1,174 matches
-
estetice și a tuturor stilurilor, în măsura, desigur, în care ele sunt autentice, precum acest inconfundabil și inegalabil act doi din Giselle. Dar noua montare de la Sibiu ne mai invită să ne gândim și la un alt aspect propriu materialului coregrafic constituit de corpul omenesc în mișcare, deoarece cei doi primi balerini, invitați ai companiei sibiene, care au interpretat rolurile principale, Hye Min Hwang (Giselle) și Jae Yong Ohm (Albert), primi soliști la Universal Ballet Company din Seul, Coreea de Sud, aparțin altei
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
variantă abstractă de dans clasic pur. Cristina Dijmaru, Bogdan Cănilă, Mihaela Soare, Megumi Koshi, Corina Tudosan și Maki Shirase în Valsul fantezie și Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Mihaela Soare, Kokoro Umemoto și Valentin Stoica în Serenadă au reconturat, prin construcțiilor coregrafice desfășurate pe scenă, acea atmosferă de vis și de plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice. În partea a doua a spectacolului, împreună cu piesa lui Jiři Kylián, Falling Angels, am pătruns într-un cu totul alt
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
Valsul fantezie și Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Mihaela Soare, Kokoro Umemoto și Valentin Stoica în Serenadă au reconturat, prin construcțiilor coregrafice desfășurate pe scenă, acea atmosferă de vis și de plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice. În partea a doua a spectacolului, împreună cu piesa lui Jiři Kylián, Falling Angels, am pătruns într-un cu totul alt univers coregrafic, modern, marcat de concretețe și de fine nuanțe de umor. Ceea ce îi apropie pe cei doi artiști, reuniți
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
pe scenă, acea atmosferă de vis și de plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice. În partea a doua a spectacolului, împreună cu piesa lui Jiři Kylián, Falling Angels, am pătruns într-un cu totul alt univers coregrafic, modern, marcat de concretețe și de fine nuanțe de umor. Ceea ce îi apropie pe cei doi artiști, reuniți prin creațiile lor în Seara de balet a Operei bucureștene, este că dansul lor este abstract, și deci nu povestește ci trăiește
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
fapt confruntarea la care am asistat la ultima premieră a Operei bucureștene. Paralela propusă între creația lui George Balanchine, din Serenada lui Ceaikovski, și opera lui Jiři Kylián, Falling Angels, reprezintă o confruntare, de substanță, între doua moduri de gândire coregrafică. Dacă fluiditatea imprimată mișcărilor de Balanchine creează o impresie de zbor, de irealitate, de reverie, Kylián ne aduce cu picioarele pe pământ, chiar dacă titlul lucrării sale ne-ar îndreptăți să credem că este vorba de o trimitere biblică. Trimiterea este
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
fericite au fost combinațiile de culori din scenă, când apăreau alăturat, tutuuri roz, galbene, albastre și roșii - în scenografia lui Alin Gavrilă. Carmen, nuvela lui Prosper Mérimée din 1845 a inspirat atât opera lui Georges Bizet cât și numeroase adaptări coregrafice, care, pe tot parcursul secolului XX, au păstrat ca bază muzica lui Bizet, prelucrată în diferite suite și aranjamente, pentru spectacolele concepute de coregrafi precum Roland Petit, John Cranko sau Antonio Gades. Prelucrarea compozitorului rus Rodion Scedrin a servit coregrafului
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
nici o vibrație interioară. O simplă executantă a unor mișcări care i s-au dat. În schimb, Ovidiu Iancu, de la Opera Națională București, ne-a surprins plăcut prin câteva impulsuri personale, corespunzătoare profunzimilor personajului, care s-au pulverizat însă în interiorul configurării coregrafice. În alt context, și bine modelat, ar fi putut fi un Don José autentic, după cum și Bogdan Marian Plopean printr-o atentă șlefuire ar putea crea un Escamillo veridic. Dacă trupa de contrabandiști în care Carmen îl atrage pe Don
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
cu „Spărgătorul de nuci” cu English National Ballet pregătit special pentru sărbători. Baletul a avut loc la London Coliseum, o sală mare, în stil baroc, plină până la refuz de copii, dar și de părinți veniți pentru a cunoaște o poveste coregrafică celebră. Spectacolul creat în coregrafia lui Wayne Eagling a fost, într-adevăr, un basm, plin de farmec și poezie, dansat impecabil de o companie valoroasă. Pentru mine, piesa de rezistență a periplului cultural londonez a fost noua producție de „Tannhäuser
