10,875 matches
-
rafinat, faun cu maniere perfecte, îmbrăcat de un perfect croitor, de o urâțenie inteligentă, vesel luminată de lampa cu abajur roz din colț, exercită asupra femeilor o atracție irezistibilă. Două din ele erau vizibil neliniștite, astă seară, de lunga mea conversație cu el. În cursul acestei discuții în doi, mi-a atacat cu îndârjire înclinația spre intuiție și exaltare. Regretabilă "harababură" după el, contrară dezvoltării autentice a personalității mele. Își propune să curețe această personalitate care-l fascinează, pe de altă
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
continuă să fie puternic marcate. Utilizarea lor ca elemente anaforice (care trimit la un referent deja menționat în text) merită să fie studiată în mod mai amănunțit în sistemul limbii române. Analiza unui număr mare de texte scrise și de conversații orale ar putea stabili criteriile mai puțin evidente ale alegerii: într-o relatare în care alternează ăsta și ăla nu contează numai factorii spațiali, apropierea sau depărtarea obiectului/a persoanei de interlocutori, sau cei textuali, respectiv apropierea sau depărtarea de
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
pe Zarathustra care deschide porțile infernului, dar e incapabil să vîre înăuntru pe cineva. Discuțiile noastre despre Zarathustra mă uimeau atît de tare, că nu m-am lăsat pînă ce nu le-am notat într-un carnețel. La scurt timp, conversațiile mele cu portarul, surprinse în treacăt și de ceilalți, au devenit obiectul distracției generale. Erau acolo și diplomați, domnul și doamna de Ben Omar, prieteni de-ai noștri, Osman, atașatul militar al Turciei, ministrul Portugaliei și contesa Macédo. În sfîrșit
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
dat voie să ne procurăm cu banii noștri însă cât putem și cei bogați nu prea o duseră rău. M-am întors din captivitate în ziua de 24 Martie cu trenul. Din gazetele nemțești ce le citeam zilnic și din conversațiile numeroase ce le-am avut cu ofițerii austrieci și germani, am căpătat un complet de impresii pe care mi-ar fi greu să le expun în câteva rânduri. în rezumat însă: toată lumea, mai cu seamă populația de jos care suferea
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
convorbire telefonică banală cu secretara unui personaj important conține în filigran raporturile de putere ce se delimitează între cei aflați la capătul firului. Vocea suavă se asprește ("Domnul... este într-o ședință"), după ce cîntărise atent numele solicitantului. În pauzele scurtei conversații dorința de a-i vorbi Domnului... se transformă într-o îndrăzneală ce frizează tupeul. "Doreați să-i vorbiți?" se miră cea care devine purtătoarea capitalului simbolic al șefului ei. Urmarea nu se lasă așteptată, modestul solicitant se îndoiește de necesitatea
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
fericită a lucrurilor, Ion Brătianu ducea o politică de efectivă echilibristică între cele două tabere rivale, întreținînd iluzia fiecăruia dintre ele că, finalmente, România va fi de partea ei. În acest scop salonul Marthei Bibescu era un loc ideal pentru conversație și contact. Era frecventat chiar și de primul ministru. A treia zi după întrevederea cu ambasadorul Czernin, notează, la 18 aprilie, "Ion Brătianu și Eliza (soția premierului, n.m.) la prînz". Și în aceeași zi mai adăuga: "Regina (e vorba, desigur
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
de fapt teama de necunoscutul viitorului, de incertitudinea iubirii în timp. Femeia e cea la care această teamă apare explicit, în vreme ce la bărbat necunoscutul e reprimat cu o încredere aproape ridicolă în moment, în iubire, în ceea ce-i așteaptă împreună. Conversația e hilară total, mai ales cînd legătura telefonică e bruiată de diverse alte voci - cineva care fredonează o melodie, un fragment de dialog în japoneză, ceva mai tîrziu altul în limba maori - sau de întreruperile femeii care vorbește în același
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
plină de speranță și naivitate. Cuplurile lui nu ostenesc să vorbească, indiferent dacă o fac ca să se lovească sau să se aline, iar în această nesfîrșită vorbărie există o subtilă duioșie a scriitorului. Cînd îndrăgostiții obosesc să caute cuvinte, cînd conversațiile iau sfîrșit, indiferent dacă erau certuri sau suave alinturi, abia atunci povestea se termină. Nu povestea pe hîrtie, ci povestea celor doi. Asociind iubirea cu ridicolul, ca și Kundera, Klima rămîne totuși mai puțin cinic. În povestirea intitulată "It's
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
