484 matches
-
acoperit cu o folie transparentă, provoca o abundență de salivă neobișnuită în gura pofticioșilor. O să-ți aduc azi piersici de la noi, o anunță Dragoș pe soție. Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-au oferit copăceii cu dedicație... Dragoș intră în secția spitalului și tocmai atunci ieșea doctorul din salonul soției. Vai, ce drăguț sînteți! Veniți cu mine în cabinet. Puțin aiurit, acesta îl urmează mecanic și execută comenzile ca un robot. Puneți-l aici, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
coșul. Cum se poate? L-am pus aproape de poartă și... Ce nenorociți! Doctorul intră și zîmbește larg. Ați adus fructe pentru doamna? Dragoș nu răspunde, dar răspunde soția: I-au furat coșulețul cu piersici din grădină. Era recolta de pe 13 copăcei. Să le stea în gît. Doream să vă dau și dumneavoastră. Medicul își dă seama de gafă, pleacă grăbit și se întoarce cu coșulețul. Am prins hoțul...! și rîde cu poftă. Miracolul medicului austriac După o poveste relatată de Gabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sluj pentru o bucățică de zahăr. Mi-e greață. — ...mi-e greață, miroase lumea hîc... a hoit, nu, nu Buffalo Bill... semăna, ochii hîc albaștri marea uite valurile amehîc țesc — Ține dracului batista aia la gură și hai odată. Așa, copăcel. Ia-mă de gît, Încă un pas și Încă unu — I-ascultă, băi țîcă, tu chiar vrei să le ai pe toate de-a gata? Un mic compromis colo Îți pute, ai? Păi, nu merge așa băiete și cu dînsa-ntr-Însa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și doi de ani, nu a ajuns ca să atingă majoratul profețit de Silviu Brucan, Dumnezeu să-l ierte, de ce cameleon politic mai era. Unul dintre cele mai bizare paradoxuri ale poporului acesta, care deocamdată nu a ajuns ca să se ridice copăcel în picioare, se naște din relația lui cu ideea de hoție, veșnica lui marotă, de care nu uită nici când doarme. Și cum să nu consideri paradoxală purtarea acestui popor când pe de o parte, leagănă la pieptu-i puzderie de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
trezise cu un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la mănăstiri. Cel mai des se refugia la Frăsinei. Acolo făcea exorcizări părintele Gherontie. Când cobora de la mănăstirea din munte - unde părții muierești i se interzisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale și antiguvernamentale, mașini cu faruri și geamuri sparte. Nimic extraordinar. De pe la Banu Manta șoferul a început să se smiorcăie. Mai întâi și-a tras nasul, dar mai apoi plângea în toată regula, băbește. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cel puțin o jumătate de kilogram era. Mai avem și acum din ea. Mulțumim și acelui preot și tuturor care ne-au ajutat. Înălțător. Următoarele trei zile ne-am dus să tămâiem și să amenajăm mormântul. Părinții au cumpărat niște copăcei frumoși. La cap - a observat tata - era un alun. N-am subliniat până acum, dar a venit timpul să spun că cimitirul arată ca un mare parc - putem spune chiar pădure - cu alei curate, pe marginea cărora sunt intrânduri sub
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
minunate? De ce zâna i-a îndeplinit de fiecare dată dorința? Ce dorință ai dori să ți se îndeplinească dacă te-ai întâlni cu zâna bună? 4.Imaginați un dialog între brăduț și unul dintre cele patru anotimpuri. Am sădit un copăcel Gica luteș Am sădit un pomișor Și-o să crească mărișor. Apă-i torn la rădăcină Și cu var dau pe tulpină. Ca omida rea, flămândă, Pe la frunze să n-ajungă. Așa cânta Ionel în timp ce-și îngrijea pomișorul și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și de fiecare dată îl măsura să vadă cât a crescut. Dar într-o dimineață baiețelul nostru căzu pe gânduri. Copacelul lui nu creștea deloc. L-am udat, l-am îngrijit, dar el n-are decât doua frunzulițe. Uite la copăcelul ăla mare, ce frunze și ce tulpină înaltă și groasă are! Oare cum o fi crescut? se mira Ionel, ciocănind pe ici, pe colo tulpina groasă. Deodată, pe neașteptate, frunzișul copacului începu să foșnească și să sune ca din sute
