5,191 matches
-
care o văd în ochii tăi mă înalță deasupra „abisului existențial”. Când te-am găsit, m-am regăsit. Tu, iubita mea, m-ai făcut să-mi regândesc viața, clădită în tinerețe pe un fundament de sugestii livrești.M-am simțit copleșit de felul sincer și direct în care ai arătat că ești gata să-mi dăruiești parte din ființa ta. Ceea ce m-a întărit în gândul că mai este ceva bun în mine, că nu sunt rătăcit cu totul în, ca să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
plantele viguroase care cresc alături. Teodora nu l-a mai mângâiat... nici nu mai ține minte de când. Îi vine greu să înțeleagă, ba nu! să accepte! Ea pare să nu mai trăiască decît prin și pentru copil. Poate că este copleșită, absorbită cu totul, iar pentru el nu i-a mai rămas nimic. Dar Domnul R. ar trebui să vadă un pic mai departe! Ea, iubita lui, i-a dăruit ceva incomparabil: un copil, adică „un strop de nemurire”. Când îl
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ieșire în spațiu”, la orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat senzația de zbor, desprinderea de pe suportul solid pentru a încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui de a strânge lațul. De a vedea grumazul lui Musa plecându-se, cu supușenie. E primul semn de slăbiciu ne. Musa știe și nu spune nimic. Ascultă. Ascultă în tăcere. Dacă lovește acum, pe neașteptate, Tariq tot o să-l copleșească. Ai lui sunt prea mulți. Și dintre cei mai buni. Dacă i se supune... ochii lui Musa aleargă printre stropii havuzului abia mijit între măslini. Dacă i se supune... Îi mai dau două lăzi cu aur. Ahmet se oprește scurt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii de mâzgă și năclăială pe care o vizitam cu lanterna, copleșit de importanța masculinității mele infantile, definit de expertiza genetic determinată în arta instalațiilor supurânde, niciodată sub control, niciodată corect diagnosticate. O lume abject muzeală, de vizitat numai cu cizme de cauciuc. Mi-o aduc aminte în detaliu. A fost primul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te asigur că nu voi uita niciodată generozitatea voastră. Tu mi-ai fost tată drept și iubitor și te voi respecta toată viața mea. Lasă-mă să-ți spun că, pentru toate astea, te iubesc, tată! Arus se opri în loc, copleșit de emoție. Toate cele auzite erau adevărate; dar cîți copii își dau seama de rolul adulților în maturizarea lor? Iar Lupino... întrecea toate așteptările. Ei, cîtă putere îi trebuia să-i spună acestui lup desăvîrșit că nu mai exista loc
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
prieteni își plecară ușor capetele, în semn de jurămînt, apoi se ridicară. Era și timpul. Ceata de spiriduși ajunsese la marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deja curiozități care-i făceau să nu-și încapă în piele de mîndrie. De la bun început a dat semne că-i un copil special. Proaspăt născut fiind, puiul părea să o asculte și să o urmărească cu atenție pe lupoaică. Copleșită de fericirea de-a fi adus pe lume un pui desăvîrșit, ea îi cînta și-i povestea iar și iar istoria familiei lor, pentru a-i potoli plînsul și pentru a-și ține și sieși emoțiile în frîu. Lupino întorcea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și el, ca toți puii, o mamă și un tată, la care va găsi iubire și înțelegere și care se vor putea bizui pe el la bătrînețe. Ceva îl oprea să viseze mai departe. Și pînă aici și era deja copleșit de emoții a căror greutate îi tăia respirația. Va fi posibil să guste și el, măcar o dată, din dragostea necondiționată de care au parte copiii cu părinți? Va putea să-și ostoiască dorul care-l măcinase în tot acest timp
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
meu! Nu dură mai mult de o secundă pînă cînd animalele se treziră față în față. De această dată, încremeniră amîndouă: și Lupino, surprins să se trezească dintr-o dată în fața mamei, și căprioara, înghețată de spaimă. Emoțiile de peste zi o copleșiseră, iar acum stătea paralizată, incapabilă să raționeze. Starea de perplexitate s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
visase pe Hana. Îi era dor de ea, și visul îi făcuse tot atîta rău cît și bine. Pe de o parte, prezența ei aproape reală îl umpluse de fericire și-i încărcase "rezervoarele" cu energie. Se trezise, în schimb, copleșit de o dureroasă nevoie de-a o avea aproape; faptul că era nevoit să rămînă inactiv nu-l ajuta prea mult să uite de starea copleșitoare în care-l aruncase visul. Închidea ochii și-i auzea glasul în rostogolirea vioaie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atunci și căreia nu știa să-i facă față. Mulțumi cerului, în ziua imediat următoare, pentru noaptea lipsită de vise pe care o trecuse cu bine. Avea nevoie de limpezime în judecată și nu-și putea permite să se lase copleșit de dor. Știa că n-o să poată controla sentimentul întru totul; nici măcar nu-și dorea asta, dar era de preferat să nu se repete prea curînd o zi cum fusese cea dinainte. Era încătușat în încercarea pentru care optase benevol
