1,254 matches
-
de Sfântul Ilie, când este sărbătoarea hramului bisericii, zi în care este horă mare, căci se adună toți fiii satului. Este o sărbătoare mare, încă a mai rămas acestă sărbătoare tradițională căci, ca să fac o paranteză, oamenii lângă care am copilărit eu acolo, sunt plecați la Domnul. Cei tineri sunt la orașe, mai vin sau nu mai vin . Porțile curților sunt căzute pe alocuri, sunt sărite din țâțâni. Unele au lacăte iar satul, ca să fiu sincer, se pare că se macină
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
lui Gh. Timofte. Venită în teatru, este ascultată de Boris Harcenco, Ion Muzică, iar deja făcându-și apariția în colectiv, este apreciată drept o domnișoară de origine evreaiscă, deși Lidia Noroc- Pînzaru nu avea asemenea obârșie. Doar mahalaua, în care copilărise, îi lăsase, probabil, amprentele copilăriei și trăirilor sufletești printre copiii din familiile evreiești, pentru că acel cartier era al evreilor bălțeni, pe vremuri, așa mi-a mărturisit într-un interviu actrița. Revenind la activitatea teatrală, imediat după intrarea în serviciu la
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
Cei din afara comunei, în general, erau invitați ai primarului, vecin cu noi și prieten de familie cu părinții mei. Primarul era un simplu croitor, fără prea multă carte, maximum patru clase, însă membru de partid la comuniști. El crescuse și copilărise împreună cu părinții mei, ca vecini, motiv pentru care au rămas prieteni și după ce acesta a devenit primar și membru de partid la comuniști. Asta a fost până la obligarea tatei de a intra în colectiv cu arcanul, cum s-a procedat
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
de-atunci? În văzul tuturor? cercetă în continuare Flower-Power. -Da! Și cu aceeași naturalețe cu care-și purta ochelarii și cerceii, înlocuiți de la un moment dat de niște omonimi cu rama tot din metal alb, ca să se nimerească, cum spunea copilărindu-se, cu inelul. -Băiețoasă, băiețoasă, dar îi stătea mintea la asortat, n-am ce zice! îl șicană puțin Diplomatul. -Da, erau într-o perfectă armonie ființa ei, ținuta ei, veșmintele ei, tot ce o exprima, tot ce spunea, chiar și
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
dragostei, adunat în cochilia de mărgean, stau fulgere înaripate, gata să spargă ghiocul în preajma iubitului. Marea a purtat-o până la ocean, unde un val puternic a rostogolit-o la picioarele lui ... în timp ce se plimba pe plajă, pierdut în gânduri. Criss copilărise într-un oraș de pe malul Mării Negre-Tomis, orașul în care pe vremuri, poetul iubirii-Ovidiu, fusese exilat. Shinya știa lucrul acesta și intuise că acea scoică nu poposise întâmplător la picioarele lui. Sideful scoicii a preluat, din inima fetei, dorul ce-
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
însă, au dus mai apoi către o stare de bine prelungită sau definitivă. Alții au avut parte de “bine” când au câștigat la Loto sau au moștenit o avere peste noapte, dar, apoi s-a instalat răul, cheltuind toți banii copilărește, iar în câțiva ani au înnebunit, nefiind pregătiți să aprecieze și să gestioneze sumele imense de bani. Un bun prieten de-al meu, pasionat de șah, îmi spune de fiecare dată că preferă să joace cu piesele albe, acestea simbolizând
BINE VERSUS RĂU ... UN RĂZBOI ETERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353848_a_355177]
-
văzând sfânta lumină a lumii, lumina dragului meu Iași. Am plâns de bucurie având o presimțire buna în legătură cu Iașul. Aș fi dorit din toata inima să stau acolo, dar, din păcate, familia mea trăiește într-o localitate învecinată, unde am copilărit și încă copilăresc. Mulți oameni mă întreabă: „De ce iubești Iașul?”, iar eu răspund: „Ai timp să mă asculți?” căci Iașul este un oraș tare bătrân, adăpostind zeci, ba chiar sute de comori naționale, fără de care nu ne-am ști istoria
DE CE IUBESC EU IAȘUL de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353948_a_355277]
-
Redacția > Autori > VIOREL MUHA Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului VIOREL MUHA Cetățean Român-American De sus cerul se sprijină pe pietrele lumii. O piatră pe care ochii mei de mic au copilărit, privind dimineți limpezi pe albastru de cer, a fost muntele unde Brașovul își etalează istoria, fiind dat lumii, într-un apus de soare la poalele lui. Studii: Brașov, Sibiu, București, U.S.A. Activitate Profesioală: C. M., M.A.N., În. Proiectant
VIOREL MUHA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354024_a_355353]
-
