1,710 matches
-
supunem. o umbră drum de praf sau drum de piatră oiște de car nețăsălată, se rup iar haturile toate încălțări de paie nețărmurate, se rupe iar în tinda o rază de la lună iar maica de pe laița e busuioc la grinda, copita-i bate în ușă, un cal din herghelie, o umbră, ce-i desculța și umblă prin cenușă, privește noaptea-i grie dar cine să mă aștepte, sunt gol și umbra-i vie, pustie ca un vânt migrează întunecime, și rupe
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
năvălit în interiorul cabinei printr-o puzderie de săgeți calde, ... XI. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5), de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013. CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
craterele noaptea pe lună iar în crânguri boncăluiesc cerbi cu coarne de mătase a venit vara în câmpie mușcată în cer parcă de un câine turbat căci aleargă desculță pe ... Citește mai mult CALULstatuie a zvâcnetuluicalul reazemă bolta în năriși copita stemă a libertății luisudează nervos cerul de pământnobilă dăltuire de curajdoar fluturele roșu îl inimiibate temătorîn pupila uleioasă și dilatatătrădându-i ancestralateamă de zăbalăNĂUCA VARĂ, CÂINE TURBATa venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soareleîn anafoarele ochilor minciunile lor vestimentarefac flăcăii să
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
dorul tău mâncând distanța dintre noi în zboru-i. L-ai hrănit cu focul sacru al redescoperirii de sine în privirea-mi ce ai adorat-o din prima clipă! Îi mângâi coama și la galop îți aduce zâmbetul meu, răvășind sub copita-i, adânca-ți trăirire pe valul iubirii. Referință Bibliografică: Înaripat / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV, 15 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNARIPAT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365488_a_366817]
-
așa, noi doi, la masă Poveste cu poveste și dans cu dans Să nu mai știm ce-nseamnă drumul spre acasă Obraz lângă obraz, în singurul balans Ce-ar fi să ne dorim coloana vertebrală să stea înțepenită în ultima copită Între priviri inapte să fie-o foaie goală Pe ea să ardă buza de-al tău nedor scrântită Ce-ar fi să ne iubim de când se naște clipa Să nu sinapsoim înfierbințeala noastră Să rupi, din când în când, cu
CE-AR FI? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365556_a_366885]
-
-se în licăriri roșii, albastre, aurii, de maci albăstrele și spice. Și îi părea că însăși ea, lumina, zumzăie încet, tolănită printre spicele ce-și plecau capetele spre pământ, într-o mișcare de ascultare atentă. În surdină, tropotul ritmic al copitelor, răsuna calm și profund, venind parcă de undeva din adânc, de sub scoarța pământului, ca o bătaie de inimă... Era în primele zile de vacanță și tata împreună cu câțiva prieteni, mergeau la stupina de care se ocupau în timpul lor liber, ca să
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima din piept îmi tresaltă grăbită parcă ar fi o copită de cal la trap alergând dacă ar fi pusă la jug ar ara hectare într-o clipă să semene sub brazde o nouă flacără de iubire. doar rațiunea mă îndeamnă să mai reflectez și-mi spune că sufletul este prins
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
baghetă m-a întinerit.știi zilele s-au transformat în fecioare visătoareademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcannopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au harah și inima din piept îmi tresaltă grăbităparcă ar fi o copită de cal la trap alergânddacă ar fi pusă la jug ar ara hectare într-o clipăsă semene sub brazde o nouă flacără de iubire.doar rațiunea mă îndeamnă să mai reflectezși-mi spune că sufletul este prins ca o iederăîntre cer