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care nu reușise încă să iasă. CAPITOLUL 11 Aproape S -ar mai fi aventurat în călătoria aceea dacă ar fi știut de la început ce avea să-l aștepte? Își punea uneori întrebarea; și adesea fu nevoit să admită că era copleșit. În primul rînd, nu avu de ales: trebui să urmeze calea drumului printre lupi. Străbătea ținuturi necunoscute; pentru a se fi făcut ascultat de alte animale, prea mult timp și prea complicate strategii i-ar fi fost necesare. Așa, cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit de respect. Pentru prima dată, Lupoaica surîse. Dar sînt curios ce vei alege tu să faci, urmă Arus, adresîndu-i-se. Lupii captivi de-afară refuză să ni se alăture. Îmi va lua ceva timp să le pot înțelege opțiunea. Dar asta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ieșite la vânat, oprind câte un cântec de greier. Cu un pas mai în față, ca totdeauna - domnul avocat Lepădatu, parcă încredințat că nu poate avea o mai bună companie decât propriul eu, simulând resemnarea în fața primejdiei, dar, în fond, copleșit de absurdul acestei situații. Știe că nu i-ar folosi la nimic, dacă l-ar avea, nici măcar permisul ridicat în '52, în urma unui denunț răuvoitor. Vânatul s-a împuținat, unii tovarăși de odinioară au murit, alții s-au risipit prin
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
făcuse datoria oferindu-i speranța, apoi se retrăsese discret, transmițându-i astfel că va trebui să lupte pentru a ajunge la lumină, nu să aștepte. Așa cum și ea se lupta cu întunericul, cu norii, pentru a lumina în noapte. Obosită, copleșită de evenimentele care o luaseră pe nepregătite, Karina adormi cu cuțitul în mâini, ținându-l ca o bijuterie de preț. Un somn adânc, fără vise, odihnitor o cuprinse cu brațele sale nevăzute, dar atât de prezent. A doua zi dimineață
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu știa ce să creadă despre intențiile străinului, dar cel mai tare o intriga faptul că orice apropiere a lui o afecta atât de mult. O agita, o bucura și o întrista în același timp. Un amalgam de sentimente o copleșeau nu numai când simțea prezența lui, ci și atunci când se gândea la el. O răscoleau fiori doar amintindu-și vocea lui. Aceeași întrebare se întorcea mereu și mereu în gândurile ei: cine era el, Străinul? Și cu cât se străduia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
redeschise mereu și mereu. Se refugiase în tristețe ca după un scut. Se știe că tristețea ține la distanță oamenii. Cine și-ar dori în preajmă o persoană negativistă, pesimistă, rece și tristă? Nimeni. Fiecare caută oameni veseli, deoarece sunt copleșiți de propriile probleme și supărări și nu sunt dispuși să le audă și pe ale altora. I-ar împovăra și mai mult. Nu mai zic să-i și ajute cu ceva pentru a readuce un zâmbet pe buze care au
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acest amănunt din motive încă necunoscute. Atenția ei se îndrepta din nou spre el. Fiecare moment în care mintea nu era ocupată cu lucruri importante sau urgente, atenția ei i se dedica în totalitate lui. Intrând în scara blocului, o copleșiră emoțiile. Va găsi o nouă scrisoare? Pașii îi deveniră nesiguri, în contrast cu vitalitatea de care dăduseră dovadă pe stradă când se întorcea acasă în pași de dans, purtând-o tot mai aproape de obiectivul care îi oferea surprize. Nimic. Răsuflă ușurată, dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spectatori, propria dramă pe scena vieții. Un teatru gol în care nimeni nu aplauda, nimeni nu râdea, nimeni nu se bucura/ întrista la piesele jucate cu casa închisă. Trimisese o invitație într-un moment în care singurătatea și tristețea o copleșiseră, dar spectatorul ieșise înainte de terminarea reprezentației, fără să aplaude, din motive încă necunoscute. Nu oricine e dispus să urmărească o piesă lacrimogenă, decât, doar dacă se regăsește în poveste, în trăirile personajelor. La fel proceda și ea cu cărțile pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
împărțită celor care aveau atâta nevoie de iubirea ei. Da, ea credea cu tărie că iubirea poate fi dăruită prin gesturi, prin cuvinte, prin orice formă. Să arate prin fapte, omului iubit, frumusețea acestui sentiment care izvora din inima ei copleșită de tristețe și neîmpliniri, durere și ură, amăgiri și disperare. „- Și ce te oprește să-i arăți? Știi unde-l poți găsi, du-te la el! - Nu pot. El spune cu atâta ușurință „te iubesc” și altor femei. Nu accept
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trăiești; pentru altele merită să „dispari”.... Un gând sănătos te apără de multe nesăbuințe. Curiozitatea nu emană din zestrea genetică a lui „homo sapiens”, dar dintr-un „principiu” proclamat nu se știe de cine... (om și ăsta!...) Un om necăjit, copleșit de necazurile vieții e mereu în căutarea unui colț al lui de liniște de unde să nu mai audă pălăvrăgeala nepoftiților. Între speranță și disperare trebuie să alegem speranța; numai astfel viața are sens. S-a constatat că „pofticioșii” peste măsură
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cu eroii mitului tratat în cadrul tragediei: personajele sale nu mai au măreția personajelor lui Eschil. În ciuda rangului lor, ele sunt niște ființe comune prin caracterul lor, cunoscând și ele frica sau lașitatea; personajele devin adesea neputincioase din cauza nenorocirii care le copleșesc; nu mai sunt mari personaje, ci eroi prezentați în simpla lor viață cotidiană, ființe modeste - ca sărmanul plugar, soțul Electrei. Reprezentarea zeilor este și ea modificată. Ei s-au îndepărtat în mod definitiv de ființa umană, condusă de noroc și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în patria sa, iar Electrei îi spune la început că se numește Fileb și că este originar din Corint. În Argos el găsește un oraș al tăcerii și căinței, în care oamenii sunt îmbrăcați în negru și par a fi copleșiți de o taină publică; un oraș plin de muște, al căror sens i-l dezvăluie Jupiter, deghizat și el într-un om obișnuit ce joacă rolul comentatorului cinic. Marele zeu ridică măștile lumii pe care o patronează și ale cărei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]