aduce depărtarea de casă și ce senină și plină de împăcare sufletească e clipa când răsuflăm ușurați rostind sânt acasă. Cu trecerea anilor, dragostea de casa părintească devine chinuitoare. Văzându-ne la casa noastră, departe de pereții în care am copilărit și care ne cunosc toate tainele adolescenței, departe de strada pe care și astăzi rătăcind ne învăluie ecoul dulce al copilăriei, dorul de casă și de părinți nu ne lasă nici măcar pentru o clipă... Pe când aveam 16 - 17 ani, elev
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
gândească la trecut, avea să-l lase în urma. Nu vroia să-i mai de-a voie, să-i amărască zilele! Acum putea să de-a viață viselor! O priveam cu dragoste mai mult decât prietenească , cu o dragoste frățească (doar copilărisem împreună) mă bucuram pentru fericirea ei , mă bucuram mai mult de bucuria ei. O teamă inexplicabilă își făcuse loc în sufletul meu. Nu-mi plăcea felul în care el privea , puțin ezitant , într-o parte iar zâmbetul mi se părea
POVESTEA UNEI SPERANŢE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353020_a_354349]
-
Jurnal pesimist de vacanță Nu am ales să mă nasc român, dar aleg să îmi iubesc țară în care am crescut, copilărit și mi-am definit propria identitate culturală și națională și îmi pasă de moștenirea spirituală pe care o voi lăsa copiilor mei. Trăiesc în străinătate de 6 ani și de fiecare dată când mă întorc în România descopăr cu o
PATRIMONIUL NATIONAL SOS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353236_a_354565]
-
Autori > AUREL LUCIAN CHIRA Autor: Aurel Lucian Chira Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului UN ARDELEAN CHIRA AUREL LUCIAN (Bunicu´ Boboc) s-a născut la 10 iunie 1940 în satul Lipău, județul Satu Mare. A copilărit în câteva sate din Nordul Ardealului și s-a stabilit la Cluj. Porecla Boboc, n-are nici o legătură cu bobocii de floare sau de rață. Provine de la numele unui colonel comandant de Regiment, cartiruit în 1940 la casa popii. Absolvent
AUREL LUCIAN CHIRA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352663_a_353992]
-
sunt al lor, ei m-au făcut, lor le datorez totul și le mulțumesc pentru asta. Datorită lor am ajuns unde sunt și ... sunt foarte mulțumit de ... lucrarea lor. Și naratorul chiar rămâne uimit de forța arealului în care a copilărit: Mare răbdare trebuie să fi avut acele peisaje unice ... cu unul ca mine! Autorul simte că acele locuri l-au format și l-au propulsat să ajungă la ceea ce este cu adevărat azi ! Ceea ce au făcut aceste peisaje mirifice cu
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
lase lupii orânduirii de-atunci și de-acum să ia în stăpânire terenul și să-l ocupe cu holde, ori vile slute și sfidătoare...! Prin locurile-acestea, la Dealu Perjului mai exact, s-a născut actrița Maria Ploae. Pe aici a copilărit, și s-a jucat de-a lungul ulițelor satului, ca toți copii, a zburdat pe răzoare, dar a și muncit, de mică, la prășit, secerat, cules, la tot ce se lucra în sat căci așa era rostul țăranului cinstit: să
MARIA PLOAE. ARTISTĂ REVENDICATĂ ÎN IUBIRE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354549_a_355878]
-
umano-metafizice, prin care să se îngăduie neîngăduitul: „plimbarea” (descendent-ascendentă!) prin timpurile ființei. „Adolescență. Mă mai uit, înainte de a sări coarda, / Peste linia ei. O găsesc și pe-o filă, într-un poem adolescentin. Ce dacă! Mai lasă-mă, să mai copilăresc puțin, draga mea Adolescență!” (cf. Anotimp albastru). Da, numai ADOLESCENȚA păstrează, încă intacte (și, paradoxal: le conștientizeată, ca pe un Paradis pierdut, în același timp!), liniile de forță aleOriginarității - aducând, însă, și vagi, dar persistente presimțiri ale viitoarelor spulberări ale
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
logic în contextul numai al ecuației corespunzătoare. Adăugirea sau scoaterea unui semn, din totalitatea operațiilor respectivei ecuații deplasează toate calculele la absurd, induce fatalitatea nerecunoașterii, riposta logicii față de încercarea de a se înstrăina destinul unui om, prin demonstrații deviate. A copilărit, de la începutul până la destrămarea unei generații ca toate generațiile și deopotrivă ca niciuna, la Buhuși, în județul Bacău, doctorița de azi, „nemțoaica” Hilda Rotaru. Avea de acasă numele Balint, și era fiica uneia dintre familiile de germani așezați în târgul
DR. HILDA ROTARU. IMPORTANŢA COLOSALĂ A PUNCTELOR DE SPRIJIN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354588_a_355917]
-
nu mor! Plămânii mei refuzau un așa tratament. Cred că mă albisem tare, de asemenea perspectivă. “Ok! Mai bine povestim, nu?” O, da! Orice, numai fum nu! ...și așa începu lunga poveste...a preotesei cu patru copii. Născută în Lugoj, copilărise în București, unde tatăl ei, un mic geniu din zona Făgetului, primise o ofertă incredibilă de lucru, pe vremea lui Ceaușescu. Ceea ce-i asigurase faima (că poate lucra, fără somn, 24 de ore din 24, în proiectare), l-a și