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lăsat. — Domnule Owen, spuse ea, v-am căutat toată dimineața la telefon. Speram să vă scutesc de un drum. N-ați apucat să vă uitați pe manuscris? am întrebat eu în timp ce o urmam în biroul mare și confortabil, împodobit cu copăcei bonzai și picturi moderne abstracte. Aveam de gând să-l citesc azi, înainte de a veni dumneavoastră, spuse ea făcându-mi semn să mă așez, dar nu mi-au permis circumstanțele. Ca să fiu sinceră, e mare învălmășeală pe aici. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că <iubindu-lă prea mult pe sergent, Toaibă i-a cam sucit mâinile la spate cu toată puterea lui, încât acesta a icnit ca înjunghiat. Dar, în afară de gemete înfundate, nu a scos nici o vorbă... Înghițea în sec. Când l-a văzut copăcel pe malul gropii, l-a întrebat: Câte cartușe de manevră aveți, domn’ sărjănt? Noi suntem săraci. Sunt sigur că aveți mai multe ca noi, numai că vor rugini în încărcător... În cine să tragi? În umbrele din închipuire, domn’ sărjănt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se dau lupte pentru ea. Tu ai dreptate, mai ales dacă îi un nod de cale ferată important. Acum nu știu dacă ați băgat de seamă ceva, domn’ locotenent. Ce vrei să spui cu asta, Toadere? Ia uitați-vă sub copăcelul de colea. Locotenentul a privit în direcția indicată de Toaibă, dar nu i s-a părut nimic deosebit. Nu văd nimic. Ce ți s-a năzărit? Dacă vă uitați bine-bine, o să vedeți țevile tunurilor antiaeriene. Eu le-am descoperit mișcându
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bine cum să folosească bastonul și cârja improvizată. Soarele și-a arătat fața, când era deja la două suliți pe cer. Pe creasta dâmbului din față i s-a arăta silueta cunoscută a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă nu crescuse măcar cu un deget! Faptul că a ajuns aici însemna că acușica acușica ajunge la Crâșma din drum de unde trebuie s-o cotească la stânga pe șleau... De aici se vedea satul cu casele înșirate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
câinele ista, gatagata să mă rupă. Stai să te ajut. Dochița s-a apropiat cu greu și, ținându-se de gard, i-a întins o mână: Hai, urcă acum! După mai multe încercări, a reușit să iasă din șanț. Așaaa! Copăcel, Toadere! Copăcel! De unde vii tu, omule? Eee! Vin și eu de la... De unde puteai să vii tu la ora asta dacă nu de la crâșmă? Apoi... măi Toadere, de multă vreme voiam eu să-ți spun, dar mi-o fost oarecum... cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gatagata să mă rupă. Stai să te ajut. Dochița s-a apropiat cu greu și, ținându-se de gard, i-a întins o mână: Hai, urcă acum! După mai multe încercări, a reușit să iasă din șanț. Așaaa! Copăcel, Toadere! Copăcel! De unde vii tu, omule? Eee! Vin și eu de la... De unde puteai să vii tu la ora asta dacă nu de la crâșmă? Apoi... măi Toadere, de multă vreme voiam eu să-ți spun, dar mi-o fost oarecum... cum să-ți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am condamnat la moarte prin împușcare. Acum ai voie să-ți spui ultima dorință.” Am vrut să mă ridic, dar n-am putut. Simțeam că mă apasă ceva ca o piatră de moară. Până la urmă, am reușit să mă ridic copăcel și să cuvântez. Si care o fost ultima matale dorință, moș Pâcule? a întrebat Ion Cotman. Eu cred că o cerut să-i lase luleaua, punga cu tiutiun și sculele de aprins că acolo în Iad avea mare nevoie să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a privit cu luare aminte În jur. ― Da’ parcă aici În față avei un zarzăr. Undi i? - a remarcat cercetașul cu ochiul Încă ager. ― S-a uscat, tată. ― Apoi mâini am să merg În piață și poate oi găsî un copăcel să-l răsădesc așa de bun venit lui Tudorel. Să creascî odată cu el... N-a fi rău să găsesc și un butaș-doi de vie, pe care sâ-i pun În spatele casîi... A mânca și băietu’ un struguri de poamă... „Vezi tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unde a trecut patrula rusească. Ceilalți doi, cu câțiva pași mai În spate. Să existe posibilitate de comunicare Între voi. <Executarea!