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Ungaria, ajungând până la Budapesta. De acolo, s-a întors cu o iapă mare, albă, capturată de la nemți, pe care a numit-o Bălana. Când a apărut în fața casei din Capu’ Satului călare pe Bălana, el - mic, iapa - mare, ciolănoasă, cu copita „cât un cap de om”, nevastă-sa Floarea, deși nu-l văzuse de trei ani, l-a și luat la rost: - Bine, mă, prăpăditule, de ce n-îi fi ven’t șî tu cu o vacă, dădeam lapte la copii? Neam
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
și campania din Ungaria, ajungând până la Budapesta. De acolo, s-a întors cu o iapă mare, albă, capturată de la nemți, pe care a numit-o Bălana. Când a apărut în fața casei călare pe Bălana, el mic, iapa mare, ciolănoasă, cu copita „cât un cap de om”, nevastă-sa Floarea, deși nu-l văzuse de trei ani, l-a și luat la rost: - Bine, mă, prăpăditule, de ce n-ai ven’t șî tu cu o vacă, dădeam lapte la copii! „Neamu’ cornesc
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
fiindcă nici o fiară nu venea peste ei și toate se petreceau în bună pace și orânduială în sălașul lor de pe malul râului. Dar într-o zi, de dincolo de dealul Tarniței se auziră sunete crâncene de corn, nechezături și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
ultimului cânt, / sub vămile de fum ale tăcerii, / uitat de flori cu trupul frânt, / mai las un ceas pe marginea-nserării. // Cetatea mea de mult e cotropită / și-n turnu-i orologiu grav tot bate, / pe când un murg cu stele sub copită / nechează îndelung cu gluga nopții-n spate. Și-n golul orb prin turlele visării / pe-o pagină de suflet tot mai scriu / un cânt de plumb pe colțurile zării / când bate iarna codrul a târziu. // Sunt sentinela ultimului cânt, / Cetatea
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului Din herghelia mea de gânduri dată-n concesiune mai demult, de câtva timp mi se întorc acasă toate, gând cu gând, roibii mei înstelați în frunte și fără o copită ori fără de vedere, dar cu încă drag de mine ... Pun zilnic lângă poartă cuburi mici de zahăr brun, c-am citit eu într-o carte, că din rău ori din nebun doar cu dulce ți-l faci bun, calul, omul
GÂND CU GÂND de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366616_a_367945]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DE-O VREME...ȘI TU...ȘI ȚIE Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului De-o vreme tot mai aproape, tot mai des, copita timpului lovește în poarta inimii și-n tâmpla dreaptă și... mersul nu-mi mai este mers. De-o vreme- adun în mine frunze, să mă aprind, din când în când, le-adun, pe la sfârșit de august, pe primele ce mor
DE-O VREME...ŞI TU...ŞI ŢIE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366615_a_367944]
-
în: Ediția nr. 576 din 29 iulie 2012 Toate Articolele Autorului BALADĂ PENTRU VOIEVOZI Nedumeriți, copiii se întreabă cum vă mai poartă nenumărații ani mai albi ca firele din barbă? Voi, voievozi, pe cai cambrați cu stropi de stele pe copite și zăbale-n spume lăcuite numeați cu glas poruncitor râuri, munți, păduri de dor și un hotar decis anume pentru aleasa voastră lume! Voi ați călcat cu pas de voievozi, când nici nu se născuseră Irozi, și-ați primenit obștescul
BALADĂ PENTRU VOIEVOZI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366758_a_368087]
-
Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2049 din 10 august 2016. Din herghelia mea de gânduri dată-n concesiune mai demult, de câtva timp mi se întorc acasă toate, gând cu gând, roibii mei înstelați în frunte și fără o copită ori fără de vedere, dar cu încă drag de mine ... Pun zilnic lângă poartă cuburi mici de zahăr brun, c-am citit eu într-o carte, că din rău ori din nebun doar cu dulce ți-l faci bun, calul, omul
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
undeva...pe-un câmp,la apus de viață și de anotimp...... IX. DE-O VREME...ȘI TU...ȘI ȚIE, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2044 din 05 august 2016. De-o vreme tot mai aproape, tot mai des, copita timpului lovește în poarta inimii și-n tâmpla dreaptă și... mersul nu-mi mai este mers. De-o vreme- adun în mine frunze, să mă aprind, din când în când, le-adun, pe la sfârșit de august, pe primele ce mor
