460 matches
-
ia și scaunul după el. Din spate Leac Îl apasă pe umeri, Îl ține locului. Pârvu simte Împotrivirea, dar nu se Întoarce. Nici nu-i dau răgaz: - Astăzi vei fi judecat pentru că ți-ai trăit viața În nerușinare. Respir greu, copleșit, cred că-mi tremură glasul. Dar citesc mai departe: - De câte ori ai avut ocazia, te-ai dovedit laș. Ai dat dovadă de cruzime, chiar și față de niște copii nevinovați. Pentru a-ți atinge scopurile ai torturat și ai violat. Ai crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
antrenaseră gradat, în câteva zile. Să poată sta, apoi, liniștită în fața bucatelor. Să aleagă. Să nu se mai sature, nu din cauza foamei, ci din plăcere. Să se înfrupte pe îndelete, încântată a retrăi vremurile bune ale lumii bune. Să simtă, copleșită, simpatia lumii... Să redevină calmă, îmblânzită, aproximativă, idioată. Calculaseră bine. Nu va avea de-a face, prin urmare, cu aceiași imbecili. Îi slăbise, în ultimele ore, îndârjirea. Leșinul, vinul dulceag, aromat o amețiseră. Se trezise moale, anihilată. Ar fi dormit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceeași fiară crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Altfel-zis, să „problematizeze”, îndepărtând, involuntar, tocmai acea bucurie spontană, simplă, trăită de orice îndrăgostit căruia i se dăruiește iubire. 21 mai, 2006 După confesiunea de mai sus a Teodorei, profesorul R. nu se simte mai „important”, dar, în mod sigur, copleșit. Ceea ce trăise până acum ca într-o „dulce beție” se ridică la nivelul „conștiinței responsabile”. Totuși, nu este un „lucid” și un introspectiv în genul eroilor lui Camil Petrescu. Se simte „condus” de o anume senzualitate „târzie”, pe care nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și eu. Ceva totuși se va schimba. Rex fu Îngăduit În bucătărie, se Întîmpla rar, mișca vioi din coadă, se gudura pe lîngă doamna Pavel, care-i arunca din cînd În cînd cîte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrînd Într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie, o nerăbdare nelămurită stăpînea pe fiecare, căuta să-și liniștească soțul a cărui tristețe era ușor de observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
privi de jur-împrejur. — Orpheus, acesta este numele meu, strigă. Orpheus, secutor-ul. — Orpheus! Toți se ridicară în picioare, scandând numele acela, într-o ovație ce părea că nu se mai sfârșește. Valerius se întoarse cu spatele spre pulvinar. Străbătu arena încet, copleșit deodată de oboseală, și se îndreptă spre poarta principală. „Am învins“, își zise din nou. Flamma se îndrepta grăbit spre aceeași poartă, clătinându-se. Cu brațele ridicate, se întorcea în dreapta și-n stânga, spre publicul care-l aplauda. Avea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
corespondență. Privindu-i de la distanță, urmărindu-le gesuturile largi, țipetele entuziaste, mi-au dat lacrimile.Iată, care va să zică, îmi spuneam, cel mai superb tablou al setei de cunoaștere ! Iată dovada dragostei, stimei și respectului acordat de tinerele mlădițe faimosului stejar academic ! Copleșit, inundat încă de rușinea de a desmembra cromatica grupului cu inepțiile mele bioenergetice de numai un milion am dat să ies pe ușă, acțiune împiedecată de un nou grup tineresc pavoazat domestic cu plapume, perne și saltele. Dumneata ce dorești
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-l săruta, iar buzele-i erau o insulă În marea albă de durere care trecuse deodată peste el, strălucitoare, de nesuportat, crescîndă, orbitoare, un val care trecuse peste el și-l măturase cu totul. Buzele erau acolo, Încă acolo; apoi, copleșit, după ce durerea a trecut În timp ce ședea, era singur, transpirat leoarcă, iar Maria plîngea și spunea: — Of, Enrique. Iartă-mă. Te rog să mă ierți. — E-n regulă, spuse Enrique. N-am de ce să te iert. Doar că nu-i din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mărunt ca, nebun de extenuare, să supună trufașul vârf. Și acum, sus, deasupra, singur, simțind că muntele cel adevărat rămăsese În urmă, culmea Muntelui din el nu i se arăta Încă nicăieri. Gerul Îi Înghețase pe obraz neputința din lacrimi. Copleșit, se așeză o clipă, refuzându-și orice gând. Și, deodată, se liniști. 