4,390 matches
-
cinstea acestei căsătorii anuale, ei percepeau taxe exorbitante. Bătrâna vrăjitoare se ocupa chiar ea de alegerea noii mirese ce urma a fi sacrificată zeului Fluviului Galben. Când vedea o fată frumoasă provenită dintr-o familie sărmană, bătrâna anunța autoritățile și copila era imediat adusă cu forța. În ziua căsătoriei, fetei i se cerea să se așeze pe un așternut de bambus și pe urmă era aruncată în apa rece. Pe malul fluviului, vrăjitoarea săvârșea atunci un fel de ceremonie ritualică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unui radio cu tranzistori. Omul de serviciu, un bărbat tânăr cu păr aproape până la brâu, se întorsese la biroul de lângă intrarea în liftul din subsol. Ședea pe masa de metal, cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și o așeză în jurul sânului. - Vaughan e un tip care-și anexează oameni. În stilul lui rămâne încă un puternic element al personalității de televiziune. - Sărmanul de el. Și toate fetele astea pe care le agață - unele sunt doar niște copile. - Te tot întorci la ele. Pe Vaughan nu-l interesează sexul, ci tehnologia. Catherine își apăsă capul în pernă, un gest familiar de concentrare. - Îți place de Vaughan? Mi-am apropiat din nou degetele de sfârcul ei și-am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dar nu era nici o nevoie să-i spui ei asta. - Dar... ea a început! A spus că-i place de tine, că se bucură pentru Fred că are un frate așa mișto. Am oftat. Televizorul era dat pe MTV. Niște copile semidezbrăcate se frecau de un negru căruia îi atârnau câteva lanțuri de aur la gât. Problema era, aș spune, că frati-miu, Fred, mă ura. Nu pentru că aș fi fost preferatul părinților noștri, pentru că ei ne iubeau la fel de mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Domnului, de care depindea soarta tuturor, nu numai a lui Faustino Higueras și Nacho Zamora. — Dar... Nacho Zamora sunt eu... — Și pe tatăl tău, pe vremea aceea, îl numeau Nacho. Și cine a învins, Anacleta? — Cum poți să mă-ntrebi, copile? Zamora a învins: nimeni nu poate judeca intențiile Domnului. Faustino a fost îngropat chiar în pământul acesta. Dar pentru tatăl tău a fost o victorie amară; a plecat de fapt chiar în noaptea aceea și n-a mai apărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aveau și orfani. Mai ales acum, că aveau de-a face cu boala asta care bântuia prin toată Africa. Erau din ce în ce mai mulți copii fără părinți, iar orfelinatele erau singurul lor refugiu. Oare asta să i se fi întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea îndrepta. Avea chestiuni mai presante de rezolvat, ca, de exemplu zgomotul ciudat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ani, iar băiatul numai cinci. Sunt niște copii foarte drăguți... — Nu știu... Va trebui să... De fapt, spuse Mma Potokwane, ridicându-se în picioare. Cred că deja te-ai întâlnit cu unul din ei. Fetița care ți-a adus apă. Copila care nu poate să meargă. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Își aducea aminte de fetiță, fusese foarte politicoasă și îi apreciase munca. Oare n-ar fi, însă, o povară prea mare să aibă grijă de un copil handicapat? Mma Potokwane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a strecurat și a scurmat repede în nisip. Nu după mult timp a ajuns la bebeluș și l-a luat în brațe. Copilul avea nările pline de nisip, dar încă respira. Fetița a făcut stânga-mprejur și a alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trecu pe acolo. Șoferul încetini, apoi opri. Trebuie să fi fost uluit să vadă un copil mosarwa stând acolo cu un bebeluș în brațe. Bineînțeles, n-a putut s-o lase acolo, chiar dacă nu înțelegea nimic din ceea ce îi spunea copila. Avea drum la Francistown și a lăsat-o la Spitalul Nyangabwe, în grija unui paznic de la poartă. Medicii au consultat bebelușul, care era slab și avea și o micoză. Fetița suferea de tuberculoză, ceea ce nu-i chiar așa de neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
taică-său înapoi, într-o casă veche, și se temea de vrăjitoare. Avea un prieten, Jim. Jim era negru... Cum adică să fie negru? - Tanti Clara, am întrebat-o, de ce e Jim negru? S-a uns cu ceva? - Nu, măi copile, unii oameni sunt negri, alții galbeni, cu ochii alungiți... N-am zis nimic, dar n-am crezut, asta-i ca Moș Gerilă. Cum să fie oameni negri sau colorați? - Vino să vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe scară. Ajunseră pe pămînt Însoțite de un cavaler cu Înfățișare nobilă și veșminte elegante și deodată, văzîndu-le cum treceau atît de aproape de apă, deduse că era vorba, fără Îndoială, despre o pereche Înstărită și tînăra lor fiică, aproape o copilă, cu părul foarte negru și pielea din cale-afară de palidă. Atît de absorbit era să contemple mișcările primelor femei pe care le vedea după atîția ani, Încît fu cît pe-aci să se lase zărit de un grup de marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cuvânt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun câte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
