512 matches
-
din istoria orașului. Ea construiește cele mai de seamă edificii din oraș și din apropierea orașului (Opera - Markgräfliches Opernhaus, castelul Neues Schloss cu Hofgarten, Eremitage, castelul Schloss Fantaisie din Donndorf, clădirile și parcul din Sanspareil). Este vizitată de Voltaire, cu care coresponda în limba franceză și care îi aprecia spiritualitatea. În timpul domniei ei a fost înființată prima universitate la Bayreuth, între 1742-1743 (timp de 471 de zile), la început în clădirea „Lateinschule” (din Piață Kirchplatz), apoi în clădirea „Postei” (stradă Friedrichstrasse 15
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
a invadat Anglia la 5 noiembrie 1688 într-o acțiune care în cele din urmă l-a detronat pe regele Iacob. După ce Iacob i-a interzis Annei să-i plătească Mariei o vizită plănuită în primăvara anului 1687, Anne a corespondat cu sora ei și era la curent cu planurile lui William de a invada Anglia. La sfatul familiei Churchill, ea a refuzat să ia partea lui Iacob și la 18 noiembrie i-a scris lui William declarându-i aprobarea pentru
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
printre miile de persoane prezente la ceremonie. Mare parte din a doua jumătate a secolului al XX-lea, Clarke, Isaac Asimov și Robert Heinlein au fost numiți "Cei Trei Mari" din rândul scriitorilor SF. Clarke și Heinlein au început să corespondeze după publicarea cărții "The Exploration of Space" în 1951, întâlnindu-se pentru prima dată față în față un an mai târziu. Au rămas în termeni cordiali timp de mulți ani, vizitându-se reciproc în Statele Unite și Sri Lanka. În 1984, Clarke
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
care făcea parte, datorită convingerilor sale religioase prea flexibile, poziției împăciuitoare față de religiile creștină și musulmană. În 1903 se stabilește din nou la Boston. Între 1902 și 1903 își pierde mama, fratele și una dintre surori din cauza tuberculozei. Până în 1908 corespondează cu jurnalul arab Al-Muhadjir (Emigrantul), condus la New York de compatriotul său Amin al-Ghurayyib. Din 1905 a început să publice în diferite reviste new-yorkeze pamflete și scurte povestiri în limba arabă. În 1905 publică primul său eseu, intitulat "Muzica". În 1906
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
și pentru a liniștii bănuielile lui Alfonso, decide poate de comun accord, să pună capăt relației cu Bembo. În februarie 1505, poetul îi dedică "Gli Asolani", operă plină de dragoste. Bembo se mută la Urbino și până în 1513 continuă să corespondeze, menținând tonuri formale. În 19 septembrie 1505, la Reggio, naște un fiu botezat Alessandro, care de constituție slabă moare după o lună. Lucreția suferă mult, e a doua oară când nu reușește să dea un moștenitor familiei d'Este. Cumnatul
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
manifestat vehement împotriva naționalismului și a revanșismului. Publică Sternstunden der Menschheit în 1927, care este până în prezent una dintre cele mai favorabil primite cărți ale sale. În 1928 călătorește în Uniunea Sovietică, unde la inițiativa lui Maxim Gorki, cu care coresponda, îi fuseseră traduse mai multe cărți. În 1933 scrie libretul pentru opera Die schweigsame Frâu a lui Richard Strauss. În noaptea dintre 22 și 23 februarie 1942 și-a luat viața în Petropolis, cu o supradoză de Veronal (somnifer pe
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
femeie din vremea ei, este foarte adevărat că fără moștenirea intelectuală pe care a lăsat-o, nu ar fi pomenită azi drept cea mai importantă femeie din Renașterea franceză. Protectoare a lui Rabelais și a lui Pierre de Ronsard, a corespondat cu Erasmus și Calvin. Teologii de la Sorbona au acuzat-o de erezie. Generozitatea ei față de cei mai străluciți artiști și scriitori ai epocii nu a fost egalată decât de grija pentru cei mai umili dintre supuși. A construit spitale și
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
născut fratele lui George, Frederick Augustus, și cei doi băieți (cunoscuți ca Görgen și Gustchen în familie) au crescut împreună. Mama lor a lipsit timp de un an de zile 1664-65 în timpul unei lungi vacanțe în Italia însă ea a corespondat regulat cu fii săi. După întoarcere Sofia a născut alți patru fii și o fiică. În scrisori Sofia l-a descris pe George drept un copil responsabil și conștiincios care ar putea fi un exemplu pentru frații lui mai mici
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
