615 matches
-
S) nu poate să-nlocuiască niciodată bunul simț (C.D.).” (M. Codreanu) Intonația. Intervenția factorului subiectiv, afectiv, în elaborarea enunțului lingvistic poate anula caracterul relevant al topicii și al determinării în marcarea funcției sintactice de subiect. Împotriva situării sale înaintea verbului copulativ, reliefarea prin intonație a unui termen din structura nucleului predicațional se constituie în marcă a rolului de nume predicativ, purtător al semanticii lexicale a predicației; „descoperirea, revelarea” noutății prin intonație se întâlnește cu poziția de „informație nouă”, proprie predicatului: „Iar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau împlinirea). Poziția lor e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ propozițional introduce în enunț o componentă semantică, indispensabilă predicației, în complementaritate cu componenta semantică (de natură gramaticală) introdusă, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ propozițional introduce în enunț o componentă semantică, indispensabilă predicației, în complementaritate cu componenta semantică (de natură gramaticală) introdusă, în sincronie, de verbul copulativ. Relația dintre cele două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare, simultane, la realizarea concretă a funcției principale a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pronumele relative introduc propoziții subiective - numite subiective pronominale 27 - care intră în relație de interdependență cu un verb personal; propoziția-subiect este o realizare sintactică de natură dinamică a subiectului cu existență virtuală în structura morfologică a verbului-predicat (sau a verbului copulativ): „Cine-a zis că urâtul e lung ca drumul ar fi putut zice că și drumul e lung ca urâtul...” (C. Hogaș), „Oricine gândește altfel... e un trădător!” (I.L. Caragiale), „Au început să-l prețuiască cei ce au trăit împreună cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a aflat nici până astăzi unde a dispărut.” Topica fixează identitatea de subiect sau de nume predicativ a componentelor nucleului predicațional complex: propoziția-subiect stă în stânga verbului copulativ, iar în dreapta verbului se situează numele predicativ: „Ce e cuceritor în orice realitate dată este că focalizează toate universalurile acelea care sunt proprietățile.” (C. Noica) Intonația. Prin intervenția elementului activ, ordinea neutră a termenilor în desfășurarea funcțiilor sintactice poate fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicativ: „Ce e cuceritor în orice realitate dată este că focalizează toate universalurile acelea care sunt proprietățile.” (C. Noica) Intonația. Prin intervenția elementului activ, ordinea neutră a termenilor în desfășurarea funcțiilor sintactice poate fi tulburată; numele predicativ trece în fața verbului copulativ, odată cu reliefarea sa printr-o intonație particulară, care-i devine marcă specifică. În aceste enunțuri, subiectul (subiectiva) se situează după verbul copulativ: „O amăgire e că le-ai cuprins, Oricât cu fapta te-ai deprins.” (L. Blaga) II. RELAȚII DE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elementului activ, ordinea neutră a termenilor în desfășurarea funcțiilor sintactice poate fi tulburată; numele predicativ trece în fața verbului copulativ, odată cu reliefarea sa printr-o intonație particulară, care-i devine marcă specifică. În aceste enunțuri, subiectul (subiectiva) se situează după verbul copulativ: „O amăgire e că le-ai cuprins, Oricât cu fapta te-ai deprins.” (L. Blaga) II. RELAȚII DE DEPENDENȚĂTC " II. RELA}II DE DEPENDEN}|" Imanent organizării și stabilității enunțului verbal sau verbal-nominal, nucleul predicațional se impune ca centru al dezvoltării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâmpla c-o fată.” (L. Blaga, 315) Identitatea specifică de circumstanțială modală este fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca (și), după, fără (de) etc., prin celelalte conjuncții (locuțiuni conjuncționale): fără (ca) să, după cum, pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tot atât de limpede și curată, fie c-o produce bucuria, fie c-o produce suferința.” (M. Codreanu, 186) Foarte adesea, conjuncția deși introduce în frază circumstanțiale concesive eliptice de predicat, de un auxiliar din structura predicatului sau, mai ales, de verbul copulativ: „Deși foarte buni prieteni, n-au fost niciodată la el acasă”. (I.L. Caragiale, III, 253), „Deși anunțată la aceeași oră, lumea n-a mai venit în număr mare, având aerul că s-a păcălit o dată...” (C. Petrescu, Procust, 303) Uneori
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a regentului (substantiv propriu sau pronume). Această particularitate a atributului descriptiv, de a exprima sintactic o trăsătură semantică a regentului fără consecințe în procesul de individualizare, face posibilă sinonimia relației de dependență din care rezultă cu o relație de coordonare copulativă: „Cele citite trec ca niște coji moarte în buzunarul memoriei, de unde ies la iveală apoi tot în aceeași formă”. (M. Eminescu, P.L., 207) - „Cele citite trec ca niște coji moarte în hambarul memoriei $și/iar de aici$$ ies la iveală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului, ca și asupra naturii relației dintre ei, și schimbarea ordinii termenilor: „A studiat dreptul și filozofia.” Această libertate privind prezența și ordinea termenilor în interiorul relației de coordonare este mai mare în relațiile de coordonare copulativă, disjunctivă, alternativă și opozitivă: El studiază dreptul și filozofia/ filozofia și dreptul/ filozofia/ dreptul. Să vină Dana sau Dan/ Dan sau Dana/ Dan/ Dana. Se uită când la Doina, când la Ion/ când la Ion, când la Doina/ la Ion
