1,070 matches
-
a poftit în salon. O încăpere cu adevărat mare în care noi două am stat în colțul opus celui al bărbaților, cu fotoliile orientate încât ei ne puteau zări doar profilurile, iar noi le puteam vedea fața. Dar nu puteam conversa între colțurile opuse (la ei, sexul celălalt nu este nici măcar „opus”, fiindcă bărbații de-abia recunosc faptul că femeile există dincolo de bucătărie și dormitor și că și ele sunt un fel de oameni) și nici măcar nu era cazul, din respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împroprietărit și era fericit. El atinsese liniștea aceea senină de care ducem nevoie; fiecare avea preocupările lui de țăran, improvizat în ora de serviciu al primăriei „bun la toate”, se mândrea cu asta, apoi grija celor doi cai, cu care conversa în ascuns, îi mângâia pe frunte, pe bot, îi bătea prietenește pe crupe, ei simțeau asta, era a doua fericire a lui. Se simțea împlinit, mulțumea seară de seară lui Dumnezeu, nu-i venea să creadă atâta noroc; lumea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fără a le preciza care anume, se așeza, spre reconfortare, în fotoliul din ultima cameră, pentru a citi un ziar sau o revistă, ori numai pentru a picoti. Vorbea repede, zâmbea mai tot timpul, din care cauză era odihnitor să conversezi cu el. Purta neștirbită memoria timpului pe care-l străbătuse, îl reînvia, cu luciditate și har - daruri ale naturii ce dovedeau o inteligență nehârjâită de timp, căreia, dimpotrivă, trecerea anilor părea să-i fi adăugat valori înnobilatoare, destul de ciudat, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bucurii. Ea stătea lângă mine în rochie albă, mă apropiai cu obrazul foarte aproape de al ei. Zâmbi; mă miram cum de ajunsese de la o asemenea distanță până aici, cum de părinții nu-i observă lipsa, chiar sora ei cu care conversează acum despre rochiile în pliuri, incomode la călcat, lipsite de gust, o estetică de cartier. Se înălțase, purta tocuri moderne, înalte, umerii îi atingeau pe-ai mei. „Ana!” spusei, în timp ce profesoara se ivi lângă mine, cu o tăviță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fața porții ei, mă aflam în casa tatălui meu, el mă îmbrățișa cu o bucurie reținută, și de asemenea, însă volubilă, fosta domnișoară Marcela Lunacearschi, ce ținea locul mamei, părea neschimbată. Câți ani trecuseră de când o văzusem prima dată? Noaptea conversai în somn cu bietul meu președinte care nu înțelegea; începusem să nu înțeleg nici eu, de ce judecătorii rămași în funcții - mă număram printre ei -, lașitatea lua locul demnității 3. Era acum la mijlocul lui martie, un soare lânced dislocase gheața fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dominat de rațiune, până la îngrădirea acestuia sub false reflectoare de lumină, ce-i orbeau substanța cu care era chemat să vadă cu ochii lui lumea. Era o ciuntire de care uneori conștientă se lepăda; atunci, cu adevărat, era imperial să conversezi cu ea. Orele se îmbrăcau în străluciri de aur, de argint, de fosfor, iradiind lumini necunoscute. Reașezându-se data asta în fotoliul aflat lângă geam, fusta i se ridică din greșeală, mai sus de genunchi, eroare pe care o repară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea, aproape mitică, ce-i schimba căsnicia. Și nu era un lucru de nimic. După masă, doamna Pavel se retrase în bucătăria de alături pentru a spăla vasele, în timp ce noi - domnul Pavel și cu mine - ne savuram cafelele, continuând să conversăm despre fel de fel. În după-amiaza aceea nu aveau invitați, și nimeni nu veni la ei, încât după câteva ore de pălăvrăgeală, ne prinse somnul, dar înainte de a ne despărți, mă întrebă, ca o concluzie, pentru care ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru nu se știe ce sărbătoare națională, poate era ziua marinei, ori o altă petrecere, căci el era vesel, foarte vesel, se afla la bordul uneia dintre acestea, râdea, vorbea tare, dar din cauza veseliei generale nu se auzea ce anume conversa cu un domn și o doamnă, ambii la moda începutului de veac. Era