visa; sacrificiile celor care o conduseseră peste ocean și, mai ales, singurătatea văduvelor celor care se prăpădiseră în această riscantă misiune, se transformau, peste noapte, într-un efort inutil, care nu reprezenta nimic în fața fascinației pe careo exercita asupra acelei copile demne de dispreț penisul nemăsurat al asasinului propriului ei tata. Ce rușine, o, zeule Tané! Ce grozăvie! Tapú Tetuanúi nu reușise să găsească niște cuvinte mai potrivite care să exprime ceea ce simțea și, după ce le repeta furios, mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și al său Domnișoaracula, dar în vara aceea s-a scris cartea doctorului Polidori, Vampyrul, care a creat imaginea modernă a demonului însetat de sânge. Într-una din nopțile acelea ploioase, cu fulgere și tunete brăzdând cerul deasupra lacului Geneva, copila de optsprezece ani Mary Godwin a avut un vis care urma să devină legenda lui Frankenstein. Amândoi monștrii, sursă a nenumărate cărți și filme care au urmat. Chiar și sejurul lor a devenit legendă. Pe malurile lacului Geneva, hotelurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înmormântarea domnișoarei Hapciu. Duhul sărmanei dre Hapciu, sacrificată pentru a face povestea mai emoționantă. Am avea înregistrările Agentului Ciripel ca material video. Casetele audio ale Contelui Calomniei pentru comentariu. Apoi, ca încununare a întregii povești, Miss America și-ar numi copila domnișoara Hapciu sau cum o fi chemat-o. Pentru a da senzația de ciclu care se împlinește. De viață care merge înainte, reînnoită. Sărmana, plăpânda domnișoară Hapciu. În povestea din filme-cărți, de pe tricouri, am iubi-o cu toții pe domnișoara Hapciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de acasă. Soții evadează. Oameni dispar. Și ce. Tess Clark a ars caseta, dar o vede de câte ori închide ochii. Chiar și acum, după aproape șaisprezece ani. Chiar și acum, când copilul ei s-a născut, a crescut și a murit. Copilei i-a dat numele Cassandra. 9 Doamna Clark o găsește pe Directoarea Tăgadă în salonul renascentist italian, prăbușită pe o masă neagră de lemn masiv. De pe masă picură sânge pe toate laturile. Sângele lipicios, deja acoperit cu un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta? Bica o privi cu un calm care o înfioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îl lăsă fără grai. Ea se năpusti asupra bărbatului și-i smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin, copila încercă, zadarnic, să-și țină echilibrul. Dan și Ema se învârteau în jurul ei neputincioși. Apucau pe rând ghidonul metalic, încercând s-o susțină, dar puterile lor se dovedeau nefolositoare. Luana se încăpățâna să urce pe șa. Se chinui până îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fel ca oricare altul, o trăire din cele mai profunde. Când dădea gol, striga să-ți spargă timpanele iar când râdea, o făcea cu toată gura, cu ochii, cu întreaga ființă. Ema zâmbea și ea, fără să se poată abține. Copila asta mică, atât de firavă că abia o zăreai printre ceilalți, le făcea pe toate cu o pasiune impresionantă. Emanuela nu înțelegea de ce mama Vanda nu o place. Dacă lui Dan îi ierta obrăzniciile și în unele situații chiar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate să alerge de dimineață până în seară, fără să se îmbolnăvească sau măcar să-i curgă nasul. Nici biata noastră copilă nu poate fi trasă la răspundere că, strănutând, se trezește închisă trei zile în casă și îndopată cu medicamente... După cum spuneam, mă îndoiesc amarnic și continuu să te supăr spunându-ți că nu vei fi vreodată ca Sanda iar Ema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridic nici moartă, spuse Luana hotărâtă. Întărâtat, fără să mai aștepte ca fetele să se miște, bărbatul prinse de unul din capetele covorului și începu să-l târâie. Acesta se urnea cu greu, omul se înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi te omor, șuieră Luana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi te omor, șuieră Luana și ochii îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum o vezi tu. Mâța blândă zgârie rău. Fetița nu accepta, nicicum, că ar putea să se înșele. Mătușa îi vorbea întotdeauna frumos, îi aranja rochița când trecea pe lângă ea, îi dădea spre lectură cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
timp, mai făcuse un copil. Mara era plimbată de la mamă la tată cu o viteză amețitoare. Din pricina acestei stări de fapt, ieșită din tipar, fata nu era văzută bine de profesorii din liceu. Sanda insistase pe lângă diriginte să-i mute copila cu o altă elevă. Luana se făcuse foc și pară auzind de intervenția mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]