1,260 matches
-
consolidat definitiv la populația din Dacia. Când slavii, păgâni, s-au așezat în regiunile intrași extra-carpatice ale vechii Dacii, ei au găsit pretutindeni o populație romanică, deja creștinată, populația autohtonă cu care au intrat în contact, au conlocuit și au conviețuit în strânse relații social-economice și etno-culturale, rezultatul fiind creștinarea acestora.38 Generalizarea creștinismului În secolul al IV-lea, lumea mediteraneană evolua sub semnul dualismului religios, dar în următoarele două secole, V și VI, aceasta devine treptat monocoloră, adică creștină. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbare s-au soldat cu triumful romanității creștine. Într-o vreme când misionarismul imperial cunoștea sub Justinian mari reușite, epocă de reafirmare a superiorității romane prin valorile creștinismului, latinofonii creștini nord-dunăreni au fost adevărați "apostoli" anonimi printre păgânii alături de care conviețuiau. Pierderea specifității obiceiurilor funerare getice (dacice) în fosta provincie și a celor sarmatice în nord -vestul Daciei, în cursul secolului V, se explică prin creștinarea acestor populații de către romanici, aceeași realitate a stat și la baza asimilării de către autohtoni a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgare sunt insignifiante. Influența acestor nomazi euro-asiatici asupra spiritualității creștine autohtone se pare că a fost redusă, la fel ca și a altor migratori: pecenegi, uzi, cumani. În spațiul românesc, la începutul secolului al VII-lea, au pătruns și au conviețuit cu autohtonii, slavii, populație indo-europeană cu credințe, idei, practici, mituri, rituri proprii, atașați de religia lor păgână. Ei adorau mai multe divinități, cinsteau elementele naturale (arborii, apele), practicau sacrificii animale și umane, iar în domeniul funerar, slavii distingeau sufletul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem concluziona că realitățile funerare din nordul Dunării, în secolele VII-X, sunt foarte complexe: rituri și ritualuri de tradiție păgână conviețuiesc cu rituri specifice creștinilor.65 În ceea ce privește limbajul religios, istoria generală a limbii române, în ultimele trei secole ale mileniului I, se caracterizează prin două mari procese: pe de o parte, transformarea definitivă, cel mai târziu în secolul VIII-a variantei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ibidem, p. 196-198. 71. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 197-198. CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) De la retragerea aureliană și până la așezarea slavilor (275-602), autohtonii au avut contacte directe, au conlocuit și au conviețuit, în anumite forme, cu migratorii. Dintr-o serie de izvoare istorice (literare), precum Pătimirea Sf. Sava, din secolul al IV-lea, reiese că o conviețuire a migratorilor (alogenilor) cu autohtonii era nu doar posibilă, ci și necesară. Astfel, când normanzii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provinciali romani și lupta se dă dincoace de Haemus, în jurul Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi, iar după 602, au rămas triburi slave și în nord ce au conviețuit cu autohtonii. Istoricii români mai vechi au subliniat că slavii așezați în Dacia s-au purtat ca niște cuceritori și cotropitori, și au transformat pe autohtoni în robi (i-au supus) ai acestor noi dominatori. De fapt, slavii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al VII-lea, a însemnat colonizarea acestor teritorii și așezarea lor temeinică aici, sub formă de ginți și triburi, ceea ce a dus la schimbarea aspectului etnic al populației locale din zonă. Despre populația daco-romană din nordul Dunării, care trăia împreună (conviețuia) cu slavii, avem puține informații. În vremea aceasta, populația era bine romanizată, majoritatea vorbea latinește, încât un slav din nordul Dunării cunoștea destul de bine latina ca să încerce să se substituie unui general roman, Chilbudios, guvernatorul Traciei. Numărul celor ce vorbeau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
condiții favorabile unei conviețuiri a romanicilor cu slavii. Strategiconul lui Mauriciu este cel mai vechi document (text) despre existența unei populații romanice în nordul Dunării: bizantinii știau bine că între slavii din Dacia (nordul Dunării) locuia o populație romanică care conviețuia cu slavii. Este vorba despre oamenii (autohtonii) care trăiau demult, de generații, între barbari în textul respectiv, autohtonii sunt înglobați sub numele de romani trăitori în Dacia. Avem aici o dovadă sigură, documentară, că în jurul anului 600, în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