poetul Guillaume Apollinaire, primul care va denumi tablourile lui "pictură metafizică", și frecventează cercul artiștilor Pablo Picasso, André Derain și Constantin Brâncuși. Când Italia intră în război, De Chirico este repartizat la un detașament din Ferrara. În acest timp va coresponda cu Tristan Tzara, "părintele" dadaismului, care se găsea la Zürich în Elveția. După război, în 1918, De Chirico va locui la Florența și Roma. Pictează portrete și autoportrete, compoziții cu fructe, pești și diferite obiecte, tablouri de pură invenție, execută
Giorgio de Chirico () [Corola-website/Science/310814_a_312143]
-
primul care l-a practicat cu mult succes în Portugalia. Datorită unei cauze încă necunoscute, care nu-i permitea să exercite anumite funcții, el s-a retras de la curte la una din moșiile sale din Minho și de aici a corespondat cu un grup de discipoli și personalități marcante. El nu este important prin opera să de influență italiană, ci prin "Cartas" și egloga (mic poem pastoral) "Basto", scrise în formă tradițională "redondilha", în care se reflectă personalitatea să puternică și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a lungul timpului, Mănăstirea Tismana s-a bucurat de sprijinul domnitorilor Radu I (1377-1383), Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418) al căror consilier a fost Cuviosul Nicodim. Nicodim a avut calități de bun cărturar, isihast și teolog. A corespondat cu mai mulți teologi, iar din această corespondență s-au păstrat două scrisori cu Patriarhul Eftimie al Târnovei, în chestiuni dogmatice. În ultimii ani ai vieții, între 1399-1405, s-a mutat la Mănăstirea Prislop, unde între anii 1404-1405 a caligrafiat
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
la București, la un Institut de proiectare și cercetare. După cum am spus, era pasionat de etnologie și cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee. În timpul liber, se axase pe studiul unui grup de pigmei din Africa Ecuatorială. Coresponda în acea vreme cu un Institut Catolic din Paris care îi trimitea documentația de care avea nevoie, însă era imposibil pe vremea aceea să faci o cercetare efectivă, pe teren. Și-a găsit un refugiu într-un domeniu pe care
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
care își va pune amprenta mai târziu în creația sa. De asemenea, în timpul activității cu Copiii Florilor, descoperă chitara și începe să își dezvolte metode pentru acest instrument, nelipsit în toate aparițiile sale scenice. Atras de limbile străine, începe să corespondeze cu tineri din Anglia și Franța. Aceștia îi trimit albume cu Beatles, ceva greu de digerat în acele vremuri, motiv pentru care tatăl său este chemat să dea declarații la Securitate. În primăvara lui 1971, cu puțin timp înaintea încheierii
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
Elisabeta i-a împrumutat de la Parlament, în 12 sau 13 sesiuni parlamentare au fost restituiți. Elisabeta a murit fără copii la Palatul Richmond pe 24 martie 1603. Nu a numit niciodată un succesor. Cu toate acestea, Sir Robert Cecil a corespondat cu regele protestant James al VI-lea al Scoției, fiul Mariei Stuart, iar acesta a fost numit succesor al tronului Angliei.
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
al asociației culturale Présence de Gabriel Marcel, îi va întîlni pe Paul Ricoeur, Claude Aveline, Jeanne Parain-Vial, Robert Amadou, Pierre Aimé-Touchard, Georges Lubin, Pierre Boutang, Jean-Marie Lustiger, André Comte-Sponville și alte personalități remarcabile din viața culturală franceză. În același timp, corespondează cu Samuel Beckett, Philippe Soupault, Xavier Tilliette pe tema criticii literare și dramatice a lui Gabriel Marcel. În 1990 devine secretar de redacție la revista culturală Jelenlét din Cluj-Napoca și redactor la filiala clujeană a editurii Kriterion din București. Din
François Bréda () [Corola-website/Science/313224_a_314553]
-
Celie. Când tatăl fetelor încearcă să aibă relații sexuale cu Nettie, fata lui mai mică, aceasta fuge la Celie, sora ei. Ajunsă aici, Johnson soțul Celiei a pus și el ochii pe Netie. Celie se hotărăște să plece și să corespondeze cu sora ei Nettie. După ce Nettie a reușit să împiedice violarea ei de către cumnat, acesta a alungat-o de la fermă. În 1916 Harpo, fiul lui Johnson, vrea să se căsătorească cu Sofia, care a rămas gravidă. Johnson nu este de
Culoarea purpurie (film) () [Corola-website/Science/314685_a_316014]
-
titlul de doctor de onoare la universitatea din Harvard. Helen Keller a scris "The World I Live In" în 1908 oferindu-le cititorilor o imagine de ansamblu cum a simțit ea lumea fără s-o vadă și s-o audă. Corespondează aproape regulat cu filozoful și pedagogul Wilhelm Jerusalem. Mai târziu ea va ține prelegeri apărând pe cei asupriți și mai ales apără drepturile negrilor, prin care atrage asupra ei dezaprobarea propriei familii. Ea devine membră a Partidului Socialist American (Socialist
