501 matches
-
ani în urmă, pe când mama mai lucra la Casa Scânteii. Într-o duminică de iarnă pe sfârșite, când urâtul de stat acasă mă înnebunea, am pornit-o prin Herăstrău ca pensionarul, cu nepotu-meu Alecs. Pe lac, cinci-șase pescari dădeau la copcă - cred că mie mi-a venit ideea să traversăm pe gheață pân’ la malul dinspre Piața Presei. Am pornit cu Alecs - deja ne îndepărtaserăm binișor de mal, când sub noi gheața începu să trosnească. Dau să mă-ntorc - la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Am pornit cu Alecs - deja ne îndepărtaserăm binișor de mal, când sub noi gheața începu să trosnească. Dau să mă-ntorc - la primul pas, piciorul meu sparge gheața. Pun și celălalt picior de sprijin - tot în apă. Între cele două copci s-a căscat îndată gura în care mi-a intrat tot trupul, îngreunat de hainele de iarnă. Nu mai știu ce face în urma mea Alecs, îl aud numai țipând când îmi iese capul la suprafață, pe urmă în fața ochilor am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu ambulanța chemată de salvatorii mei. Aici mi-a revenit îndată pofta de vorbă, în timp ce un doctor mai bătrân mă examina: Dumneavoastră, zic, nu vă place să pescuiți? Ba da, domn’e, zâmbește fin omul în alb, da’ nu la copcă! Trei zile cât am stat în spital, iarăși fără nici un tratament special, doar cu tensiunea luată zilnic și cu o mâncare infernală fără sare, m-am trezit vecin de salon cu Bănică, actorul din Călărași care a și murit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a venit Rița să facă curat prin odaie. ― Ieși afară! m-am rățoit la ea. Biata slujnică speriată o rupse la fugă fără a mai cere vreo lămurire. Gestul ei caraghios îmi stârni râsul și odată cu râsul se duse pe copcă și îndîrjirea mea. " La urma urmei, de ce-mi fac atâta sânge rău pentru un lucru de nimic?" Am ieșit în oraș ceva mai bine dispus. După-amiază, hai la cursui de istoria doctrinelor economice. Păcat! N-am putut să fiu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Parcă aș fi vrut să nu vină. Se dezbrăcase repede, cum avea obiceiul, și nu mă repezisem s-o cuprind în brațe; mă oprea parcă ceva. Acest ceva se limpezi mai bine odată cu scurgerea timpului. Mai întîi se dusese pe copcă dispoziția. Musafira îmi păru brusc vulgară, lipsită de farmec și feminitate. Știam de altfel că nu reușea niciodată să-mi stârnească reverii erotice. Însă nu de asta era vorba. În orice caz trebuia să mă cotorosese de ea cât mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dolly, opărită, începu să se îmbrace febril fără să scoată un cuvânt. ― De ce te superi? am întrebat-o formal. În definitiv ce ți-am făcut? Ea continua să se îmbrace din ce în ce mai nervoasă, necăjindu-se că nu nimerea să-și încheie copcile. ― E o prostie ce faci, am reluat fără convingere. Înainte de a fi gata, a țâșnit pe ușă, fără o vorbă și graba ei mi-am explicat-o prin faptul că, simțind c-o podidesc lacrimile, preferase să fugă decât să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă dea afară? Văzând că rezistă pe poziție, am schimbat tactica. ― Cum să te dea afară dacă am bilet de intrare? ― Să-l văd... I-am strecurat o hârtie de o sută. Ochii cerberului sclipiră și împotrivirea se duse pe copcă. ― Luați-o pe aici, numai să nu faceți zgomot. Salonul 7 e la al doilea, pe coridor la dreapta... În timp ce urcam la etaj, o femeie cobora scara. Când ajunse în dreptul meu, am recunoscut-o: era sora Mihaelei. Uluitoarea surpriză a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi putut să câștige luptând în astfel de condiții, adică de unul singur împotriva tuturor, fără aliați, fără spate acoperit, pe un ocean de vrăjmași? Era de ajuns o singură înfrîngere, ca toate biruințele dobândite anterior să se ducă pe copcă. Și chiar așa s-a întîmplat. Nici vorbă, inconștientul îmi îndemna pașii pe pământ solid, îmi sugera gânduri sănătoase și mă ocrotea de acolo din postul lui invizibil de comandă. Așadar, sugrumarea înainte de vreme a iubirilor mele se dovedea a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Pescuitul la copcă În lunile cu ger cumplit Noi ne duceam la pescuit, Făceam copci cu toporișca Și prindeam bibani cu brișca. Parcă-l văd mergând pe gheață Pe-un coleg roșu la față Din țigări trăgea avan, Prindea știucă și biban. El
