1,912 matches
-
net între aristocrațiile franceză și engleză de la sfârșitul Vechiului Regim. Prima avea tendința să adopte comportamente de castă, izolându-se de celelalte categorii sociale și conferind o importanță prioritară factorului ereditar, pe când cea de-a doua era relativ deschisă și coopta cu regularitate elementele cele mai dinamice din celelalte straturi sociale. Nu numai că aristocrația engleză nu era închisă, dar limitele sale erau incerte, vagi, „astfel încât toți cei care se apropiau oarecum aveau chiar impresia să fac parte din ea” (Tocqueville
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
înființează în mod spontan, deoarece actorii locali nu au în astfel de cazuri energia sau abilitățile de a mobiliza virtualii parteneri și de a promova p.. Astfel, de cele mai multe ori, este nevoie în aceste situații de stimuli externi care să coopteze și energiile locale. Începutul acestui proces presupune o negociere pentru crearea unui consens general în vederea implementării ulterioare a strategiei sau planului operațional, elaborate în cadrul p.. P. în cadrul unui proiect local de dezvoltare menit să soluționeze o anumită problemă socială are
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pragmatică, În afara discursului administrativ-pedagogic consacrat. Cartea are o perspectivă predominant sociologică și filosofică, cu accent asupra politicilor publice: orientare deductibilă, de altfel, din profilul profesional al autorilor și colaboratorilor. Unii, cum ar fi Adrian Miroiu și Dakmara Georgescu, au fost cooptați pe parcurs În forurile de decizie ale ministeriatului Marga. Echipa recunoaște că, deși aparent descriptivă, lucrarea este „Încărcată de opțiuni valorice”, raportîndu-se la nivelul ideal al „Învățămîntului democratic modern” și la conținuturile sociale ale școlii. Acest model nu este Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
București - 14.VII.1892, Paris), traducător. Fără a mai termina cursurile secundare la Școala de la „Sf. Sava” din București, M., care studia concomitent și arta dramatică la Conservator, se dedică, în pofida împotrivirii părinților, carierei actoricești. Înzestrat cu excepționale aptitudini, este cooptat în Societatea Dramatică Română. După desființarea societății, joacă un timp în trupa cupletistului I.D. Ionescu, apoi își alcătuiește, cu Mihail Mateescu și Nicolae Hagiescu, o formație proprie. La Iași, unde pleacă în 1875, interpretarea lui va fi apreciată de Mihai
MANOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
alătură celei poematice: Jupânul care făcea aur (1930) și Focurile primăverii și flăcări de toamnă (1935). Rafinat colecționar de artă, grafician și cronicar plastic, a fost mult timp (1928-1946) inspector, apoi inspector general în Ministerul Artelor. În 1933 Academia Română îl cooptează ca membru corespondent. I s-a decernat, în 1965, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Angajat în campania inovatoare dusă de Ion Vinea, mai târziu și în cea a lui Tristan Tzara, marcat de Baudelaire și Oscar Wilde, la douăzeci și unu de
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
acest rol erau, de obicei, conduse de săteni loiali mai degrabă intereselor locale decât celor ale centrului. Organul complementar, Comitetul Țăranilor Săraci (combedî), care ar fi trebuit să reprezinte proletariatul local În luptele de clasă de la nivel local, fie era cooptat de sat, fie se afla În conflict violent cu sovietul sătesc. Opacitatea mir-ului (satul rus prerevoluționar) pentru majoritatea reprezentanților bolșevici ai statului nu se datora doar originii lor urbane și complexității situației rurale. Ea era și rodul unei strategii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
astăzi (2002); Istorie și societate după 1970 (2003); Memorie și uitare în istorie (2003). E de menționat, în aceeași ordine de preocupări, studiile publicate în volume tematice din Austria, Franța, Germania, Ungaria. Acesta este și motivul pentru care a fost cooptat în „Board of Eminent Scholars in History“ pentru Europa Est Centrală, precum și în Consiliul Științific al Institutului de Istorie Recentă din București. În plan didactic, profesorul Alexandru Zub a fost mereu preocupat de înnoirea constantă a temelor și de îmbogățirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Harvard, 1975-1976), este unul dintre fondatorii, în 1957, ai Societății Academice Române de la Roma și membru al Academiei Internaționale Libere de Știință. Între 1954 și 1961 lucrează ca redactor la revista „Bibliographie linguistique” din Utrecht, Olanda, iar în 1968 este cooptat în colegiul de redacție la „Revue des études roumaines”. Contribuția esențială a lui L. aparține lingvisticii și filologiei. Dar preocupările multiple, la hotarul dintre filologie, istorie (chiar arheologie și epigrafie), folcloristică, istoria culturii și a civilizației, îl apropie de domeniul
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