vară, soarele bătea canicular, dar obrajii celor doi erau ocrotiți de pălării fine de paie „Made in England 1920”. Râdeau zgomotos, uitându-și, se pare, de rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doi cu domnul Pavel care la data aceea, dacă gândesc bine, nu ajunsese la vârsta majoratului, era deci de neluat în seamă, cu atât mai puțin nu putea arăta cum arăta, adică un om în plină tinerețe, și nici să converseze cu ei familiar ca-ntre vechi cunoștințe. Simțise, probabil, că este privit și se întoarse spre mine, dar în clipa aceea, printr-o coincidență, ușa se deschise fără vreo avertizare, și El, făcând câțiva pași, se ivi din nou lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și care dă echilibru și seninătate ființei. Își ridică mâinile de pe umerii mei, trecu cu spatele spre fereastră. - E foarte târziu, spusei, domnul Pavel doarme de mult, visează, e vesel. - El se află acum în timpul adevărat al substanței, îmi răspunse, conversează, părând la vârsta tinereții, cu domnul și cu doamna aceea cu pălărie cu voal, deși timpul la care se întreține cu ei la bordul acelui vaporaș de croazieră este cel de la începutul veacului, când nu avea decât 15-16 ani; nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
descumpănit, neștiind ce să creadă; în final preciză: - Nu vă faceți griji, pentru că n-a apărut nici o lege. A fost un pretext al meu, o invenție ca să vă pot vizita, pentru că mi-era dor de dumneavoastră... așa deodată. Doream să conversez cu cineva... Zâmbi. Bineînțeles nu cu oricine. Vă supără că v-am ales partener de conversație? - Vai de mine! răspunse derutat, și despre ce anume să vorbim? - Ei asta! Doi oameni inteligenți au întotdeauna despre ce să vorbească. Noi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de zel. Pentru ea, eu nu eram totuși decât o convertită, o conversa cu sânge impur, a cărei prezență avea să atragă asupra mânăstirii cele mai rele blesteme. Astfel că, sub ploaia de jigniri ce se abăteau pe nedrept asupra mea, am simțit că mă întorc la credința mea de la început. Carnea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1 Misr sau Misra, numele arab al Egiptului. 1 Țăran egiptean. . 1 Culegere din faptele și cuvintele profetului Mohamed și ale însoțitorilor săi referitoare la comentariile asupra Coranului sau la regulile de conduită. 1 În original este folosit termenul spaniol „conversa“, „convertită“ . 1 Unchi al profetului Mohamed, întemeietorul dinastiei Abbasizilor, care a condus un stat feudal succesor al califatului omeiad (sec. al VIII-lea). 1 În italiană, cuvîntul „palla“, avînd mai multe semnificații: minge, bilă, glonte, glob etc., folosit la plural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la marginea a ceva enorm. În jurul ei se desfășura un relief pe care îl înțelegea în profunzime, fără să stea să se gândească sau să analizeze. Îl înțelegea în același mod în care îl înțelegea și fiul ei, fără să converseze sau fără să fie nevoie să lege o relație sau să o mențină. Pinky îi era ca o străină, o enerva și chiar o speria câteodată; noroc că era așa independentă. Dar pe Sampath îl cunoștea. Cunoștea motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fini de aur, un ceas masiv tot de aur, cu un lănțug gros, și el de aur masiv, la buzunarul jiletcii. Avea un aer de fermier prosper ieșit cu văcuța în oraș. La cafele și-a descărcat sufletul. Până atunci conversaserăm așa, să nu ni se aplece mâncarea și să meargă bateriile. Era la modă atunci un vin galben, uleios, amărui, scos din nu știu ce pivnițe de la Însurăței, păstrat odinioară, se zicea, special pentru protocolul de la curtea lui Ceaușescu. Îi spunea „Cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obicei, de gașca lui de admiratoare. Cinci minute mai tîrziu, nu era nici urmă de Bea. M-am hotărît să mă apropii de ușa aulei și să arunc o privire. O tripletă de fete cu un aer de școală parohială conversau și făceau schimb de observații sau de confidențe. Cea care părea lidera congregației Îmi observă prezența și