9,951 matches
-
tovarășei de viață. Viața se retrage, din cadru, cu ei; ca și cu animalul credincios, cu copacii care trimit „răvașe” de încurajare și semnale de susținere; cu obiectele domestice, atît de familiare, personale, lăsate în aria vechii existențe, în același contur, tot mai îndepărtat, al lumii. Printr-o uimitoare convergență, poezia se dispensează de „straturile” ce o fac aderentă la viață (a suferindului și a celorlalți) și, implicit, de variatele registre puse în valoare, anterior, prin mobilitatea soresciană. Deși impulsul autorului
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
lascivitatea, levitația izbăvitoare: „în rest,/ magia erotică în visul nocturn,/ viața e aici, clipa ce trece, anotimpul de acuarelă/ crescut și așezat peste orașul meu,/ tăcerea elocventă a celor patru telefoane,/ trupul rămîne pe podea, în rochia albastră de seară,/ conturul ființei pleacă fără hartă/ către fantoma nopții trecute,/ ținîndu-se de aer” (Măștile Cleopardei). Cu un adaos provocator, feminin: „am uitat să îți spun:/ pe tăcerea mea se poate dansa” (ibidem). Ceea ce înseamnă că autoarea nu pierde din vedere atuurile feminității
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
de ordin tehnic (de la efectele de montaj cinematografic la istoriile contrafactuale) și chiar sensul înalt al acestei cărți extraordinare: anume că povestea (care are, ca în Halima, un duh al ei) poate umple golurile documentare, poate explica inexplicabilul, poate da contur biografiilor amorfe și, în sfârșit, poate salva destine. Cosmin CIOTLOȘ Cam în aceste împrejurări am ajuns la Bazil Dumitrescu. În diminea- ța următoare (după acea primă întâlnire a noastră din centrul orașului), m-am grăbit, desigur, să-l sun, anunțându
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
foc sau în splendidul poem, punctat de dramatice umbre și lumini, Moartea câinelui, unde realul și imaginarul alcătuiesc un tot comun. „Cuvintele se împletesc în pagină precum nuielele / în gardul caselor noastre de Sub Codru. Îți vine să te uiți la contururile de dincolo. Ca și câinele meu Ursu s-a uitat peste gard / la vecinul meu Cosma. El i-a aruncat / un boț de mămăligă / cu ace de gămălie și sticlă pisată. / A hăpăit totul, bietul, ca să nu vadă cei din
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
reușește să iasă din trup călătorind cu sufletul în locuri îndepărtate. Ivirea între cei doi a Verei Stănescu, o colegă de liceu pe care dioscurii ieșiți din gîtul Gorgonei o iubesc pe rînd, nu are decît rostul de a da contur mai pregnant deosebirii dintre cei doi, amorul fiind act de posesiune pentru Damian și prilej de bucurie pentru Octavian. Pentru primul, femeia e o pradă, pentru al doilea, un dar. Povestea triunghiului amoros este înfățișată naratorului (Valentin Dumnea) de profesorul
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
realitate tinde către zero. Autorul pornește, în sensul cel mai strict, de la datele exacte ale realității înconjurătoare, de la experiențe personale ce nu au legătură cu literatura și nu constituie niște motive poetice. Existența dată de însumarea acestor experiențe își păstrează contururile și muchiile. Rămîne ca un corp străin în organismul poeziei, determinînd, prin ponderea sa malignă, febrele și tumorile acesteia. Altfel spus, realitatea devine un adevărat personaj în lirica „nouăzecistă”; la Ioan Es. Pop, avem de-a face cu unul negativ
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
de spațiul câtorva minute radiofonice, detaliile conturează mai pregnant profilul unui intelectual cu vocația prieteniei și a vieții literare în sensul „salonului” din secolul al XVII-lea, cum Dinu Pillat însuși spune că o avea și tatăl său. Ele schițează conturul unei generații febrile, deja vulnerate de drama războiului, dar decise să nu abdice în fața sorții: toți au trecut prin închisori, au făcut față unor condiții care nu se pot reconstitui decât fragmentar din documentele procesului (în volumul de la Editura Vremea
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
în care eram scufundați. Mă simțeam pretutindeni și în afara timpului. Aceasta învățasem la școală că era parcă definiția dumnezeirii. Mă dezagregasem în materia înconju rătoare. Trăiam într-o simbioză perfectă cu natura cu care făceam una, o singură existență, fără contur, fără sfârșit. Timpul s-a scurs astfel pe lângă noi, în afara noastră, nu știu cât, nu știu când. Deodată, parcă întorcându-mă de undeva, de foarte departe, am auzit un zgomot ușor dar repetat, rar, repetat, ca o prezență în preajmă, ca un
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
Iată-l pe Eminescu, citat în finalul cu un faimos incipit al său: „Nu duci nimic. Ce lași, e-o amăgire./ Singurătatea-i totul pân’ la urmă,/ Si trecerea, și-acele ocolișuri/ De umbre și lumini, de neguri/ Ce dau conturul gândurilor tale./ Si-acestea, până când va sta să ningă/ Si vei porni prin albantunecime/ Pe drum de sănii, tot pe drum de sănii/ Si de tăceri ce nu cunosc întoarceri.../ «Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată...»” (p. 17). Anotimpurile se încarcă aici
