, poate naratorul să ajungă la o afirmare. Această trecere este cumva asemănătoare cu „saltul de credință” al filozofului danez Søren Kierkegaard, contemporan cu Carlyle. În ceea ce privește sus-menționatul „antagonism”, ar fi de amintit fraza celebră a lui William Blake, „"fără contrarii nu există progres"”, iar progresul lui Carlyle de la eternul „nu” la eternul „da” nu se găsește în „Centrul de Indiferență”, ci în Supernaturalismul Natural, o filozofie transcendentală a divinului care se regăsește în viața de zi cu zi. Bazându-se
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
de mulți oameni doar pentru beneficiile aduse sănătății. Qi (Chi) este energia vitală cu care se lucrează în toate practicile Qigong. Polaritatea Yin și Yang reprezintă rezultatul difernețierii primordiale a sursei universului, care prin scindare a dat naștere celor două contrarii, Yin și Yang, cât și energiei vidului. Această polaritate se regăsește sub diferite forme în Univers: Principiul celor trei forțe și al celor trei comori Trinitatea întâlnită în multe religii ale lumii se manifestă în tradiția taoistă la nivelul universului
Qigong () [Corola-website/Science/318331_a_319660]
-
depășește trecând de la afirmație la negație și de aici la negarea negației. Această concepție asupra contradicției presupune că, între elementele opuse, există totdeauna o relație: ceea ce exclude trebuie să includă contrariul care îi este opus. Totul se dezvoltă prin unitatea contrariilor, și această mișcare reprezintă existența în totalitate. După Hegel, fenomenologia este "știința experienței conștiinței". În acestă operă se descrie evoluția progresivă și dialectică a conștiinței, de la prima opoziție imediată între ea și obiect, la conștiința de sine, rațiune, spirit și
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
număr, se va întâmpla ca multe lucruri să fie identice". Tot Aristotel se întreabă cum pot numerele să fie la cauzele lucrurilor și evenimentelor din univers și în același timp constituienți ai cosmosului material. Pitagoreicii și pitagoreii mai adăugau la contrariile originare, unitate-pluralitate, par-impar, limitat-ilimitat, alte șapte perechi până la împlinirea cifrei zece: dreapta-stânga, masculin-feminin, repaus-mișcare, dreaptă-curbă, lumină-întuneric, bine-rău, pătrat-oblong. Această listă a opozițiilor are numeroase imperfecțiuni . În general, pitagoreicii considerau decada sacră, considerau că numărul 10 "este perfect și cuprinde în
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
dreapta-stânga, masculin-feminin, repaus-mișcare, dreaptă-curbă, lumină-întuneric, bine-rău, pătrat-oblong. Această listă a opozițiilor are numeroase imperfecțiuni . În general, pitagoreicii considerau decada sacră, considerau că numărul 10 "este perfect și cuprinde în sine întreaga natură a numărului (10 copruri cerești, 10 perechi de contrarii). Astfel, pitagoricii reprezentau grafic numărul 10 sub forma "tetraktys" -ului, care a devenit simbolul lor sacru; dispuneau primele patru numere în felul următor: Pentru a explica structura și ordinea universului, pitagoreicii pornesc de la cifra desăvârșită 10, baza sistemului zecimal, potrivit
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
să mănânci orice fel de carne, inclusiv carnea de om, p.26 etc.), că tantricul poate ucide orice animal, că poate minți, poate fura, poate comite adulter etc. (p.120)." Explicația filozofică a unui astfel de comportament ține de identitatea contrariilor care sunt dizolvate fie în substratul cosmologic care este considerat a fi Vidul(), fie în sursa unică supremă, Brahman sau Dumnezeu. Totuși această cale tantrică nu este prescrisă tuturor ci doar anumitor ființe care au înclinație pentru ea, numite "vira
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dra-gostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența / inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cu-vintele, toate puse interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și același?"). Poemele, multe cu o ritmică muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
este un concept filosofic și religios care semnifică „coincidența contrariilor”. În fizică și lumea rațională există o dualitate de genul cald-rece sau zi-noapte, dar coincidentia oppositorum se referă la o presupusă realitate suprarațională (divină) în care toate contrariile coincid. Conceputul ca atare a fost făcut cunoscut în primul rând de către
Coincidentia oppositorum () [Corola-website/Science/337106_a_338435]
-
este un concept filosofic și religios care semnifică „coincidența contrariilor”. În fizică și lumea rațională există o dualitate de genul cald-rece sau zi-noapte, dar coincidentia oppositorum se referă la o presupusă realitate suprarațională (divină) în care toate contrariile coincid. Conceputul ca atare a fost făcut cunoscut în primul rând de către cardinalul Nicolaus Cusanus (1401-1461). Credința într-o unitate finală a contrariilor face parte din filosofia lui Heraclit, Giordano Bruno, Jakob Boehme și Emanuel Swedenborg. Expresia a fost folosită
Coincidentia oppositorum () [Corola-website/Science/337106_a_338435]
-
cald-rece sau zi-noapte, dar coincidentia oppositorum se referă la o presupusă realitate suprarațională (divină) în care toate contrariile coincid. Conceputul ca atare a fost făcut cunoscut în primul rând de către cardinalul Nicolaus Cusanus (1401-1461). Credința într-o unitate finală a contrariilor face parte din filosofia lui Heraclit, Giordano Bruno, Jakob Boehme și Emanuel Swedenborg. Expresia a fost folosită pentru prima dată în eseul "De Docta Ignorantia" (1440) al filozofului german Nicolaus Cusanus, în care se explică faptul că din moment ce omenirea nu
Coincidentia oppositorum () [Corola-website/Science/337106_a_338435]
-
să depășească limitele științifice ale înțelegerii, dovedind astfel o „ignoranță conștientă” ("docta ignorantia"). Cu alte cuvinte, sunt necesare atât rațiunea, cât și o înțelegere supra-rațională pentru a-l înțelege pe Dumnezeu. Acest lucru duce la "coincidentia oppositorum", o unire a contrariilor. Istoricul religiilor Mircea Eliade a folosit intensiv acest termen în eseurile sale despre mituri și ritualuri, descriind coincidentia oppositorum ca fiind un „model mitic”. Psihiatrul Carl Jung, filozoful și profesorul de studii islamice Henry Corbin, precum și filosofii evrei Gershom Scholem
Coincidentia oppositorum () [Corola-website/Science/337106_a_338435]
-
și titlurile tablourilor completează spectaculos, într-un bogat simbolism, adesea cu substrat ironic, intențiile sale. „Acasă în lumea umbrelor" ascunde o teribila premoniție, „Sacrificiul floral" e de o frumusețe sobră, „Sticla visurilor" și „Seiful tentației" eliberează erotismul, „Corecții naturale", „Lupta contrariilor" sunt... ecologice.. Iată și alte denumiri: „Atentat la viață", „Dezumanizare", „Inutilitatea forței", „Alter ego" care compun în ansamblul lor o viziune universală și, în acelas timp, unica. Analogiile și aspectele ambivalente servesc creatia intuitiva și logica a lui Baruch Elron
Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
aceeași semnificație, polii opuși au o natură identică însă de grade diferite, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri, toate paradoxurile pot fi conciliate" Această lege arată că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte opuse, iar contrariile nu sunt în realitate decât două extreme ale aceluiași obiect, între care sunt intercalate grade diferite. Căldura și frigul, deși par opuse, în realitate sunt același lucru, distingându-se doar prin diferența de grade. La fel, dragostea și ura, binele
Hermetism () [Corola-website/Science/336552_a_337881]