2,759 matches
-
nu mai fi atât de dramatică. Nici eu nu mă simt prea bine. Spune-mi cu calm și în detaliu ce s-a întâmplat. Și stai naibii jos odată, pentru Dumnezeu! — Nu e nimic clar, și totuși e ceva absolut copleșitor, spuse Antonia. Fără îndoială, ceva s-a întâmplat. Atitudinea lui față de mine e complet diferită, e atât de rece și, judecând după felul cum mă privește, aș zice că plănuiește să mă ucidă. Sigur că asta m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ar fi fost Încărcată cu lumina lunii. Niciodată nu m-am simțit atât de gol. Gol, nu expus. Pentru că, În felul ei, Dora mă Îmbrăca cu mâinile În timp ce-mi mângâia șoldurile, coapsele și genunchii. Sentimentul de intimitate era copleșitor, și am iertat-o imediat pentru că nu mai voia să facem ce făceam În camera 202. Încet, am avut o revelație că ăsta eram eu, numai eu - corpul ăsta gol, fermecat, exaltat de atâtea mângâieri. Niciodată n-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu gânduri ucigașe! Cuvintele nu-s doar bombe și gloanțe - nu, ele sunt mici cadouri ce conțin sensuri! Stai, că n-am terminat - de parcă experiența prezenței mele înlăuntrul mai curând decât în afara acestor perdele goișe n-ar fi îndeajuns de copleșitoare, de parcă incredibila experiență a urărilor mele de ceasuri plăcute adresate goimilor din această casă n-ar fi suficient motiv de perplexitate, iată, pentru a-mi spori și mai mult extazul dezorientării, numele străzii pe care se află casa familei Campbell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât, dar ura orice succes copleșitor, fie că era vorba de a vinde sute de mii de exemplare sau de a atinge patru sute de kilometri pe oră - tot ceea ce făcea din ea o jurnalistă care lua un interviu și dintr-un bărbat un intervievat condescendent. Eșecurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vorba de a vinde sute de mii de exemplare sau de a atinge patru sute de kilometri pe oră - tot ceea ce făcea din ea o jurnalistă care lua un interviu și dintr-un bărbat un intervievat condescendent. Eșecurile de aceeași dimensiune copleșitoare erau cu totul altceva, pentru că atunci ea era lumea cea răzbunătoare și pătrundea În celule de Închisoare, În holuri de hotel, În jegoase cabinete dosnice. Atunci, cu un bărbat aflat la mila ei, Între palmierii la ghiveci și pian, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar fi regretat o minciună necesară. Recunoscuse Întotdeauna necesitatea de a-și sacrifica propria integritate. Doar un partid la putere putea să aibă scrupule. La el, scrupulele ar fi fost doar o mărturisire a faptului că ar avea Îndoieli În privința copleșitoarei valori a cauzei sale. Dar, dintr-un motiv sau altul, gândul Îl umplu de amărăciune. Se trezi invidiind virtuți pe care nu era destul de bogat sau puternic ca să le prețuiască. Ar fi Îmbrățișat generozitatea, caritatea, codurile meticuloase ale onoarei dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era serioasă, pentru că indiferent de mișcarea pe care o făcea - fie se ghemuia sau se lăsa cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de gală a iubirii. Povestea aceasta tristă a lui Bull e doar o poveste obișnuită, nu vi se pare? Bietul Bull! Folosit și abandonat. Nimic nou sub soarele nostru emoțional. Creștem anticipând bolnăvicios iubirea, iubirea romantică. Simțim cu o bucurie copleșitoare că sensibilitatea noastră e doar una din marea de sensibilități unice. Ce ironie crudă că tocmai această infinitate ni se pare mai târziu lucrul cel mai plictisitor cu putință. Ne trăim viețile cu politețea studiată și alienantă a locuitorilor unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poveste. Ori de cîte ori mă zăream razant În vreuna dintre acestea, eram pe loc oripilat, de parcă aș fi văzut un monstru. Firește, Îmi dădeam seama imediat că monstrul sînt de fapt eu, și n-am cuvinte să descriu tristețea copleșitoare ce se pogora asupră-mi. Așa