720 matches
-
istoriei, cuprinsă și ea în planul lui Dumnezeu, cînd experiența lăuntrică a unei prezențe spirituale poate depăși anumite forme de conformism religios, material instituit. E ceea ce, radicalizînd, Simone Weil sau Nikolai Berdiaev numeau ateism purificator : refuzul chipurilor limitative, legate de conveniențe sau de putere, reduse la sociomorfism ale divinului. Biserica însăși e provocată de laicitate să își reamintească statura ei primă, esențială, acordată de Christos: ea e destinată să rămînă, de-a lungul timpurilor și al istoriei, turma mică, minoritate de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
său arată astfel: (1) Un factor indispensabil în descoperirea fizicii moderne a fost folosirea analogiilor matematice formale. (2) Dar, un anumit concept sau o anumită structură sunt considerate ca fiind matematice pe baza unor considerații estetice și care țin de conveniență. (3) Deci, analogiile matematice formale folosite de fizicieni sunt irelevante pentru fizică. (4) Concluzie: succesul pe care l-au avut fizicienii folosind matematica pentru a face descoperiri este nerezonabil. Să le luăm pe rând. Steiner distinge între două tipuri de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică). 3. Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane de frumusețe și conveniență" (Steiner op. cit. 7). 4. Deci, a folosi matematica pentru a defini analogii în fizică este la fel de antropocentric ca a folosi e.g. "mascul/femelă". 5. Concluzie: fizicienii au avut o atitudine antropocentrică atunci când s-au apucat să descrie lumea particulelor cuantice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică) (3) Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane de frumusețe și conveniență" (Steiner 1998: 7) (4) Este nerezonabil să te aștepți că ceea ce provine dintr-un impuls estetic poate ajuta, în vreun fel sau altul, la descrierea lumii. (5) Dar, cum am văzut când am prezentat viziunea realistului structural, acesta consideră că
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lua forme diferite, fie că un moment dat este folosit ca reper, fie că se utilizează un interval, închis sau deschis, exprimat într-o formă oarecare. Și în cazul formulărilor legate de timp există o practică și un set de conveniențe. Spre exemplu, anumite obiective ce marchează variații ale unor performanțe se înțelege că se raportează la un interval de un an, chiar dacă nu se mai menționează explicit acest lucru. 3. Specificitatea. Exprimarea obiectivelor trebuie făcută într-o formă adecvată situației
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
dat de Saccard, "Renée devait être la nymphe Echo. La question des costumes fut beaucoup plus laborieuse" [Zola, La Сurée, p.340]. Unele abuzează de posibilitatea de a se decolta și devin ridicole. În goana după senzații, costumul lor depășește conveniențele. Îndrăzneață Renée apare într-un costum vaporos, aproape de cel al Evei biblice, fapt ce scandalizează publicul 249. Dansurile la modă sunt: "Leș polkas, leș valses, leș mazurkas alternèrent avec leș quadrilles" [Zola, La Curée, p.368], dar dânsul prin excelență
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să culeagă informațiile necesare și are darul descrierii plastice, într-o frază amplă, cu un vocabular suplu, bogat. Aceste însușiri frapează și mai mult în Scrisori bănățene care, măcar inițial, fuseseră destinate unui prieten și, astfel, ignorau constrângerile, prejudecățile și conveniențele. Plasticitatea expunerii este aici sporită, contribuind la aceasta pitorescul, frumusețea „vederilor”, peisajul însuși, dar ceea ce câștigă definitiv este verva, umorul bonom, împrumutat parcă și el de la oamenii locurilor. Un rol major îl au, de asemenea, regionalismele bănățene, pe care autoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
contrafăcuți, maldăre de iluzii. Poți vreodată determina cu precizie ce-ai sim]it, sau ai gândit, sau ai făcut în cutare împrejurare? La tribunal trebuie să pretindem că anumite lucruri ar putea fi săvârșite, dar e numai o chestiune de conveniență. Mă rog, mă rog, n-are importanță. Trebuie să vin să-ți văd casa de la mare și păsările. Gâște de mare sunt? — Nu știu cum arată gâștele de mare. James tăcu șocat. Începea să mă chinuiasc\ vechea senzație familiară pe care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unei mari puteri. Alianța este un instrument necesar de echilibru, atunci când resursele proprii ale statelor sunt insuficente pentru a crea o contrapondere potrivită la opțiunile hegemonice ale unui stat sau a unui grup de state. Alianțele sunt instrumente inevitabile de conveniență, dacă alternativele de risc față de o mare putere sunt clare și imediate. Cea mai elaborată parte despre teoria securității, în cadrul paradigmei realiste, este teoria alianțelor a lui Glenn Snyder (1984), bazată pe anumite "legi ale alianței", care produc dependența de