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
avut imensa șansă de a vedea Cenușăreasa lui Prokofiev cu celebra companie a baletului regal la Covent Garden. A fost, într-un cuvânt, un spectacol splendid, un adevărat basm oferit publicului de sărbători. Baletul a fost realizat în cunoscuta viziune coregrafică a lui Frederick Ashton, îmbinând armonios scenele de pantomimă a celor două surori, magistral realizate, cu ansamblurile de o frumusețe picturală. Cei doi interpreți ai rolurilor principale, Roberta Marquez și Steven McRae, au asigurat cu delicatețe și poezie partitura lor
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
a lui Frederick Ashton, îmbinând armonios scenele de pantomimă a celor două surori, magistral realizate, cu ansamblurile de o frumusețe picturală. Cei doi interpreți ai rolurilor principale, Roberta Marquez și Steven McRae, au asigurat cu delicatețe și poezie partitura lor coregrafică, realizând un cuplu de poveste. Ceea ce impresionează la această companie este în primul rând disciplina și profesionalismul înalt al execuției mișcărilor, omogenitatea colectivului, seriozitatea și mai ales acea bucurie a dansului pe care le transmit balerinii englezi. Spectacolul a avut
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
în care un personaj așezat fumează, mișcând doar necontenit laba piciorului, în timp ce ceilalți interpreți repetă continuu un număr restrâns de gesturi, împreună reușind să creeze un ambient de o anume vibrație poetică. Toți cei cărora li s-au încredințat partituri coregrafice mai lungi, precum Alexandra Gavrilescu și Valentin Stoica, Adina Tudor și Mihai Mezei, Diana Tudor și Bogdan Cănilă dar și toți ceilalți interpreți care au dat viață unor momente succinte, fie ele chiar simple plimbări prin scenă, s-au pliat
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
pentru ei. De altfel, și coregraful s-a declarat mulțumit, la conferința de presă, de modul cum au răspuns dansatorii români solicitărilor sale. Dar, deși toți interpreții au fost remarcabili, trebui să subliniem contribuția personală adusă de Valentin Stoica compozițiilor coregrafice care iau fost lui încredințate, contribuție datorată calității plasticii sale corporale aparte, pe care nu este prima oară când o admirăm. Radio and Juliet, pe muzica formației Radiohead, piesă creată în 2003, ilustrează o altă etapă din creația lui Edward
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
viața, și astfel unele momente par amintiri ale întâlnirilor sale cu Romeo, ale confruntărilor dintre familiile nobile rivale din Verona, dar și întâlniri cu noi personaje, care apar ulterior în viața ei. Această riscantă viziune e salvată de calitatea compozițiilor coregrafice, atât cele create pentru Julieta, cât și pentru personajele masculine care o secondează sau evoluează aparte. Scriitura lui Edward Clug este una personală, cu un desen preponderent unghiular, adesea frânt, delicat în mișcările Julietei, dar de o vigoare remarcabilă în
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
uneori tristă și totuși dornică de viață, desenând în spațiul scenic un personaj care se impune, cu excepția scurtului moment final, care pretinde o mai atentă introspecție a scenei respective. Recenta premieră a Baletului Operei Române din București este o realizare coregrafică împlinită dar, mai mult decât atât, ea evidențiază o bună orientare profesională a Simonei Șomăcescu, coordonatoarea acestui compartiment al Operei, care urmărește să deschidă atât dansatorilor, cât și publicului orizonturi cât mai largi de înțelegere a artei dansului, valorificând posibilitățile
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
întâmplări adică, în care toți interpreții au fost la înălțime, dar în primul rând Rotraud Kern, care s-a dovedit o actriță de excepție, de un mare rafinament și cu o bogată paletă de posibilități interpretative. După ce ecouri ale gândirii coregrafice austriece de dans contemporan ajunseseră și ulterior la noi, în cadrul Zilelor Dansului Austriac, personalități precum Saskia Hölbling și Paul Wenninger ne-au conturat mai ferm profilul acestui filon major al dansului și performance-ului european.