la Liceul Militar „Regele Ferdinand” din Chișinău, obține o catedră la o școală de meserii din București. În 1935, a predat la liceul din Sfântu Gheorghe. A îndeplinit un timp și funcția de referent în Ministerul Propagandei. Până să fie cooptat, în 1934, ca membru al Societății Scriitorilor Români, se făcuse cunoscut prin proza (la început, de filiație sămănătoristă) și însemnările din ziare și reviste precum „Revista poeziei”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Neamul românesc literar”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Tribuna
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
Titu Maiorescu. Concomitent cu cea dintâi carte, Critica „științifică” și Eminescu, publicată în 1895, devenea conferențiar de estetică și literatură comparată la universitatea în care se formase (suplinitor, 1895-1906, profesor titular, 1906-1938). Susținut de Titu Maiorescu, fostul său profesor, este cooptat în redacția „Convorbirilor literare” (1895-1906). Cum din 1906 în comitetul redacțional intra N. Iorga, iar conducerea revistei era încredințată în 1907 geografului și etnologului Simion Mehedinți - ambii favorizând pătrunderea ideologiei sămănătoriste -, D. lansa la 1 ianuarie 1907 o publicație proprie
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Filosofie și Litere din București și în 1901 devine profesor agregat definitiv. În 1904 este numit profesor definitiv. În 1905 și 1906 face parte din comitetul de redacție al „Revistei generale a învățământului”, editată de Spiru Haret. Din 1900 fusese cooptat în colectivul de redacție al revistei „Convorbiri literare” și, recomandat de Maiorescu, devine în 1907 directorul publicației, funcție păstrată până în 1921. A mai colaborat la „Milcovia”, „Sămănătorul”, „Universul” ș.a. A fost director al revistei „Duminica poporului” (1914-1933). În 1908 devine
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
revistei, este asigurat, de la numărul 20/1963, de Tiberiu Utan, ajutat, în calitate de redactori-șefi adjuncți, de Ștefan Gheorghiu și de Ov. S. Crohmălniceanu (în locul acestuia funcționând ulterior Ion Brad iar, de la numărul 49/1965, Ion Lăncrănjan). Și alți scriitori vor fi cooptați în conducerea săptămânalului până la numărul 9/1967, când se renunță din nou la menționarea colegiului de redacție, din care făceau parte Alexandru Oprea (redactor-șef adjunct) și Mihail Stoian (secretar de redacție, în locul lui Haralamb Zincă). Starea de obediență față de
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
în activitatea Asociației Literare a României. La Paris, în 1845, este ales președinte al Societății Studenților Români. În 1847 apare din inițiativa lui, în cadrul programului Asociației Literare, publicația „Album științific și literar”. În 1848 se află printre fruntașii mișcării, fiind cooptat într-o comisie supremă executivă, împreună cu Nicolae Bălcescu și Al. G. Golescu (Negru). Agent, la Constantinopol, al Guvernului Provizoriu, se comportă ca un diplomat desăvârșit, susținând cu tact și persuasiune cauza revoluției valahe. Corespondența purtată în răstimpul petrecut la Constantinopol
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
adică a populației cu studii universitare sau mai mult decât studiile universitare. Asta nu înseamnă, desigur, că toți absolvenții de învățământ superior intrau în rândurile acestei „mici burghezii” socialiste, ci doar că cea mai mare parte a membrilor ei erau cooptați din rândurile populației cu studii superioare. Studiile puteau fi cel mult o condiție necesară. Condiția suficientă era dublă. Pe de o parte, ea consta în accesul la alte surse de venituri decât cele ale sistemului dominant de distribuție din societate
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
românilor din Transilvania. După câteva procese de presă în anii 1907-1909, în 1911 i se intentează un alt proces, fiind condamnat și deținut în închisoarea din Seghedin (1912), unde îl vizitează I. L. Caragiale. După eliberare trece în Regat și este cooptat în comitetul Ligii Culturale. Între 1914 și 1916 ține numeroase conferințe și cuvântări, pledând pentru intrarea României în război alături de Antantă, în vederea dezrobirii Transilvaniei. Când țara noastră intră în război, se înrolează voluntar, ceea ce va face mai târziu și fratele
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
PDS) - menținerea unui anumit număr de școli ale puterii reformate (militare, de administrație) În alte țări, inclusiv a fostelor școli de partid (doar În Rusia), precum și apariția a numeroase universități private, Înființate de foști membri ai școlilor de partid sau cooptându-i. Spațiul școlilor puterii a cunoscut astfel mai multe tipuri de transformări: a. În raport cu menținerea unui stat centralizat (Rusia, România, Bulgaria...), cu prețul unui anumit număr de restructurări și epurări; b. În raport cu statutul fostelor partide comuniste, numai În cazul școlilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
societatea, apropiindu-se de sociologie. Rolf Reißig (născut În 1940) este autorul principal al unei tentative de reformă În acest domeniu. De origine muncitoreasca, a făcut studii de filosofie și istorie la Universitatea „Karl Marx” din Leipzig, unde a fost cooptat În corpul didactic În 1964. Lucrările sale despre sindicatele societăților industriale occidentale Îi aduseseră o recunoaștere profesională și conducerea unei catedre de Învătământ privind mișcările sociale, până la „procesul de partid” care i-a fost Înscenat pentru slăbiciune ideologică și poziții