triburile slave stabilite în masă, în prima jumătate a secolului al VII-lea, pe teritoriul de la sud de Dunăre, ocupat, după 679, de bulgari. O parte a populației locale pierise în luptele cu năvălitorii slavi, o parte trăia alături de slavi, conviețuind cu aceștia sau se contopise în masa slavilor, iar altă parte se retrăsese în munți și în regiunile mai ferite, viitorii vlahi, menționați de izvoarele bizantine mai târziu. Din limba latină populară (vulgară) s-au păstrat unele denumiri de orașe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavi (Emil Petrovici, în "Transilvania", LXXIII, 1942, p. 865). Această etapă obscură, de conviețuire (simbioză) slavo-română, în Dacia carpatică, când s-a produs procesul de sinteză etnică-socială și de încrucișare lingvistică, a fost decisivă în etnogeneza românească. Concret, cum au conviețuit românii cu slavii ? E. Petrovici încearcă să răspundă acestei întrebări: "Viața în comun a românilor și a slavilor la periferia câmpiilor și a depresiunilor și în văile ce pătrund în depresiunile muntoase trebuie să ne-o imaginăm astfel: slavii trăiau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia nova (aureliană, din sudul Dunării), punctul de unire a Moesiei Inferior și Superior și a Dardaniei, unde o viață romană mai era posibilă în sec. al VI-lea. S. Pușcariu, așa cum am văzut, vorbea de "simbioza albanezo-română" (românii au conviețuit cu albanezii în sudul Dunării). Elementele comune cu albaneza și dalmata îl făceau pe Ovid Densușianu (în 1901) să plaseze "patria primitivă" a limbii române în sud-vestul provinciei Illyricum, în teritoriile ilirilor, în apropiere de Albania și de vechea Dalmație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
albanezi, în evul mediu, în dreapta Dunării! Un aspect însemnat este individualitatea limbii române în perioada anterioară influenței slave, așa cum spunea Pușcariu: "faptul că găsim în cele patru dialecte un număr mare de împrumuturi de la slavi ne arată că străromânii au conviețuit cu slavii nu năvălirea slavilor i-a împrăștiat pe români în cele patru grupuri (dialecte)fără însă ca influența limbii slave asupra românei să dateze din timpuri prea îndepărtate". Am avut o conviețuire îndelungată și intimă cu ei (slavii), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supuși ai ducelui Menumorut, se aliază cu ei (ungurii), lăsându-și fiii ca ostateci, și se obligă să meargă în prima linie, ca să lupte împotriva lui Menumorut. Toate cronicile îi amintesc pe secui ca vecini ai românilor, cu care au conviețuit, iar în secolul al XIII-lea, ei vor lupta împreună împotriva tătarilor. Însă, la începutul secolului al X-lea, când ungurii pătrund la est de Tisa, în Transilvania, secuii aliați cu ei trec peste râul Criș și impreună cu aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătrunderea lor inițială, la începutul secolului al X-lea, ungurii s-au retras în cea mai mare parte, iar cei rămași, puțini, au fost asimilați de majoritatea româno-slavă din teritoriile cucerite. Unele căpetenii și ungurii de rând rămași aici au conviețuit cu populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei militare asupra voievozilor locali. Izvoarele bizantine susțin că voievodatul transilvan avea independență politică și militară, dar era sub protecția Imperiului și avea o situație economică înfloritoare. Acceptarea dominației politice și militare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incursiuni de pradă și cucerire, apoi cea mai mare parte a maghiarilor și a căpeteniilor lor s-au retras în Panonia, numărul lor fiind redus pentru a putea stăpâni teritoriile cucerite. Cei care au rămas în aceste teritorii transilvane au conviețuit (vezi mai sus) cu populația autohtonă, majoritară și s-au integrat în societatea locală, iar căpeteniile de triburi maghiare au apărat interesele lumii (societății) autohtone din Transilvania și s-au opus cuceririi regelui Ștefan cel Sfânt, de la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Secuii, în ciuda limbii vorbite, foarte apropiată de maghiară, au fost considerați de-a lungul evului mediu ca o populație aparte. În cursul așezării lor în Transilvania, ei erau considerați deja o populație de limbă maghiară, ceea ce arată că secuii au conviețuit un timp îndelungat cu ungurii, înainte de stabilirea lor în sud-estul Transilvaniei. Adaptarea alfabetului secuiesc, de origine turcică, spiritului limbii maghiare este o dovadă în acest sens. Secuii, conform ultimelor păreri, au fost un trib turanic care s-a alăturat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îți împlântau hoarda în șesul muntean, ca să ajungă apoi la o conviețuire cu locuitorii vechi (autohtoni), care devin asociații lor militari, primind de la acești stăpâni ("domni") și așezăminte fundamentale, în care vor trăi mai departe (Iorga). Cumanii, noii barbari, au conviețuit cu autohtonii din regiune, românii. Trebuie să ne întrebăm, ce însemna stăpânirea