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
de la noi: Julieta, de Andras Wiski, în regia lui Mihai Mănuțiu, a cărei singură interpretă (dansatoare și actriță) și totodată coregrafă a fost Vava Ștefănescu, apoi, în aceeași regie și aceeași coregrafie, Zoon Erotikon, de D.H.Lawrence, dar și poemul coregrafic Solo on line, sau O vară fierbinte pe Iza, pe un scenariu scris de Mihai Mănuțiu și, în fine, Uitarea lui George Banu, în aceeași regie și în interpretarea Vavei Ștefănescu și a lui Sylvain Groud. O primă remarcă ar
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
avut prilejul să le vedem, precum scenariile originale după textele biblice din Cântarea Cântărilor sau din Experimentul Iov sau Odihna sau puțin înaintea sfârșitului, după un text de George Banu, sau Visele călătorilor de pe Titanic. Dar revenind în universul pur coregrafic al acestor spectacole, deși variate ca tematică, toate au ca numitor comun: stilul de mișcare liberă al creatoarei lor, în care liniile, ușor ezitante, ingenue, se frâng adesea, corpul evoluează în spațiu pe verticale și ele adesea frânte, dar își
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
putut să-și dea premiera - ea nu a mai vrut să apară în acest rol, schilodit de intervenția cenzurii. În 1956, coregraful maghiar Gyula Harangozó a dat un anumit contur personajelor, care a fost perpetuat ca linie, nu ca mijloace coregrafice, și de Oleg Danovscki: o ființă esențialmente pură reprezentată de Fată, constrânsă să se prostitueze de proxeneți (Cei trei Vagabonzi), întâlnește pasiunea elementară a Mandarinului ( unul dintre clienți), care desfide orice piedică, chiar și moartea, până când pasiunea sa nu își
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
curând cu o gimnastică a brațelor decât cu vibrația autentică a două ființe care se cheamă una pe cealaltă. Dar și în această variantă, cenzurată, Mandarinul Miraculos a lui Oleg Danovski a câștigat Premiul „Bartók”, pentru cea mai bună versiune coregrafică, la Festivalul Bartók de la Budapesta, din 1981, care marca 100 de ani de la nașterea compozitorului. Așa că, oricum, reluarea Mandarinului Miraculos a fost binevenită, căci, alături de lucrările noi și de cele datorate unor coregrafi străini, există o serie de piese coregrafice
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
coregrafică, la Festivalul Bartók de la Budapesta, din 1981, care marca 100 de ani de la nașterea compozitorului. Așa că, oricum, reluarea Mandarinului Miraculos a fost binevenită, căci, alături de lucrările noi și de cele datorate unor coregrafi străini, există o serie de piese coregrafice ale creatorilor români care trebuie conservate și revizitate când și când, întrucât ele constituie patrimoniul imaterial al coregrafiei românești. Altfel, vom lăsa impresia - și așa vom apărea și în ochii altora - că ne-am născut ieri, sau chiar astăzi.
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
să o preia pe cont propriu: Eu sunt Pînă. Și la provocare au răspuns coregrafii Andreea Tănăsescu, Valentina de Piante-Niculae, Andreea Novac și cronicarul Adriana Gheorghe. Duos, piesa în lucru, prezentată cu acest prilej de Andreea Tănăsescu, este un fragment coregrafic dintr-o lucrare mai amplă Tentația Sfanțului Anton, a cărei premieră va avea loc peste puțin timp. Încă de la anterioară să creație, de la sfârșitul lui 2009, Exil în pământul uitării, era vizibil faptul că Andreea Tănăsescu se încadrează prin creația
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
prins viață și au fost bine conturate de interpreții partiturilor de dans Adi Nour, Ana Maria Crăciun, Bianca Fota, Valentin Stoica, Cristina Dijmaru și Bogdan Cănilă. Aceleași ample dezvoltări spațiale ale mișcărilor, ca și cele din spectacolul anterior, construiesc discursul coregrafic al Andreei Tănăsescu, bine reliefat de interpreții ei. Din vechea distribuție a făcut parte și de astă dată Valentin Stoica; în noua montare, aceasta a pus în valoare, într-un mod propriu, compoziția coregrafica ce i-a fost încredințată, datorită
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
cele din spectacolul anterior, construiesc discursul coregrafic al Andreei Tănăsescu, bine reliefat de interpreții ei. Din vechea distribuție a făcut parte și de astă dată Valentin Stoica; în noua montare, aceasta a pus în valoare, într-un mod propriu, compoziția coregrafica ce i-a fost încredințată, datorită plasticii sale corporale aparte. A doua intervenție a serii, Eu sunt Pînă, a fost un performance în care s-a lansat cronicarul Adriana Gheorghe, care lucrează de nouă ani în presă și scrie despre
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
era evocat prin acest performance reprezenta doar o fărâma a personalității sale. Interpreta a făcut oricum față, cu stoicism, acestei situații, neîntrerupându-și discursul. A treia creație, rotundă, de sine stătătoare, cu o structură dramatică limpede, subzistând subtil sub construcția coregrafica propriu-zisă, a fost cea a Valentinei de Piante-Niculae, Terristories. Mișcări ale unui grup-conglomerat, format din corpurile împletite, îngemănate, a cinci dansatori, Andreea Belu, Sebastian Ciocan, Timea Kovacs, Robert Neagoe și Ionuț Oprea, au pornit de la pământ, pe care se rostogoleau
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
unuia dintre interpreții desprinși din grup. Iar în final, împletirile și tresăririle conglomeratului astfel închegat s-au desfășurat pe emisiile vocale șoptite sau strigate ale interpreților, și s-au încheiat pe respirația lor profundă, specifică somnului. Terristories este o piesă coregrafica împlinită și înrudită, în spirit, nu în formă, cu lumea creației Pinei Bausch, pe care publicul nu s-a priceput să o răsplătească suficient prin aplauzele sale. În fine, Andreea Novac, inspirându- se probabil din piesă Pinei Bausch din 1982
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]