20 iulie 1965 Am trecut de atâtea ori pe aici. Pasul mi-este rar și greu de gânduri. De fiecare dată, m-au frământat neliniști, pentru că țineam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din cap, aruncându-mi o privire să se asigure că o sprijin: Cu toții ați muncit din greu de la moartea soțului meu, mai ales Consiliul de Regenți. Regretăm că Tung Chih este la o vârstă fragedă, iar eu și Yehonala suntem copleșite de durere. Vă rugăm să ne înțelegeți și să ne iertați dacă nu ne-am îndeplinit datoria așa cum se cuvenea. Nuharoo se întoarce spre mine și eu îi fac semn din cap, aprobator. — Acum câteva zile, continuă Nuharoo, a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ei, probabil că nu e treaba mea, dar nu prea cred că e potrivit pentru tine, Bette. M-am Întrebat ce ar zice dacă ar ști ce-mi spusese mama despre familia Weston. Am oftat. —Știu asta, Pen. Sunt doar copleșită În momentul ăsta, știi? Nu chiar, spuse ea. Nu prea mi-ai explicat. — Chestia e că slujba asta s-a infiltrat În restul vieții mele. Șefa mea nu prea le are cu distincțiile Între ce se Întâmplă la birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
umbra visurilor. Rănite în sufletul lor, rănite chiar și în trupul lor, ele îi refuză bărbatului ceea ce legea, și legea omenească, și legea firii, îi recunosc ca un drept absolut". Iar în chip de încheiere, lăsând-o pe tânăra fată copleșită tremurând: "Nu-ți pot spune mai mult, draga mea. Dar să nu uiți atât, măcar atât: că aparții în întregime bărbatului tău". Strecurându-se, în cămașă de noapte, între așternuturile "cam reci", Jeanne așteaptă așadar, plină de fiori... Deodată, se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plouă cu reproșuri. Pentru familia Paulinei, comportamentul fetei este inadmisibil. I se spune că "neroziile" ei, oricât de neînsemnate, sfârșesc prin a ajunge la urechile tuturor. Circulau bârfe. Se clevetea. Pauline era considerată o pedantă, mai rău, o "amazoană intelectuală". Copleșiți, părinții nu contenesc a-i repeta că jucând jocul acesta periculos își distrugea reputația, "risca să-și compromită întreg viitorul". Tânăra e asaltată de admiratori, însă aceștia nu sunt decât plevușcă. În acest răstimp, Pauline lăsa să-i scape peștii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vești despre un dezastru), întîlnirile cu colegii de serviciu (care își vor da seama în cele din urmă de incompetența individului) sau simptomele unei gripe (un virus mortal pe care doctorii îl vor ignora din nou). Adesea, persoanele se simt copleșite atunci cînd conștientizează caracterul global al gîndirii lor defectuoase. În aceste momente, este utilă identificarea unor modele sau teme generale asupra cărora să se axeze tratamentul. De exemplu, credința că persoana respectivă este incompetentă poate declanșa o varietate de crize
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și apoi o deschide; reacția firească...) Dumnezeule, mă simt vinovat..., sînt vinovat..., nu trebuia să... sînt vinovat... (în genunchi, adună foile de hîrtie, ridică fotoliul, masa și resturile de fursecuri) De ce dracu' nu le-o fi luat cînd am plecat! (copleșit, se așează pe unul dintre fotolii) Cu el mai rămăsesem... că restul... s-au... retras... în pămînt... sau în cer... sau naiba știe pe unde-or fi..., cetățeni ai nicăierului..., cum spune poetul... (se ridică, privește spre miniscenă) Ei, și-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Lasă, lasă... că vin să te iau eu... Dosar nr.:... Îți mulțumesc...: nu..., că aș putea și singur... uite, întîi vine abatorul... Soția dosarului: Lasă..., ți-am spus că vin să te iau eu... gata, gata... (Dosar nr.): (rămîne total copleșit, umilit; soția îi pune capul pe piept) * Sursa dublă: Măi fraților, e cam răcoare..., dacă mai stăm mult... mă cam taie (către Obiectiv) Apropo, ți-ai adus pamperșii? Obiectiv: (extrem de încordat) Dacă mă