că am apelat la un mic truc mental : ori de cîte ori se Întîmpla asta, În loc să zic „ăsta sînt eu” și să izbucnesc În lacrimi, ziceam „ăsta e el” și o luam la fugă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iar Shine Îmi făcea greață. Mă mulțumeam să-mi tîrșîi picioarele fără rost, cu sufletul greu și Întristat. Nu era genul de durere În care te vaiți și-ți rupi părul din cap. Mai degrabă, era un soi de plictiseală copleșitoare. Eram Împovărat de plictiseală. Viața mă plictisea, literatura mă plictisea, chiar și moartea mă plictisea. Singurul lucru care nu mă plictisea era pianul meu și, pe măsură ce treceau săptămînile și la librărie erau tot mai puțini clienți și atmosfera era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mers, în campania electorală, pe modelul rusesc, încercând să diminueze miza cursei electorale și importanța confruntării politice, să dedramatizeze și să depolitizeze bătălia, astfel încât victoria sa să pară firească, de neocolit, o fatalitate. PSD a făcut o campanie instituțională, masivă, copleșitoare, de partid care domină instituțiile statului și controlează distribuirea resurselor, care nu are a-și plebiscita puterea, care trebuie doar să facă, nu și să vorbească, să intre în competiție directă, pentru a-și păstra puterea.” Același autor preciza în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un grup alcătuit din Ion Iliescu, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu, Petre Roman și generalul Nicolae Militaru începea să facă acte de autoritate. S-a constituit un Front al Salvării Naționale, al cărui conducător a devenit Ion Iliescu. În acele zile copleșitoare, „Bucureștiul avea aspectul unui oraș în stare de război: tancuri, camioane militare traversau în viteză Capitala; la intersecții s-au format baraje pentru controlul autovehiculelor; în Piața Universității se auzeau continuu rafale de arme automate. În Piața Palatului se trăgea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
găsiserăm prin case și am pornit spre muntele acoperit de zăpadă și pădure care începea la treizeci de metri de ușa casei. Urcușul nu era anevoios, așa că înaintam sprinteni, vorbind veseli despre vrute și nevrute. La un moment dat, am simțit nevoia copleșitoare de a mă pișa. Am ales la întâmplare un copac și am purces să îl stropesc. Ceilalți așteptau la distanța prevăzută pentru asemenea cazuri de legi nescrise, ale firii. Tocmai terminasem acțiunea și închideam fermoarul pantalonilor când un urlet visceral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spune: „Aceasta sunt eu!“ Asta mai însemna și altceva, că nimeni nu a dorit niciodată să aibă o fotografie de-a ei; pur și simplu, nu fusese îndeajuns de importantă. Trase aer în piept și, pe moment, simți un sentiment copleșitor de milă pentru acești doi copii; milă amestecată cu dragoste. O să le ofere el toate aceste lucruri. O să se revanșeze față de ei. Or să aibă tot ce au și ceilalți copii, tot ceea ce alți copii își închipuie că li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și permise de trecere, plictisiți și formali în același timp. Odată încheiate formalitățile, își începu ultima parte a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea mai răcoros, mai curat decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mâncat fața. Între mine și ei e biroul logopedei, și când intru să mă ascund, iat-o pe Brandy Alexander pentru a treia oară. Regina tuturor lucrurilor bune și plăcute poartă un soi de rochie-clopot fără mâneci de la Versace, cu copleșitorul sentiment de disperare și resemnare depravată a anotimpului ăstuia. Conștientă de corpul său și totuși umilită. Veselă și totuși infirmă. Regina absolută este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, așa că intru acolo doar ca să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele două nave, ai căror ocupanți încetaseră să mai vâslească. Miti Matái îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și fascinant. Cand ajunseră la vreo sută de metri de dușmani, Navigatorul-Căpitan strigă din nou: —Toți la tribord! Cârmiți spre tribord!... Catamaranul începu să vireze într-un unghi de patruzeci și cinci de grade. Pierdea viteza văzând cu ochii, insă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