mi s-a părut necesar să fac toată această trecere în revistă (pe scurt) a ipostazelor feminine din telenovele este acela că m-a frapat întotdeauna teribila asemănare cu eroinele unui produs literar autohton extrem de gustat la apariție, romanul Arta conversației al Ilenei Vulpescu. Acolo, Femeia (cu un binemeritat, desigur, F mare) face mîncare și spală evident, iar în plus își face foarte bine meseria de medic, se ocupă exemplar de copii și mai are timp să-și croiască și cîte
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
fapt, opera mea sînt eu însumi, și asta va spune orice artist. Nu scriu poezie, proză sau critică, ci mă modelez pe mine însumi în tiparele lor. Și asta nu numai în scris, ci în fiecare moment al vieții, în conversațiile întîmplătoare de la masă, în gîndurile dezlînate dinainte de a adormi. Nu contează ce scriu, ci mai mult în ce stare scriu, cît mă mulțumește ceea ce scriu. De-asta-mi și place atît de mult să scriu în jurnal: pentru că nu e o carte
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
ipocrit, dar acceptat, tocmai de aceea, cvasiunanim. Cu mult, foarte mult, noroc, poate că reușești și o a doua oară, însă după ani în care te refaci. Harap Alb este un personaj care-și acceptă soarta, cel mult, lamentîndu-se în conversațiile cu calul. Soarta de a aduce, din grădina ursului, sălățile, dar pentru altul. Nu, nu pentru sine. Poate că unica lui bucurie - nu tocmai neglijabilă - constă în audiențele acordate de Sfînta Duminică (altfel, de ce ar apela la ea de două
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
văzut ca o neizbândă (asupra cui?). Interpretarea e o mașină de mărunțit ce nu se oprește niciodată: nici datele, nici omul nu contează în sine. Uneori neîncrederea în realitatea individului ia forma derutantă a exaltării performanțelor lui, cum e cazul conversației particulare prin care se obținea cu calcul intuitiv retragerea trupelor sovietice din România (spațiul dintre Dej și Hrușciov, care îi decupează ca persoane distincte și voluntare, e anulat adesea de balerine seducătoare, băuturi tari, interese obscure al Kremlinului etc.) 5
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
privind atacul pianistic al claviaturii. Săptămânile trecute, Iancsi Körössy a urcat pentru prima oară pe scena de concert de la Ateneul Român; a făcut-o în compania mai tânărului său coleg minunatul saxofonist Nicolae Simion. Împreună au înnodat spiritul unei cordiale conversații muzicale camerale. La cei șaptezeci și cinci de ani, Körössy definește în continuare spiritul cel viu, neofilit de convenții, de vârste, al jazz-ului... ne-au povestit împreună despre Enescu și despre Bartok, despre Telonius Monck, despre George Gershwin și Duke Ellington
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
invoca ideile romantice și democratice, egalitariste, ale generației pașoptiste. în planul practic, oralitatea e coerentă (cum a arătat, de mult, Vianu) cu activitatea politică și pragmatică a primilor scriitori moderni din Moldova și Muntenia, dar și cu stilul aristocratic al conversației de salon al acelorași (purtată totuși mai înainte în greacă, apoi în franceză). într-un studiu mai vechi, Al. Duțu atribuia tradiției retorice culte, implantate pe o bogată tradiție orală și populară, răspîndirea "stilului colocvial" în scrierile românești din secolele
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
viața obișnuită. În ceea ce mă privește, nu văd decît asemănări, cu excepția faptului, desigur, că la televiziune ești presat de timp, că trebuie să fii mai rapid dect acasă sau pe stradă, că totul trebuie să fie ,,util". Dar în harababura conversației, cum să fii altfel decît ești? Mi-am impus totuși cîteva reguli de bun simț, pe care, conștient sau nu, le aplică toți ziariștii de televiziune: formulez întrebări scurte; consider că orice răspuns, fie și dezamăgitor, este mai important decît
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
totul iese prost și pentru el și pentru carte și pentru public. Dacă, invers, cel ce întreabă este un mare specialist, care dovedește că știe tot atît de mult ca și autorul, ba chiar mai mult, se ajunge la o conversație între specialiști, din care publicul se simte exclus, și iarăși iese prost. De aceea este important ca ziaristul care se ocupă de cărți la televiziune să nu fie un confrate al invitaților săi. Cred sincer că miracolul emisiunilor Apostrophes, cum
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
durat Apostrophes, probabil că și mai departe, în cei zece ani de Bouillon de culture la care am asitat și noi, pentru toate emisiunile din care, spre deplina satisfacție a publicului, nu se vedea decît imensa plăcere a dezbaterii, a conversației despre carte, cu cartea în mînă, cu cărțile pe masă, și care lăsau, dincolo de informație, o anumită efervescență intelectuală stimulativă, Bernard Pivot se supunea cu plăcere unui program de ocnaș: ,, Faptul de a hotărî singur alegerea cărților, în funcție de gustul personal