hoardei, în cazul cumanilor, ca și al pecenegilor și turanicilor, în general. Un scriitor spunea: "Hanul cel mare locuiește totdeauna în câmp, din cauza mulțimilor care-l urmează, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și cuvinte persane-ni s-au păstrat fragmente din limba lor, un manuscris din 1301 ce conține un text din Evanghelie, ca și un dicționar cumano-latino-persan cuprinzând 3000 de cuvinte. Au existat legături strânse între români și cumani, care au conviețuit până la năvălirea mongolă, atât în sudul cât și în nordul Dunării. Persistența turanicilor la Dunărea de Jos vreme de câteva sute de ani a lăsat urme în toponimie și în limbă-sunt cuvinte legate de viața păstorească precum cătun, corhană, beci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Episcopia de Milcov. După marea năvălire, cu distrugerile și cruzimile ei, populația se-ntorcea la vetrele ei, sub noua stăpânire, plătind dijme și ducându-și viața mai departe. Dominația lor în părțile noastre avea să dăinuie până la întemeierea statelor medievale. Conviețuind cu românii mai bine de un secol, tătarii au lăsat cuvinte în limba română, mai ales în organizarea vamală și fiscală, ca tarkan, ilișul (dijma din grâne), sulgiul (darea pe carnea de vite), olak (schimb), cai de olac. În același
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Bacău, Bârgău, Cuejd, Cracău, Hindău, Hârlău, localități ce datează dinainte de descălecat și tot acum, în secolul al XIII-lea, ciangăii s-ar fi așezat între Carpați și Siret. În extremitatea nordică a Moldovei, în vecinătatea Haliciului, populația românească a conviețuit vreme îndelungată cu rutenii, ceea ce a lăsat urme în română și ucraineană. Unii istorici admit că în nord-estul Moldovei, grupuri izolate de slavi, neasimilați de români, și-au menținut individualitatea etnică până la întemeierea statului, în 1359. Dar de-aici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mobilității dezvoltate pe această structură culturală au fost amplificate de numeroși factori conjuncturali cu acțiune temporară și punctuală. Se aștepta doar evenimentul declanșator pentru normalizarea presiunii și mijlocul tehnic pentru realizarea acesteia. De asemenea, românii au împrumutat de la etnicii germani, conviețuind în diferite comunități transilvănene, o serie de elemente cuturale de specificitate a stilului de muncă: constanță, seriozitate, perseverență și angajament, adică un „comportament liniar”. Ele se materializează în construcții persistente și stabile, inclusiv la nivel organizațional și relațional. Trăsăturile menționate
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
au concentrat într-un unic, obsesiv sentiment. Fanatică, de o cruzime rece, nu-și dorește altceva decât să se răzbune pe acela care i-a ucis iubitul. Pentru a afla tot adevărul, ființa aceasta de o tenacitate neomenească a putut conviețui vreme de aproape zece ani cu un bărbat pe care îl detestă, pândind clipa când, fiind demascat sau demascându-se, își va putea primi pedeapsa. Un suflu de adevăr, într-o construcție minată de inautenticitate psihologică, aduce Dragomir, răvășit de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
incapacitatea teroriștilor de a se adapta la o situație de normalitate, aceștia neacceptând în nici o situație falsitatea convingerilor lor. Consider, că nu numai potențialul material al unei societăți determină riposta unei grupări teroriste, dar și conflictele interetnice între minoritățile care conviețuiesc în același spațiu geografic național în terorism se exercită prin grupuri sau grupări teroriste care se pot manifesta atât militar, cât și economic sau psihologic. Forma militară îmbracă aspectul conflictului armat între părți, de obicei prin acțiuni episodice sau de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
poate înălțimea sa Kasser... - Hai să fim serioși! dădu Bella din mână a lehamite. Boșorogul meu de tată s-a muiat de tot. Gîndește-te că e de șaptesprezece ani în compania Abatelui... Ce te poți aștepta de la un om care conviețuiește pașnic cu acela care a distrus tot ceea ce omenirea construise în câteva mii de ani? Ce ajutor să aștept de la el, în condițiile în care eu îi spun ce s-a întîmplat în psiacul de pe planeta pe care ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și numărul indivizilor. Dacă veți continua cu un asemenea mod de trai, veți sfârși prin a acapara întreaga galaxie. Și asta nu e acceptabil fiindcă nu mai nutrim de mult nici o iluzie. Veți căuta să ne nimiciți, fiindcă nu puteți conviețui în pace nici măcar între voi. - Să înțelegem că vorbești în numele zeților? întrebă Kasser. - O, nu. Ei sunt doar copiii mei. Niște ființe create doar pentru a vă seduce și a-mi servi ca momeală. Dacă Bella ar fi judecat mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]