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de muncitori, petrecându-și copilăria În RFG, cu studii universitare regulate În științele culturii la Leipzig, a făcut cercetări asupra tineretului și a predat la Academia de partid, fiind și rector al Școlii Suprioare de Film și Televiziune din Potsdam-Babelsberg. Cooptat În Comitetul Central al ȘED/PDS În decembrie 1989, deputat În Bundestag din 1990 și șef al grupului parlamentar al PDS În Landul Brandenburg, Îl Înlocuise pe Gregor Gysi În fruntea PDS În 1993. Gregor Gysi (născut În 1948) și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din Iași, apoi al celei din București, de mai multe ori ministru și prim-ministru (1912-1913), este unul dintre fondatorii criticii literare române moderne și susținător al autonomiei domeniului esteticii, În raport cu știința, morală și politică. Academia română, fondată În 1866, cooptase În mod simbolic intelectuali din toate provinciile locuite de români, secția să literară editînd un dicționar și o gramatică a limbii române. Academia numără 41 de membri În 1941 (137 de la Întemeiere). O analiză În detaliu a acestor metamorfoze În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de confuzie ideologică a momentului, publicația reușește să-și atragă inițial simpatia unor intelectuali ca Emil Petrovici, Liviu Rusu, Alexandru Roșca, Constantin Daicovici, care scriu editoriale și articole pe teme de actualitate. Colaborarea acestora încetează curând, iar în locul lor sunt cooptați câțiva scriitori consacrați sau în curs de afirmare. În paginile culturale, la rubricile intitulate „Cultură pentru toți”, „Literare-culturale-artistice”, „Literatură-artă-știință”, „Șantier cultural”, pot fi întâlnite semnăturile lui Mihail Sadoveanu (note de călătorie în URSS) și G. Călinescu (articolul Arta și lumea
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1948-1952). Paralel cu pregătirea doctoratului, e colaborator extern la Institutul de Lingvistică al Academiei RPR. Își susține doctoratul în 1964, cu teza Eminescu și poezia populară, tipărită în anul următor. Cooptat în 1953 la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie de la Universitatea din București, trece prin toate gradele didactice până la cel de profesor; se pensionează în 2001. Între 1968 și 1971 predă ca lector la Facultatea de Litere a
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
scriitorii evrei excluși în 1940, se alege comitetul, cele mai multe voturi întrunind „lista pe care se afla președinte Victor Eftimiu”. Ca membri figurau N. D. Cocea, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Al. Cazaban, Mihail Celarianu, Zaharia Stancu (care demisionează, în locul său fiind cooptat Perpessicius), Mihai Beniuc, Lucia Demetrius, Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu și Eugen Jebeleanu. Până la sfîrșitul lunii noiembrie, în ședințe succesive, noul comitet hotărăște excluderea unui mare număr de membri, alți patruzeci și șase fiind suspendați („li se acordă dreptul să-și
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
director era Anghel Demetriescu; printre profesori - A. I. Odobescu. S-a decis pentru Facultatea de Drept, dar din motive neclare - poate furat de deliciile boemei - rămâne cu studiile juridice neterminate. Între timp se afirmase ca om de condei, în 1911 fiind cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Mobilizat într-un batalion de jandarmi pedeștri, va compărea în fața Curții Marțiale (1913-1914) pentru insulte aduse ofițerimii, alegându-se cu o condamnare. Peste numai cinci ani, în 1919, va suporta un alt proces, politic de astă
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Ilișiu și Paul Petrescu (redactori-șefi adjuncți), I. Coteanu, Al. Balaci, Tiberiu Alexandru, Pascal Bentoiu, Andrei Bucșan, Stanca Ciobanu, Nicolae Constantinescu, Ion Ghinoiu, M. M. Robea, Speranța Rădulescu. Din 1987 secretar responsabil de redacție este Sabina Ispas, iar între membri sunt cooptați și Ion H. Ciubotaru, Ion Cuceu, Iordan Datcu, Ion Oprișan. Din 1988 între membri figurează și Boris Zderciuc, iar din 1989 - Constantin Costea, Gabriel Gheorghe, Marin Marian și Ilie Moise. Din 1992 până la numărul 1/2000 director este Zoe Dumitrescu-Bușulenga
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
redactor responsabil), Mihai Novicov (redactor responsabil adjunct), Mihai Beniuc, Al. A. Philippide, Al. Dima, I.C. Chițimia, Iosif Pervain, D. Micu, T. Vârgolici. După stingerea din viață a lui G. Călinescu, de la numărul 2/1965 redactor responsabil devine Al. Dima, care cooptează în comitetul de redacție pe Al. Balaci, Șerban Cioculescu, N. N. Condeescu, Jean Livescu. Între 1966 și 1973 secretar de redacție este Barbu Cioculescu. Din 1974 comitetul de redacție al revistei are următoarea componență: Zoe Dumitrescu-Bușulenga (director), George Muntean (redactor-șef
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]