Pescuitul la copc? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83197_a_84522]
-
Pescuitul la copcă În lunile cu ger cumplit Noi ne duceam la pescuit, Făceam copci cu toporișca Și prindeam bibani cu brișca. Parcă-l văd mergând pe gheață Pe-un coleg roșu la față Din țigări trăgea avan, Prindea știucă și biban. El se deplasa pe râu Cu o funie la brâu, Se mișca încet
Pescuitul la copc? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83197_a_84522]
-
împărțise în tabere rivale ce se acuzau reciproc de delicte terapeutice și morale. Dave 2 se simțea în elementul său, ascultând și versiunile unora, și ale altora. Se ținu cu dinții de poveștile astea, de parcă ar fi fost vorba de copcile unei răni emoționale. Dave 2 aștepta - aștepta să juiseze. Iar Carol? Cum rămâne cu draga de Carol, care încă mai participa la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, dar, din fericire, fără să mai suporte asalturile echipei VPE, formată din Dave 2 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acumulează balast și că se descarcă de povara aceasta, că sunt ca navele scoase pe uscat pentru a li se curăța chila, că li se întâmplă uneori să fie infestate sau - mai ales după câte o iarnă arctică - prinse în copci de gheață. Maturitatea, și nu statutul profesional, îl făcea să creadă despre fanteziile sale că sunt absurde. Și totuși, la nici douăzeci de iarzi de serviciu, mintea lui contempla imaginea unei fofoloance tinere și calde. O fofoloancă prin care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
printre vânzătorii de ziare și mă uit la gagicuțele din reviste. Mă duc acasă și mă culc, după care totul o ia de la cap. Ce ar putea să mă ajute să înțeleg sensul lucrurilor? Am ajuns să atârn prins în copcile timpului. Cândva eram foarte energic. Astăzi simpla rostire a cuvântului mă face să leșin de extenuare. Nu pot să fac nici o clachetă până când nu apare Doris Arthur cu scenariul. În ceea ce privește bugetul, primul meu secund, Micky Obbs, e plătit cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în chip de notă se numește predicat, și de aceea în toată judecata trebuie de nu mai multe, cel puțin două înfățoșări neapărat să fie de față. // Mai pe urmă însă împreună-legarea înfățoșărilor celor ce sunt în județ se numește copce sau legătură (copula) și se obicinuiește a se închipui prin verbul "a fi" (sunt), ești, este ș. a. m. d., sp[re] ex[emplu], într-acest județ: omul este muritoriu subiectul este omul, predicatul muritoriu iară împreună-legarea acestora este copce. Fiindcă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
numește copce sau legătură (copula) și se obicinuiește a se închipui prin verbul "a fi" (sunt), ești, este ș. a. m. d., sp[re] ex[emplu], într-acest județ: omul este muritoriu subiectul este omul, predicatul muritoriu iară împreună-legarea acestora este copce. Fiindcă propoziția nu este alta decât județul spus în cuvinte, pentru aceea și însăși propoziția are materie și formă și se alcătuiește din subiect, predicat și copulă, însă aceste părți nu se pun totdeuna toate de față într-o propoziție
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ce descântă-originalul. Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen, Convertindu-mi sentimentul în metafore de lemn; Trebuie din copci de ghiață sufletul să-mi fac altar, Ca să nu mă invadeze patetismul literar! De experți în poezie nu mă tem că au s-apară, Stilul meu cel non-poetic să îl facă de ocară, Exigenți ce căuta-vor să m-azvârle