ă” Am plecat spre șosea, căutând În semiobscuritatea nopții un adăpost. N-am uitat să luăm câteva crengi din copăcelul singuratic aflat În calea noastră. Asta pentru a șterge urmele după ce ne vom găsi adăpost. În cele din urmă, tot Toader l-a găsit. Simplu. „Din câte Îmi dau seama, aici a fost un lan de grâu sau de orz
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acoperit cu mătase de un galben strălucitor. Majestatea Sa Împărăteasa stă pe partea dreaptă, iar Majestatea Sa Împăratul pe stânga. Încăperea dreptunghiulară e spațioasă și are tavan înalt. Pe fiecare latură a camerei, lângă pereți, se află două ghivece cu copăcei coral portocalii. Copacii sunt prea desăvârșiți ca să fie adevărați. Doamnele de la Curte și eunucii stau în picioare lângă pereți, cu palmele strânse în față. În spatele jilțului stau patru eunuci, fiecare ținând câte un evantai cu mâner lung, făcut din pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în care se afla locuința lui Tommaso. Se numea Perniciaro fiindcă, așa cum spuneau bătrânii, acolo odinioară își făceau cuibul stoluri de potârnichi cu care ani în șir și-au potolit foamea oamenii. Locul era oribil, dacă-l priveai pe lumină: copăcei răsuciți se cățăraseră cum și unde putuseră; vântul adusese tot felul de resturi și oamenii din Stilo aruncau acolo gunoiul și cadavrele de animale de cel puțin două veacuri. Tommaso se aventurase cândva cu câțiva băieți, dar au trebuit să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care, în alb, stă inscripționat numele Selena. Deasupra pietrei, găsesc doi îngeri, unul având un crucifix roșu legat la gât, celălalt ținând în mână o garoafă albă. Impresionant este mesquite-ul tânăr plantat în spatele mormântului interpretei: "Pe fiecare suprafață a acestui copăcel, pe fiecare ramură, stăteau sculptate și înscrise mesaje către Selena [...]. Această parte vie a locului său de odihnă devenise locul unde se manifesta durerea fanilor artistei"23. La întoarcerea în oraș, González și Willis-Rivera găsesc și boutique-ul interpretei, un magazin
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă 56ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe atunci
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
în picioare, până la prag. În același timp, mergând înaintea lui, mama copilului ia un foarfece cu care taie câteva pene de găină, crezând, astfel, "că-i taie piedica". Când copilul merge în picioare singur, ai casei rostesc "pomu´, pomu´" sau "copăcel, copăcel", "ca să crească și să stea ca un copăcel, drept în picioare" 326. b. Nunta Bradul nupțial, prin permanența sa, ocrotește viața nou întemeiată prin unirea mirilor. Asfel, casa mirelui și casa miresei sunt împodobite, în Bucovina, cu cetină verde
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
picioare, până la prag. În același timp, mergând înaintea lui, mama copilului ia un foarfece cu care taie câteva pene de găină, crezând, astfel, "că-i taie piedica". Când copilul merge în picioare singur, ai casei rostesc "pomu´, pomu´" sau "copăcel, copăcel", "ca să crească și să stea ca un copăcel, drept în picioare" 326. b. Nunta Bradul nupțial, prin permanența sa, ocrotește viața nou întemeiată prin unirea mirilor. Asfel, casa mirelui și casa miresei sunt împodobite, în Bucovina, cu cetină verde de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]