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
a imagina și a formula memorabil din interiorul suferinței. Poetul rămîne un observator, însă natura umană contemplată și marcată prin personaje-tip, prin atitudini recurente, prin simboluri construite cu ele, face loc unui singur personaj, căzut din comoda generalitate în conturul unui trup și în secvențele de „tortură și chin”. Chiar elementul biografic devine neimportant. Două-trei poezii proiectează episoade din „desfășurătorul” vieții celui care scrie, acum, la cartea morții. Una dintre ele, Vești, rămîne sfîșietoare pentru cei care știu că un
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
aparte în amintirile formulate din preajma Munților Parâng. Bănuiesc că numai așa, Ioan Lascu conștientizând intelectualizarea „prea altfel” a exprimării din prima parte, în partea a doua, cu precădere la „inedite”, textele sunt mai domoale și mai precise în actul de contur al întregului. Încă o departajare, care se substituie concepției de a-și alcătui antologia, ori tocmai fiindcă am semnalat-o, se cuvine s-o și explicăm. Deci, ar fi vorba și de includerea unor schițe, profiluri, note de jurnal - din
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
de obicei, lucrările acestui gen literar. Miza lui Raimundus este originală, pentru că dă un conținut nou temei pe care am ilustrat-o inițial: pentru el, imaginarul științific al ordinii umple golul dintre căutător și căutat, iar certitudinea cunoașterii divine prinde conturul relevanței analogiilor matematice, al tabelelor calculatorii, al analogiei, al sistemului și al metodei. Urmând structura obișnuită a unui tratat de teologie medievală, de la atributele divine spre întemeierea antropologiei și eticii, miza lui Lullus este nu mai puțin neobișnuită: el insistă
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
și o valoare nominală de 10 lei, informează un comunicat postat pe site-ul instituției. Cele 500 de bucăți care vor fi emise de către BNR pezintă pe aversul monedei câteva monumente reprezentative pentru România, dispuse circular, peste care se suprapune conturul hărții României; în centru, stema țării, valoarea nominală „10 LEI“, anul de emisiune „2012“ și inscripția „ROMANIA“. Reversul prezintă o compoziție care sugerează moneda unică europeană și importanța acesteia pentru mediul de afaceri, populație, comerț, cercetare și industrie, precum și anii
Emisiune numismatică în scop aniversar la BNR () [Corola-journal/Journalistic/23783_a_25108]
-
le-or trebui diplome universitare, Dumnezeule, - câtă vreme pe culoarele oieritului, negoțului imobiliar și „adimistrației” comunale au ajuns primii la potou -, e greu de priceput. Datorită lor, în țara celor 5000 de variante ale „Mioriței”, o mai veche zicală dobândește conturul: „Cine n-are carte are parte”. Precum hârtia de turnesol - folosită ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții sau substanțe -, vocea lor te ajută să-i categorisești cum se cuvine, când tind să acceadă pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
St. O. Iosif” din localitatea Rupea, județul Brașov. În anul 1965 a fost muzeograf la Muzeul Regional de Istorie și redactor la secția culturală a cotidianului „Drum nou” din municipiul Brașov. În anul 1963 debutează editorial cu romanul Visele au contururi precise. În intervalul anilor 1965-1985, este cadru didactic la Institutul Pedagogic din municipiul Pitești, unde va participa la editarea revistei „Argeș”, al cărei redactor - șef va fi din anul 1966 până în anul 1969. Este, de asemenea, cofondator al revistelor „Astra
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
1969. Este, de asemenea, cofondator al revistelor „Astra” (1966) și „Noua revistă română” (1966). A funcționat, între anii 1985 și 1995, ca cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” din București. Primul roman, Visele au contururi precise (1963), se ocupă de lumea contemporană, ca și cel din anul 1980, Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
și „fenomenologia narativă a spiritului românesc”. Ca scenarist și regizor de filme documentare Mihail Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creștină. Harta spirituală în 13 episoade a câte 30 de minute fiecare. Despre opera sa istorică, literară și publicistică Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
din Rupea (Brașov), apoi ca muzeograf la Muzeul Regional de Istorie și redactor la ziarul Drum nou din Brașov. A debutat în Gazeta literară în 1960 cu un articol despre Gala Galaction, iar editorial în 1963 cu romanul Visele au contururi precise. În intervalul 1965-1985 a fost cadru didactic la Institutul Pedagogic din Pitești, iar din 1966 până în 1969 a condus revista Argeș. Între 1985-1995 a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară G.