Își Întrerupse monologul pentru a mă sfredeli cu o privire cercetătoare. — Iertați-mă. O caut pe Beatriz Aguilar. Știți dacă vine la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe geam. Adevărul Îi apăruse travestit Într-un câine negru, care stătea cu labele cocoțate pe balustrada blocului vecin și lătra la trecători. Oliver se așteptase ca trecătorii să reacționeze În același mod, ei se plimbau Însă liniștiți pe bulevard, conversând pașnic Între ei, ca și cum ar fi trăit Într-o lume În care totul, inclusiv sufletul omenesc, ar fi trecut mult dincolo de stadiul perfecțiunii... Arar câte unul se oprea În loc, ațintindu-și ochii În direcția câinelui, pe care Oliver Îl boteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile de alături, cu care conversezi, se umplu de cifre și omizi. Chiar și propria sa față, Noimann o simțea ca pe un mușuroi. Și atunci scotea o țigară, ca să mai alunge cu fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cuvintele, silabele și propozițiile, punându-le la punct și virgulă, Încât, În cele din urmă, se plictisea de ele și prefera, În loc să iasă În oraș, să stea În fotoliu În fața unui păhărel de coniac și să privească În gol - sau conversa cu peștii. Discuțiile pe care le purta uneori la telefon cu Bikinski erau de multe ori, o recunoștea și el, destul de interesante. În conversația cu pictorul, stomatologul Paul se simțea În largul lui. Nu exista atunci nici o opreliște care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
veneau una după alta. Ceea ce urmărea medicul era să aducă dialogul Într-un punct mort. După care punctul era reînviat și conversația reîncepea, pornindu-se de la o altă ipoteză. Același lucru Îl făcea și atunci când ținea discursuri lungi sau când conversa cu sine Însuși În fața oglinzii de pe hol. Martorul acestor conversații era imaginea Mathildei. Observându-l pe celălalt Noimann târându-se În genunchi pe parchet și umilindu-se În Închipuirea sa, Noimann-cinicul spuse: „Se Înțelege de la sine ce reprezintă cealaltă posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de femeia-șarpe și Înconjurat de femeia-beschie și de femeia-capră. Îl văzut tremurând din frunziș lângă femeia-girafă, care atenta și acum la pudoarea lui. Îl văzu stând În balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și de femeia-capră. Îl văzut tremurând din frunziș lângă femeia-girafă, care atenta și acum la pudoarea lui. Îl văzu stând În balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi putut trece drept muzică relaxantă, de atmosferă dacă n-ar fi fost pompată la un număr de decibeli capabil să facă praf un 747. Danny plecă să aducă băuturile pentru Philip și Sonja, În timp ce Penelope, curajoasă, făcea Încercări să converseze cu Elisa, care era și mai pierită. Eu stăteam pur și simplu acolo, În picioare, extrem de conștientă că păream jenată și stupidă, dar fără să am capacitatea de a mă mișca. Deci, Philip, prezintă-mi-o pe, ăă, prietena ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mâini și dând din cap cu Înțelepciune printre corporatiști, comandând tot timpul băuturi pentru bancheri și doze mici de șampanie pentru manechine și bătându-se pe umăr cu celebritățile cu un șarm clintonian. S-a plimbat, a zâmbit și a conversat fără efort și am văzut cum atât bărbații, cât și femeile, se Îndrăgosteau de el. Am Înțeles imediat de ce revistele mondene Îl vânau și de ce femeile leșinau peste tot când le acorda atenție. Capacitatea sa de a conversa, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și a conversat fără efort și am văzut cum atât bărbații, cât și femeile, se Îndrăgosteau de el. Am Înțeles imediat de ce revistele mondene Îl vânau și de ce femeile leșinau peste tot când le acorda atenție. Capacitatea sa de a conversa, de a glumi și a asculta era atât de naturală Încât În prezența sa oamenii aveau impresia că nu mai exista nimeni și nimic În afară de Philip Weston. Erau sensibili la atingerea sa, la prezența sa, iar eu m-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]