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
desculțe ploi de vară ce iute trec peste pământ, ca să rodească iar la toamnă -n vie și-n pâinea de cuptor și-n mere dulci uitate pe pridvor ... Citește mai mult De-o vreme tot mai aproape, tot mai des,copita timpului lovește în poarta inimiiși-n tâmpla dreaptă și...mersul nu-mi mai este mers.De-o vreme- adun în mine frunze,să mă aprind, din când în când,le-adun, pe la sfârșit de august, pe primele ce morfără să știe
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
atmosferă realistă. În narațiuni ca „Ucigă-l toaca” și „Pui de găi” urzesc și se destramă pseudodrame : Tam, nisam în goană Se ivio cucoană Cucoană cu pălărie ... Arătare, stafie ... Avea pantofi și fuste veștejite Și parc-ar fi avut și copite. Venea din cimitir Ca o momâie ... Ce să vezi? Putoarea cu brățară Era muiere doar pe din-afară Că pe sub poale Avea, ca omul, de toate, și două pistoale. Grație aceluiași magnetism poetic pe care-l exercită și ei, țiganii, sunt
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
iluștrilor cărturari, stejar al falnicilor țărani, steag al eroilor, apoteoză legendară, cruce a martirilor, imn al sfinților, care a ajuns grație neunirii spiritual-politice din lăuntru, respectiv a nepăsării de Dumnezeu și grație vrăjmașilor din afară, să fie prigonit, călcat de copitele migratoare, sfârtecat de imperii creștine și necreștine, amăgit de culte creștine, prădat și jefuit de boierimea calicească, trădat de ciocoime, manipulat de masonerii, amanetat de arendașii alogeni, vândut de proletari, donat de neoburghezia social-liberală, spulberat la răscruce de vânturi, prăbușit
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
riduri. Ambiție, bere, clătite, dădacă, Efeminat fuge policemanul Cioacă, Un gramofon bine plasat în meninge, Vine cățelul și linge și linge, Javră, te du, nu ai treabă aici, Tu ești ovală, noi am ajuns licurici. Inima-mi bate ca o copită, Alerg peste câmpii pline de conopidă, Or fi cadavre de foști soldați, Voi ați uitat, câți au murit dintre frați, Mă dor măselele de atâția idioți, Unii agonici, alții se cred mateloți, Vine iubita, facem și dragoste la nevoie, Era
AGONIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361700_a_363029]
-
părea(!) ... Priveam, suind cu greu pe deal, în zori, Gemând sub ale toamnelor poveri, Căruțele-nspre cer, unde cocori Dădeau înc-un ocol s-alunge nori, Ca stelele să licăre în seri, Și-a doua zi iar frunze tresăreau De piatra sub copite ce scrâșnea Când boii-n jugul crâncen se-opinteau ... Frumoși, dar și ce mândri arătau(!) Cred că și Grigorescu gelozea ... Dar se-ntâmpla, sub cerul neguros, Cum toamna-și cerne ploaia de sudori, Un car, urcând pe deal, cu fân
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
curate, pioase. Sensibilitatea și mila sunt atributele copiilor. Ei iubesc animalele și se mâhnesc grozav atunci când ele nu mai sunt. La fel și-n poezia “Capi” - copilul suferă după prietenul lui drag pe care l-a lovit un cal cu copita. Primele dureri cauzate de pierderea cuiva drag își fac simțită prezența și ele nu vor fi uitate niciodată. Nu numai pescuitul și fotbalul se numără printre preferințele copilului, dar și sportul minții, șahul, care-i dezvoltă perspicacitatea, gândirea, încrederea în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
curate, pioase. Sensibilitatea și mila sunt atributele copiilor. Ei iubesc animalele și se mâhnesc grozav atunci când ele nu mai sunt. La fel și-n poezia “Capi” - copilul suferă după prietenul lui drag pe care l-a lovit un cal cu copita. Primele dureri cauzate de pierderea cuiva drag își fac simțită prezența și ele nu vor fi uitate niciodată. Nu numai pescuitul și fotbalul se numără printre preferințele copilului, dar și sportul minții, șahul, care-i dezvoltă perspicacitatea, gândirea, încrederea în
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]