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
simplu zugrav dar simțindu-se cu adevărat un cetățean american, chiar dacă trebuie să-și refacă anual, ,,cartea verde". Participarea eroilor fictivi la evenimente reale creează o atmosferă de ,,indeterminare", în care imaginarul și realul se suprapun într-o mișcare aleatorie. Conversațiile sînt amicale, nelipsind ușoarele altercații între moralizatoarea Beth, medicul ce vede zilnic atrocități la spital și pentru a le suporta se refugiază în bulimie și ironicul Sean, dar sînt imediat reparate prin scuze sau neutralizate mental printr-o replică adresată
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
povestea tineretului român claustrofob. Am avut 23 de ședințe cu tot felul de comisii de stat. Spectacolul n-a trecut, a fost interzis. Am avut două experiențe cu Caragiale, două cenzuri diferite." Recitesc în nr. 2/2001 al revistei Okean conversația extraordinară a lui Alexandru Paleologu, Ștefan Iordache și Ștefan Radof, "În marginea unui spectacol interzis: Conu' Leonida..." Fabulos jocul memoriile diferite, vocilor, perspectivelor, divagațiilor, obsesiilor, incoerențelor, mărturiilor. Dincolo de toate, prezența, în ei a lui Petrică Ionescu. Peste toți, aripa lui
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
o inventariere cît mai completă a tipurilor de discurs pe care le producem sau le ascultăm în viața de zi cu zi, ar trebui să ajungem la un moment dat și la povestirea viselor. O activitate obișnuită, episod banal al conversațiilor familiare, dar avînd și reflexe instituționalizate: în profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
care viața sexuală e �o ușoară neplăcere�. Tomas, tînărul amant, îi permite să exploreze substanța senzuală a feminității, fără să o mai oblige la asumarea supremei responsabilități - materne - în raport cu el. Complicatele motivații ale frumoasei femei sînt expuse, e adevărat, în conversație - în convorbirile particulare (termenul este preluat de la Luther, care pleda pentru o formă de comunicare față în față, la lumina zilei, cu confesorul) - însă rămîne pînă la sfîrșit senzația că, dincolo de datele comunicabile, drama are dimensiuni interioare care nu pot
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
de prejudecăți, poetul nu-și dădea seama, la început, că o îndrăgise, înamorîndu-se de ea. Se pare că i-a inspirat cîteva poeme, printre care și Atît de fragedă... spre supărarea Veronicăi Micle. Mite a înțeles, și ea, că dincolo de conversațiile despre limba română și cuvintele scoase din textele lui Creangă, atent traduse și explicate de poet, că o interesează la profesor mai mult omul. "Cum nu văzuse ea pînă acum și se legănase într-așa înșelare de sine, medita Mite
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
și explicate de poet, că o interesează la profesor mai mult omul. "Cum nu văzuse ea pînă acum și se legănase într-așa înșelare de sine, medita Mite în roman. Nu pricepuse... că nu era vorba de un subiect de conversație, ci că tot ce i se întîmpla, tot ce vedea și auzea nu căpătau vreo valoare decît dacă îi erau împărtășite și lui. Cum fusese atît de oarbă să lase lucrurile să meargă pînă aici și să nu-și fi
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
d-nei Nora Iuga, Ernest Wichner. Dar dincolo de mica diasporă literară românească, Berlinul, ca orice capitală europeană care se respectă își trăiește viața lui iar autoarea jurnalului, una din traducătoarele noastre importante de limbă germană, se surprinde trăgînd cu urechea la conversațiile din U. Bahn sau S. Bahn, refuză să se lase agățată pe stradă, cutreieră muzeele, discută literatură, amestecînd pe Celan, Kadare, Raskolnikov, anarhul lui Jünger, Alexanderplatz-ul din romanul lui Döblin, Michel Tournier, dar și Bettina von Arnim, Achim von Arnim
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
chiar decît comuniștii. În locul operei, de cele mai multe ori inexistente, acești vajnici apărători ai democrației se ascundeau în spatele diverselor carnete de partid. Și, în plus, a unor biografii falsificate. Scriau despre cenzură cei ce nu prea aveau idee cum arată o conversație "pe text" cu un cenzor sau cu un securist. Hemoragie de procurori naționali, lumini călăuzitoare și dizidenți. Habar nu am pe unde stăteau ascunși înainte. Oricum, a fost o revărsare de ură, violență și agresivitate pe care îmi va fi
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]