afișa o verticalitate mândră și zvealtă, lăsându-și ființa exaltată de o trăire fără pereche, încrezătoare că nimeni nu mai era ca ea. De partea cealaltă, în ochii Sandei, priveliștea de turmă în care toate oile sunt la fel deveni copleșitoare. Ea își pierdu fetița din priviri și sub marea de băști albe Luana deveni, fără să-și dea seama, o anonimă. Erau la ora de aritmetică atunci când învățătoarea fu chemată la telefon. Ezită să plece și să-și lase clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbaților nu le vine să creadă. Au în față trei copii care abia-și târâie ghiozdanele spre școală, care le cer ajutorul de o sută de ori pe zi. Senzația însă că ei nu sunt chiar atât de neajutorați este copleșitoare. Când Dan suflă în lumânări, Luana îi privi pe toți părinții de față și tare ar fi vrut să se convingă că mesajul ei fusese înțeles: "Iubiți-vă. Noi ne iubim!" Glasul lui Marc o făcu să tresară: De un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reveniți la viața de oraș, au reînceput controversele plimbărilor cu bicicleta, rivalitatea smintită provocată de jocul de cărți și de rammy iar emoțiile, palide și nedeslușite, trăite pe ulița satului, au fost date uitării. Renar câștiga mereu, adunând un punctaj copleșitor. Dacă ceilalți erau complet indiferenți cine iese primul, Luana suferea cumplit să vadă că e întrecută de fiecare dată. Această competiție aprigă obosi participanții la joc care hotărâră că o schimbare de decor ar fi benefică. Așa că, într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lor întâlnire, Luana roși. Dar băiatul nu-i purta pică. Își dorea să rămână amici, dacă Luana era de acord. Auzise că avea invitați în noaptea unică dintre ani și-i dorea să se distreze cât mai bine. Sub impulsul copleșitorului sentiment de vină, aflând că el nu avea nici un aranjament, fata îl invită să petreacă împreună cu musafirii ei. Marc se grăbi să accepte. Pentru serbare Luana pregătise o poezie. Ceva lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voie să intre în căminul fetelor, după obicei, Ernest aruncă cu pietricele în geam. Sunetul cristalin, de sticlă lovită, o aduse instantaneu în fața ferestrei. Îl văzu și coborî într-o goană nestăvilită, se repezi în brațele lui, cu o dorință copleșitoare de-a nu se mai dezlipi vreodată. El o sărută cu pasiune. Mi-a fost dor de tine. Am dat rateuri și la antrenament și la repetiție. Spune-mi că și ție ți-a fost dor de mine. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
singurătatea de care se bucurau acum. Înainte, mereu era cineva lângă ei. Fetele de la cămin, lumea de pe stradă. Nebunia sărutărilor pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi admira trupul frumos, în intimitatea celor patru pereți, simțind o dorință copleșitoare să-i cadă în brațe. El deretica, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind pierdută unduirile brune și fine de pe mâinile și picioarele lui. Altele și-ar fi dat viața să fie singure în aceeași cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
genunchiului iar Cristian Bariu îi admiră picioarele frumoase și pantoful mic, ca un condur al Cenușăresei. Acum înțelegea de ce-o iubea, într-atât, Ștefan. Deși nu era cu mult mai frumoasă decât alte femei, avea ceva unic, o dulceață copleșitoare și-un sex-apeal dezarmant. O simți emoționată și încercă s-o ajute să depășească momentul. Ați adus un C.V.? Îi întinse foaia peste birou. Bărbatul citi și găsi acolo mai mult decât se așteptase. Avea cunoștințe de limba engleză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]