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adevăr o catastrofă sau femeia avea doar chef să eviscereze verbal pe cineva? Opt p.m. într-o seară de duminică. Puteam să-mi înghit găluștele atunci sau a doua zi de dimineață. Oricum, noaptea mea de relaxare se dusese pe copcă. Am ridicat receptorul și am sunat-o pe Vivian. — Ei, păi era și timpul! a cârâit Vivian, răspunzând după primul apel. Sunt furioasă, Claire, fu-ri-oa-să! Am auzit o voce în fundal. — Nu! Ți-am spus să nu te atingi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vîrful cuiului în pielița moale pe care o strînge într-o cută între degetul mare și cel arătător. Nu mai sîngerează, o să iasă cîrpeala, constată Dendé privind cum Gulie se pregătește să mai facă o gaură în partea opusă, prima copcă e ca gata, îi face semn lui Tîrnăcop să se apropie, să taie o bucată de sfoară cu dinții, o să fie greu să nimerească găurile, asta las-o în grija mea, nu-ți mai bate capul degeaba, și dînd dovadă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tummo-yoga, „Focul din abdomen”. Adepții sunt testați pentru succes în acest tip de yoga, după cum urmează: șed goi pușcă în zăpadă, lângă un lac înghețat, în toiul iernii, în timp ce asistenții udă niște cearșafuri în apa rece ca gheața, printr-o copcă. Cearșafurile sunt, mai apoi înfășurate pe corpul adeptului, iar acesta trebuie să usuce în întregime fiecare cearșaf, cu ajutorul căldurii tummo generate din interior. Acest proces continuă toată ziua, până când a fost uscat un anumit număr de cearșafuri. În 1966, Uniunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vânătăi, falca umflată cât roata carului, iar lovitura care m-a scos din joc îmi slăbise șase dinți. Felcerul acela mi-a spus mai târziu că Blanchard avea nasul spart și că i s-au pus douăzeci și șase de copci la arcadele zdrelite. Din perspectiva daunelor provocate adversarului, fusese o remiză. Pete Lukins mi-a adunat câștigurile și am bătut împreună azilurile până când am dat de unul care părea potrivit pentru o ființă omenească - King David Villa, la distanță de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tocmai pusese ochii pe o gaiță albastră, când am auzit o voce cântată care mă interpelă: — Nu te-ai plictisit încă? M-am uitat în jos. La piciorul scării nu era nimeni altul decât Lee Blanchard. Avea sprâncenele împânzite de copci și nasul teșit și învinețit. Am râs și i-am răspuns: — Cam așa stau lucrurile. Blanchard își agăță degetele mari de curea. — Vrei să lucrezi la Arestări cu mine? — Ce face? — Ai auzit bine. Căpitanul Harwell te-a tot sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dat să înțeleg că precauțiile respective nu erau lipsite de orice temei și nu era cazul să râd de ele, Un bătrân. mi-a șoptit el, alunecase într-o iarnă pe pojghița de gheață de la țărm și scăpase într-o copcă, alegându-se cu o pneumonie. Se spusese că fusese un accident, iar portarul găsise prilejul să-și dea importanță; iarna nimeni dintre bătrâni n-avea voie să iasă decât pentru a da ocol azilului și pentru a-și mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avea voie să iasă decât pentru a da ocol azilului și pentru a-și mai face uneori nevoile în aer liber; dar accidentul, m-a lăsat să înțeleg Domnul Andrei, nu fusese de fapt un accident. Cel care scăpase în copcă primise înainte câteva avertismente, fiindcă își permisese să vorbească prea liber, necuviincios despre taina Bătrânului; omul găsise în cameră, pe pat, scrisori de amenințare, compuse cu litere tăiate din ziar prin care era anunțat că dacă nu-și ținea gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-o prin încăpere. Abia atunci îl zări pe sclav. Lăsă sulul și-i făcu semn cu mâna. - Scoală-te, Auta! îi zise blajin. Spune-mi despre călătoria ta. Auta sărută întîi legătura de mătase a sandalei Marelui Preot, prinsă în copci de diamant, apoi se ridică și veni lângă jilț. La un semn al bătrânului, se așeză pe o blană de leopard pe lângă măsuță. Marele Preot îi cercetă ochii. În ochii sclavului, în mijlocul fiecărui iris, juca o luminiță ciudată. Nu mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a mișcat, vorbind, sunetul însă a răsunat de undeva dinspre piept. Ochii lui Auta alergară asupra ființei străine. Părea speriat. Ființa înțelese și se opri, arătîndu-i pe pieptul ei un fel de cutiuță mică pe care Auta o crezuse copcă; rosti cu același glas de harpă cuvântul cer și Auta își dădu seama că sunetul vocii vine de acolo. Ființa își arătă globul de pe cap și apoi din nou cutiuța din încheietura hainei pe piept. Sclavul bănui că prin glob
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]