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
dintru Început. De multe ori, ele Încep cu povârnișuri, Îndoieli, rateuri, trădări, survenind, mai apoi - dacă e vorba de o Întâlnire veritabilă -, căi line și senine. Mai mult decât atât, nu orice Întâlnire fizică este dublată și de una spirituală. Conveniențele de tot felul ne obligă și la replieri formale, fără substanță și miez: așa se cade, așa este „civilizat”. Apoi, unele Întâlniri sunt doar Începute, frânte, eșuate, duse până la sfertul sau jumătatea drumului, pentru că timpul nu are răbdare, nu apar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
un suflet de om, cu limite inerente? Vor Înțelege această „dramă” cei din afară, care nu au de-a face cu acest exercițiu oarecum „demiurgic”? Reverența acordată maestrului nu este una personală, asumată, concretă, ce este inspirată de tradiție, de conveniențe, de un model de respect Încetățenit. Ne raportăm la dascăli cu respect, că așa se cade. Respectul e firav și evanescent, ca de altfel și ceea ce Îl Înalță. În fapt, ne prefacem că ne respectăm maeștrii, dar ne ridicăm nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
stopând acele porniri specifice unor părinți de a epata sau a „ieși În față”; am constatat de-a lungul timpului că pentru unii părinți aceste Întâlniri se constituie În prilejuri de marcaj identitar, profesional, material, financiar, „plusând” sau răsturnând unele conveniențe ale bunei măsuri. E de datoria profesorului-diriginte să intervină și să realizeze astfel de „neteziri” ale terenului, de „neutralizări” ale unor porniri accentuat individualiste. În fața profesorilor și a factorilor de decizie din școală, toți părinții - la fel ca elevii - trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
dificultate poate imprima valoare, preț și consistență noului edificiu. Planul intim, personal al acestei prefaceri - a cărei alchimie este greu de cuprins - este Însoțit prin perturbare sau Întărire de unul social (ceea ce cred părinții, ceea ce zice lumea), de unul formal (conveniențe explicit codificate) și de unul spiritual (legământul În fața lui Dumnezeu). Toate aceste planuri se corelează Între ele, alimentând coordonări dintre cele mai felurite, de la corelări fericite până la discordii ce pot periclita linearitatea relației, ducând chiar la compromiterea ei. Din punct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
este iubire, gelozia nu este iubire, posesiunea și dominarea nu sunt iubire, chinul de a nu fi iubit nu este iubire.” (Krishnamurti) Iubirea e ca un foc ce poate fi afectat de „fumul” ignoranței, lașității, interesului, senzualității, sexualității, geloziei și conveniențelor. Uneori, ne amăgim că iubim, dar nu realitate nu e decât un rest al „focului”, „cenușa” lui. Iubirea nu se păstrează ușor, ci presupune tărie, persistență, concentrare și nevoință. Nu tot ce se declamă a fi iubire ține de specificul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pună În forma și orânduiala lumii, să-i facă să respecte regulile și șabloanele. Oare aceasta e iubire? Nu. Dar iubirea din milă a aproapelui, chiar dacă reclamă o acută Înțelegere? Nici aceasta. Poate iubirea imperativă, autoimpusă În urma unor conjuncturi și conveniențe (că așa se cade, că face bine)? Cu siguranță nu. Acestea nu sunt forme ale iubirii, pentru că e afectată firea lucrurilor. Iubirea este aducătoare de evidență și naturalitate, de firesc și libertate. Iubirea instaurează o ontologie autentică, ingenuă, primordială, evidentă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
este legat nici de ceea ce a fost, nici de ceea ce va fi. Multe transformări survin din patosul dorințelor, din „scânteile” dragostei, din efectele ei, din „micile” excese, din reconversiunile intime. Pasiunea este ceea ce energizează existența și mersul nostru Înainte. Depășind conveniențe și limite, Hristos a Întruchipat, prin iubirea lui nemăsurată, ceea ce alții nu reușiseră până atunci: nu numai necesitatea de a-i iubi pe cei ce ne iubesc, ne Învață El, ci și pe cei ce nu ne iubesc. E o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
risipitor) apare astfel și În fața judecății părintești (dumnezeiești). Sondarea sau chiar experimentarea unor stări tensionate, de limită, depășirea lor printr-o reconversie a ființei trebuie apreciate, În comparație cu o condiție de mijloc, echivocă, mediocră și lascivă. A respecta Întocmai și necondiționat conveniențele este un lucru bun, important pentru secvențele de parcurs, dar nu ca principiu diriguitor a toate câte gândim sau Înfăptuim. Regula e ușor de respectat; e mult mai greu și dificil de... transgresat, pentru că Îți trebuie ceva știință și curaj