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
Argeș. Între 1985-1995 a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară G. Călinescu al Academiei Române. Între 1972-1975 a fost Gastdozent la Institutul de Romanistică al Universității Humboldt-Berlin. Dintre volumele publicate reținem: Visele au contururi precise (1963), Culorile sângelui (1973), Gib I. Mihăescu (1973), Adevărul retorului Lucaci (1977), Umbrele nopții (1980), Marele cântec (1980), Călătoria spre zei (1982), Speranța (1984), Depărtarea și timpul (1986), Sacrificiul (1988), Istorie și valori (1994), Prelegeri de estetica Ortodoxiei (1996
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
până acum, nu m-a trezit tic-tacul tău? - Fiindcă am bătut întotdeauna fără oprire... - Și acum? - Acum am sunat.... Ai înțeles? - Nu! Am strigat înspăimântată, fără să știu de ce. Vreau să-mi explici Pendula își estompă din ce în ce conturul în întunericul din jur, iar minutarele au înțepenit. Poate numai în virtutea inerției limba ei s-a mai legănat o clipă. .... A sunat ceasul, mi s-a părut că deslușesc cuvintele... și-am adormit. ---------------------------------- Madeleine DAVIDSOHN Haifa, Israel 6 martie 2016
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
unice, remarcabile. Multe lucrări de doctorat sunt sub acest nivel. Dacă autorul continuă dezvăluirile din umbra marelui Hidalgo și publicarea originalelor sale ideii, a meditațiilor de filozofia istoriei, privind soarta românilor, literatura noastră post dictatorială (după cum remarcă Astaloș) își rotunjește conturul, oxigenându-se. Și avem mare nevoie!? După toate probabilitățile, istoria oficială va fi rescrisă pe măsură colaborării Talpeș/ Alexandrescu. Ele vor scoate la lumină ceea ce este încă în penumbră pentru opinia publică și istorici. Iată cuprins vol. I. Cap.: 1
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]
-
Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu! Nu știam cine ești! buzele tale au început să cânte inimii mele, ochii tăi au băut prima dată din nesfârșirea mea, degetele tale desenau conturul dragostei atingându-mi somnul, gândurile, inima. tălpile tale îmi rezemau glasul pașilor mei fugind de întuneric... nicio pasăre nu-mi vorbise despre tine! nicio îmbucătură de cer nu gustase vreodată din tăcerea ta! tremurai, îmblânzit de o pată de lumină
SCRISOARE PENTRU DRAGOSTEA MEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381631_a_382960]
-
POPESCU / O CRONICĂ MINUȚIOASA DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Volumul Virginiei Vini Popescu, Între porți de univers, este o galerie a valorilor naționale, în care prind nu numai contur, ci viața toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
mai e cinstită cum se cuvine, în care nonvaloarea și-a pus, parcă, pecetea pe prezent, Virginia Vini ... Citește mai mult Volumul Virginiei Vini Popescu, Între porți de univers, este o galerie a valorilor naționale, în care prind nu numai contur, ci viața toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
publicat în Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015. Iar zorii sfetnici și pășesc departe, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inima să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]