mai întrebi chestia asta..., o să ai de-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în vreo garsonieră cochetă, mă rog, în funcție de anotimp și de posibilități... Ei bine, de la așa ceva și până la aglomerarea de tarabe unde facem cel mai dificil shopping cu putință e o distanță ca de la cer la pământ, dar nu vă lăsați copleșite, cu timpul vă veți obișnui. Și, dacă stau să mă gândesc un pic, nu e nici dracul chiar atât de negru; pentru mine, mersul la piață în calitate de gospodină a avut conotații sexuale pozitive: pe mai toți extratereștrii i-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
înalt, o picătură de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba Asachi, într-un articol pe această temă3), fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie de subliniat însă că, sub condeiul bătrînului scriitor, din noțiune de chimie, atomul devine noțiune de filozofie și morală 4). Tînărul Eminescu valorizează, de asemenea, în chip moralizator cuvîntul „atom”: „în veci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Andrei, cap de iarnă, cînd plouă, ninge, îngheață, se topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Iar grădina întreagă, întocmai perechii de îndrăgostiți, se prăbuși, într-un ultim țipăt de plăcere. Copacii se-ndoiau la pămînt, izbiți parcă de-o pală puternică de vînt; ierburile lăsau să le scape de pe buze un suspin de îmbătare; florile, copleșite, cu gura întredeschisă, își dădeau ultima suflare; pe cerul aprins de strălucirea de apus a lunii, stăteau nori neclintiți, nori palizi ce răspîndeau o vrajă aproape nepămînteană. Același procedeu e folosit și în Doamna Bovary (partea a doua, IX): (18
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să-l luați voi, pe umerii voștri, să-l duceți la mormânt. Iar în fața mormântului deschis, abia putu rosti, înecat în lacrămi, o scurtă cuvântare Dr. Neagoe, admirator și intim prieten al defunctului. N-a putut să-și termine cuvântarea, copleșit fiind de-o durere nespusă: - Adio, Eminescule, o să ne revedem în curând, te voiu urma! Doctorul Neagoe și-a ținut promisiunea, mai curând de cum a crezut el însuși și prietenii săi. Peste scurt timp l-a urmat pe calea veciniciei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
i-a povestit Johnson lui George Moore, a trebuit să constate că, de fapt, Wittgenstein era mai mult tutorele lui decât el tutorele lui Wittgenstein. Așa stând lucrurile, Johnson a refuzat să-l îndrume pe Wittgenstein. Russell însuși se simțea copleșit nu numai de pasiunea intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în funcție de proporția dintre ceea ce produce filozoful individual și ceea ce vine din limba sa: 1) o situație în care procentul ar fi aproximativ egal, 2) o situație în care filozofia din limbă este determinantă, încît individualitatea creatorului este în mare parte copleșită și 3) o situație în care această individualitate prevalează, încît ceea ce oferă limba este folosit numai conjunctural și fără a avea un rol determinant. S-ar putea concepe și situații în care individualul este complet anulat sau în care, dimpotrivă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un cugetător se poate identifica întru totul cu limba sau că, pe de altă parte, el s-ar putea sustrage în totalitate matricii limbii sale, spiritualității imanente a limbii sale316. Întrucît situația în care limba ar fi determinantă în raport cu individualitatea copleșită a individului ar duce în mare măsură la o nivelare și la o rutinizare a gîndirii filozofice, nici aceasta nu se poate considera a fi funcțională, fiind contrazisă de realitate. Rămîn, ca atare, valabile prima și cea de-a treia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
i-a povestit Johnson lui George Moore, a trebuit să constate că, de fapt, Wittgenstein era mai mult tutorele lui decât el tutorele lui Wittgenstein. Așa stând lucrurile, Johnson a refuzat să-l îndrume pe Wittgenstein. Russell însuși se simțea copleșit nu numai de pasiunea intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]