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
artă nu există limite de altitudine privind nivelul valoric. Am cerut informații după concert de la îndrăgitul copil al Operei, Dan Goia. Acestea surprind în ceea ce privește încrederea reciprocă și răspunderea profesională de un asemenea nivel al dirijorilor. Înainte de concert, s-au stabilit conveniențele în termeni profesionali privind interpretarea, care au durat doar o jumătate de oră. și iată că totul s-a terminat cu aprecieri și îmbrățișări frățești, cum am semnalat că s-a întâmplat mai des la această ediție a prețuirii și
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
spera, în viitorul apropiat, este o Coree de Nord care să nu își amenințe vecinii sau pe noi. Acesta ar trebui să fie principalul dumneavoastră țel. De la început, alianța între Statele Unite și Coreea de Sud a fost mai mult un mariaj de conveniență decât unul din dragoste. Atitudinea americană tradițională este că sud-coreenii ar trebui să ne fie recunoscători pentru că îi salvăm de Nord. Unii sunt. Ban Ki-moon, secretar general al Națiunilor Unite, își amintește că în copilărie soldații americani îi dădeau biscuiți
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
lui Socrate. A doua lucrare este La Philosophie de Platon, Librairie Hachette, Paris, 1888. Tomul cel dintâi prezintă în cartea a VII-a doctrina despre eros (pp. 301-318). Nu pot să nu observ că autorul nostru e cam grăbit când conveniențele îi cer să nu întârzie asupra locurilor „disputate”. Cf. Banchetul, 201d. Cf. ibidem, 210c. Cf. Lysis, 212d și 219e. Cf. Aristotel, Etica Nicomahică, VIII, II, 1155b 30. Cf. Banchetul, 222b. Cf. Michel Foucault, op.cit., p. 281. În felul acesta citesc
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu titlul: „Conspirația jidanilor” Infatuați, iconarii afirmau cu superioritate și acuzator: „Noi nu suntem diletanți. Ne-a fost întotdeauna scârbă de lichele, de proștii și de ahtiații după parvenire, pentru care literatura e un pretext ca, de pildă, căsătoria din conveniență”. Și mai departe: „... ținând în dreaptă cumpănă condeiul cu paloșul legionar, am tăiat un drum larg prin granitul indiferenței generale.” Iconar s-a voit a fi purtătorul unei noi arte literare, desprinsă de îmbătrânirea din jur, fără a mai ține
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de farmecul persoanei imperiale se transformă, cu timpul, Într-o banală tentativă de seducție, Într-o simplă Încercare de a câștiga bunăvoința monarhică, iar relația dintre ardelence și Împărat trece, treptat, până la 1918, de la „dragostea sinceră” la o legătură de conveniență și interes. Mai rămânea În picioare doar un ultim element al edificiului mental care Își afla originea În anii popularității iosefine și anume nădejdea că Împăratul Își va Întoarce În cele din urmă privirile și asupra celor mai oropsiți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
până în 1965). A. este autoarea unui singur volum de poeme, Zilele babii (1942), apărute aproape toate, mai întâi, în „Meșterul Manole”, „Claviaturi”, „Universul literar”, „Curentul”. Lirismul se remarcă aici printr-o ambiguitate aproape ostentativă, în orice caz declamatorie și respectând conveniențele boemiei „anilor nebuni” de dinaintea începerii războiului. Anotimpul preferat este acela, instabil, al primăverii incerte, al paradoxurilor șocante, descoperite și expuse nu fără emfază, divulgând o obsesie a trecerii timpului și acceptarea prezentului echivoc: „Tare mi-s dragi zilele babii / Ninsori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
unde locuiesc și au legături foarte puternice cu zona lor de origine; cu greu își pot imagina să trăiască în alte locuri. Dimpotrivă, cosmopoliții sunt mai mobili. Ei își consideră localitatea de reședință nimic mai mult decât o chestiune de conveniență. Formele de sociabilitate ale unora și ale altora prezintă un contrast marcat. Localiștii caută contactul cu cât mai mulți oameni posibil, într-o manieră puțin selectivă; pentru ei, este clar că „numărul contează”. Sunt foarte sensibili la funcția instrumentală a
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de G. pare direct influențată de modelul epic al Hortensiei Papadat-Bengescu (Vladimir Streinu), dar psihologia eroinelor din Episod, Medalionul sau Caișii în floare, dezvăluind un mecanism al senzualității nesatisfăcute, al neîmplinirilor devastatoare și al defulărilor nezăgăzuite, depășește orice limită a conveniențelor. În Vila Myosotis, imaginarul acaparează realitatea și o transfigurează, dincolo de prezența bolii, într-o poveste de dragoste cu accente dramatice exploatând o stare morbidă constantă, o perspectivă a tragicului permanent conștientizat. În această perioadă, G., sub directa influență a monseniorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]