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
Cei din afara comunei, în general, erau invitați ai primarului, vecin cu noi și prieten de familie cu părinții mei. Primarul era un simplu croitor, fără prea multă carte, maximum patru clase, însă membru de partid la comuniști. El crescuse și copilărise împreună cu părinții mei, ca vecini, motiv pentru care au rămas prieteni și după ce acesta a devenit primar și membru de partid la comuniști. Asta a fost până la obligarea tatei de a intra în colectiv cu arcanul, cum s-a procedat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
noapte s-au străduit să fie totul minunat... - Dar spune-mi acum, în ultimul ceas, te rog! Spune-mi unde mergem! În loc de răspuns Cristian o sărută și o ajută să-și ia haina și fularul, grăbind-o și dojenind-o copilărește cu mângâieri. Plecară cu același taximetru pe care-l folosise Cristian la sosire. „Poftim! Trebuie să plătească și staționarea... Dacă știam nu mai zăboveam atâta cu gândurile mele de copil alintat”, se dojenea fata în gând. Coborâră în fața unui bloc
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
intențiile... Mi-am zis, cu timpul, că omul din mine nu mai poate distinge ce-a pierdut într-un timp relativ scurt de numai patruzecișicinci de ani: și anume „instinctul” de a diferenția "nimicul-nimic" de "valoarea-adevărată", îmbrățișând și bucurându-mă copilărește de primul fără a avea nici măcar nevoie de el, și respingând cu prea multă ușurință pe următoarea, de care nu eram încă conștient că voi avea mare nevoie de ea în viitor. Mă voi strădui deci, să exemplific, printre altele
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
de mult. Șprițul îl facem cu apă minerală. -Pe unde sunt...? -Păi...una este pe bulevardul principal, lângă Poștă, alta în spatele Gării, una spre Barsanu, cred că știți pe unde este Bârsanul? -Da, sigur! Sunt născut în acest oraș. Am copilărit aici. Și alta? -C-am atâtea sunt. -Mulțumim! Ne-ați fost de mare ajutor. Ieșiră din hotel și ținându-se de mână se îndreptară spre sifonăria de lângă poștă. -Aură, ai observat că la întrebarea mea zâmbetul recepționeri a disparut? -Cred că
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
sa soție, profesoară de matematici, pensionară acum, fostă directoare a Liceului „Nicolae Tonitza” între anii 1981 - 1990. Un ritm perfect de existență, cu împliniri și multă, multă liniște sufletească. Doar dorul de satul unde s-a născut și unde a copilărit a făcut, din când în când, ca ochii rigurosului economist să arunce o lacrimă nostalgică asupra clipelor pe care le-a trăit aici, mângâind unda Râului Doamnei, alergând prin zăvoiul cu sălcii, topile și ciripit de păsărele, învățând primele buchii
ALBUM DE SUFLET de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357184_a_358513]
-
SUNT O CARTE DESPRE PRIETENUL EMINESCU Era o vară torida de juca căldură în aer. Ziua era lungă „cât o zi de post”. Stăteam tolănit pe iarbă, cu o carte de poezii scrise de prietenul meu, Eminescu, cel cu care copilărisem, mai ieri, la Ipotești. Când am început să citesc, iarbă din curtea casei îmi ajungea la bărbie. Stelele coborâseră în jurul meu și ziua era luminoasă că o scenă pe care se juca, în dramatizare proprie, poemul „Luceafărul”. Simțeam că devenisem
SUNT O CARTE DESPRE PRIETENUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357290_a_358619]
-
Transilvaniei, unde susură de milenii izvoarele scrisului de la Tărtăria, este în ultima instanță și în adâncul sufletului lui un Orfeu rănit, care plecat din patria sa și a strămoșilor lui în lume, cântă pământul natal, frumusețile locurilor în care a copilărit, dorul de leagănul strămoșesc, de părinți, de Hiperboreea pe care o are în suflet purtând-o cu el în lume, de farmecul limbii părinților: „Mi-e dor de slană și pită,/ De stână, de un deal,/ De măicuța mea iubită
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
născut la 23 aprilie 1958 în zi de mare sărbătoare, când este pomenit Sfântul, slăvitul mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, în satul Câmpeni, județul Buzău, fiind al cincilea între cei doisprezece copii ai familiei Gogu și Veronica Milea. A copilărit în satul natal, la marginea Bărăganului, învățând de mic ocinașul și rugăciunile pe care sătenii le adresează lui Dumnezeu în fiecare zi, cu speranță, sacramental, pentru ploaie, pentru sănătate, pentru binecuvântarea familiilor, a lanurilor și necuvântătoarelor, totdeauna cu privirea la
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]