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriale pe care un termen să le impună altuia (altora) precum și necondiționarea unuia sau a autonomiei semantice și culturale a enunțului de prezența celuilalt. De fapt, din motive semantice, mai ales când au dezvoltare propozițională, nici termenii relației de coordonare copulativă, de exemplu, nu-și pot schimba poziția în plan sintagmatic. În enunțul „Mihai a ieșit imediat și a alergat la tramvai.” nu este posibilă schimbarea ordinii termenilor tocmai pentru că aceasta este izomorfă unei situații semantice reflectând o anumită succesivitate evenimențială
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dăduse prea mult avânt de la început.” (M.Eminescu, Despre cultură, 204). Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" G.A. distinge patru „raporturi”: „După natura logică a raportului dintre elementele pe care le leagă, coordonarea în frază (ca și în propoziție) poate fi copulativă, disjunctivă, adversativă și concluzivă.” (II, p. 241). Aceleași patru variante ale raportului de coordonare, numit și relație de nondependență, se regăsesc și în noua ediție a Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de nondependență, se regăsesc și în noua ediție a Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin de fantasme și de dorințe ca o pasăre care țipă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin de fantasme și de dorințe ca o pasăre care țipă când răsare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin de fantasme și de dorințe ca o pasăre care țipă când răsare soarele și o orbește.” (O. Paler) Termenii implicați în coordonarea copulativă pot fi: a. fraze: „Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec, poate, Prea am uitat pe Dumnezeu Precum uitarăm toate, Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și frunze pe undele de vad.” (M. Eminescu IV, 432) c. constituenți sintactici, de diferite dezvoltări, purtători ai unor funcții sintactice deosebite; în enunțul „Se uita la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși...” (C.Hogaș, 158), termenii coordonați copulativ nedumerită și întrebător actualizează funcțiile de complement predicativ și circumstanțial (modal). d. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice. În enunțul „- Dragostea cere riscuri, Galilei. Tu ce riscuri îți asumi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși...” (C.Hogaș, 158), termenii coordonați copulativ nedumerită și întrebător actualizează funcțiile de complement predicativ și circumstanțial (modal). d. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice. În enunțul „- Dragostea cere riscuri, Galilei. Tu ce riscuri îți asumi iubind lumina, arborii și vara?” (O. Paler, 160), termenii coordonați copulativ reprezintă împreună un constituent sintactic multiplu care realizează funcția de complement direct. În propoziția „Și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modal). d. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice. În enunțul „- Dragostea cere riscuri, Galilei. Tu ce riscuri îți asumi iubind lumina, arborii și vara?” (O. Paler, 160), termenii coordonați copulativ reprezintă împreună un constituent sintactic multiplu care realizează funcția de complement direct. În propoziția „Și riscul cel mare e de a scrie prost, de a rămâne blocat în câte un capitol și de a te stinge acolo...” (C. Noica, 13
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un constituent sintactic multiplu care realizează funcția de complement direct. În propoziția „Și riscul cel mare e de a scrie prost, de a rămâne blocat în câte un capitol și de a te stinge acolo...” (C. Noica, 13), termenii coordonați copulativ de a scrie, de a rămâne blocat și de a te stinge formează numele predicativ multiplu care, împreună cu verbul copulativ e, realizează funcția de predicat analitic 49. Termenii componenți ai constituentului sintactic multiplu ca și termenii constituenți sintactici pot avea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prost, de a rămâne blocat în câte un capitol și de a te stinge acolo...” (C. Noica, 13), termenii coordonați copulativ de a scrie, de a rămâne blocat și de a te stinge formează numele predicativ multiplu care, împreună cu verbul copulativ e, realizează funcția de predicat analitic 49. Termenii componenți ai constituentului sintactic multiplu ca și termenii constituenți sintactici pot avea dezvoltare infrapropozițională: „Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu, I, 196) sau propozițională: „Și am voit atunci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a filei două fețe.” (M. Eminescu, I, 196) sau propozițională: „Și am voit atunci să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era târziu.” (T. Arghezi, 73) Numărul termenilor înscriși în relația de coordonare copulativă este nedeterminat: „Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas;” (M. Eminescu, I, 69) Între termenii relației de coordonare copulativă se poate stabili, în plan semantic, o anumită succesiune în timp: „Întors în țară, e spătar sub Moruzi, vistier și mare ban în anii următori.” (I.L.R. II, 170) sau o anumită ordine, în funcție de importanța acordată de subiectul vorbitor, ordine fixată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]