Helen Keller () [Corola-website/Science/313544_a_314873]
-
din Washington, DC. El și-a luat aici doctoratul în teologie. În timpul șederii sale în America, el s-a întâlnit cu comandantul Matthew Fontaine Maury, primul director al Observatorului Naval al Statelor Unite de la Washington. A studiat cu Maury și a corespondat cu el mai mulți ani. El s-a întors la Roma în 1850. La recomandarea colegului său Francesco de Vico, el a devenit șef pe viață al Observatorului Colegiului la 32 de ani. Poziția lui a fost contestată după 1870
Angelo Secchi () [Corola-website/Science/320397_a_321726]
-
1612. După negocieri intense, contractul de căsătorie a fost semnat la 26 mai 1612, peste obiecția reginei, Ana a Danemarcei. Frederic a călătorit spre Londra punând piciorul pe pâmânt englez la 6 octombrie 1612. Frederic și Elisabeta, care anterior au corespondat în franceză, s-au simțit bine unul cu altul de la început. S-au logodit în ianuarie 1613 iar căsătoria a avut loc la 14 februarie 1613 la capela regală a palatului Whitehall. Evenimentul a fost celebrat în capodopera poetică a
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
noi materiale de pe etichete minore, ofertele lor au fost ignorate în mare parte de industria muzicală comercială. Cu toate acestea, o conexiune fatală ar oferi o schimbare bruscă și neașteptată în averea grupului. În anul 2005, Beckley a început să corespondeze cu Adam Schlesinger, membrul independent al trupei rock "Fountains of Wayne". În 2003, Beckley a fost un fan al albumului trupei "Fountains of Wayne", "Welcome Interstate Managers", iar Schlesinger s-a dovedit a fi un fan al Americii. Schimbul de
America (formație) () [Corola-website/Science/332950_a_334279]
-
muzicale au fost inspirate de această scriere. Compozitorul Șerban Nichifor a compus în anii 1980-1982 o dramă lirică în două acte intitulată "Domnișoara Christina", după propriul libret. Opera a fost realizată cu acceptul scriitorului (obținut la 27 februarie 1980), compozitorul corespondând și discutând telefonic de câteva ori cu Mircea Eliade. Prima audiție a operei în concert a avut loc la 20 martie 1984 în Sala „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române, cu soliști (Iulia Buciuceanu, Georgeta Stoleriu, Valeria Gagealov, Elena Grigorescu, Adina
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor", susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referință fundamentală pentru corifeii Școlii Ardelene. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în Rusia, la 21 august 1723, în satul său Dimitrovka, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică în zona Derbent , în urma unui diabet avansat și a
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
Literară". Kogălniceanu l-a încurajat pe Nicolae Ionescu să publice revista "L'Étoile de Danube" în Brussels, ca o variantă în limba franceză a publicației "Steaua Dunării" care va servi la răspândirea viziunilor "Partidei Naționale". În acest timp, el a corespondat cu Jean Henri Abdolonyme Ubicini, un eseist francez și călător care a jucat un rol minor în răscoală din Țară Românească, si care a susținut cauza României în țara sa natală. Ales de către colegiul electoral al proprietarilor de terenuri din
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
în timp ce Dacia era cucerită, iar imperiul a câștigat astfel ceea ce va deveni provincia "Arabia Petrea" (sudul Iordaniei de azi și o mică parte din Arabia Saudită). Pentru următorii șapte ani Traian a domnit ca un împărat civil. În acest timp a corespondat cu Pliniu pe tema creștinilor, spunându-i în principiu că îi va lăsa în pace atât timp cât nu-și vor practica religia în public. A construit câteva noi clădiri, monumente și drumuri în Italia și Iberia natală. Magnificul forum, ce adăpostește
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
o colecție de opt schițe ("Contemplare"), publicate în revista literară "Hyperion" din München. A întreținut, între 1912 și 1917, o corespondență asiduă cu Felice Bauer, cea care i-a fost de două ori logodnică, iar apoi, începând cu 1920, a corespondat cu Milena Jesenská, o cunoscută scriitoare cehă, care i-a tradus în cehește câteva povestiri. În ciuda numeroaselor sale iubiri și pentru a se dedica scrisului, Kafka a rămas toată viața celibatar, la fel ca multe din personajele sale. A avut
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]