10,108 matches
-
cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe făcăleț din momentul când acesta începea să-mi urce în sus pe burtă. La școală, în timpul orelor, ridicam mâna să mă cer afară, o zbugheam pe coridorul care ducea la WC și, din zece-cinșpe smuceli sălbatice, ajungeam să ejaculez în pisoar. Sâmbăta după-amiază, când ajungeam la film, îmi lăsam prietenii să meargă să cumpere dulciuri de la automat, iar eu mă retrăgeam la cucurigu, în fundul sălii, și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre care mama spune în public (o singură dată, ce-i drept, dar data aceea mă va obseda toată viața) c-ar fi „lucrușorul meu“, ei bine, șlongul lui îmi amintește de furtunurile de incendiu strânse colac în hidranții de pe coridoarele școlii. Șlong: cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de acord în privința asta. Și nu există oare, la o adică, destule cuvinte întregi pe care să și le șoptească unii altora în spatele ușilor închise? Ba da! Ba da! Sunt vorbulițe urâte și reci, duhnind ca eterul și spirtul de pe coridoarele spitalului, vorbe care păstrează într-însele toată fascinația instrumentelor chirurgicale sterilizate, cuvinte ca scurgere și biopsie... Și-apoi, mai sunt cuvintele pe care le căutam acasă, pe furiș, în dicționar, numai ca să le văd tipărite, dovada palpabilă a celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
anume ca să pot intra fără să o deranjez. Locuiește la ultimul etaj al unui bloc modern din zona East Eighties și mă enervez la gândul că, la fel de bine ca mine, ar fi putut intra oricine s-ar fi aflat pe coridor. Îi atrag atenția asupra acestui lucru prin perdeaua de la duș. Mă atinge cu fețișoara ei udă pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Spielvogel, la ce armă ai făcut armata, și-ți cânt cântecul acelei arme! Te rog, dă-mi voie - e punctul meu forte. Țin minte că ne așezam pe paltoane, pe dușumeaua de ciment, cu spinările lipite de pereții solizi ai coridoarelor din subsolul școlii, și cântam la unison, pentru menținerea moralului, până când sirenele ne dădeau de știre că a trecut orice primejdie - „Johnny Zero“. „Înălțați laudă Domnului și Aduceți Muniția.“ „Așa a zis pilotul pe cer,/ Crezare să-i dați, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea o mustață căruntă, purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că acest compartiment era ocupat. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pasajul lunecos și Întunecat dintre linii, În căutarea a ceea ce dorea bărbatul, dacă n-ar fi zărit cadranul unui ceas. — Nu mai e timp, spuse ea. Mai avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de o față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
purta Întotdeauna acolo. Era Împărțită În patru compartimente și degetele lui aleseră unul la Întâmplare. În timp ce și-o punea În gură, o aprecie după gust. Calitățile Îi dispăreau. Asta-i de la Stein & Co. Se fac mici și uscate. La capătul coridorului, o fată În balonzaid alb se Întoarse și se uită la el. Frumoasă siluetă, se gândi. O cunosc oare? Alese altă stafidă și, fără să-i arunce măcar o privire, o luă. Una de-a noastră. Myatt, Myatt & Page. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt, Myatt & Page. Pentru o clipă, cu stafida pe limbă, ar fi putut fi unul din lorzii acestei lumi, purtând cu el destinul. Aceasta-i de-a mea și e bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumi, purtând cu el destinul. Aceasta-i de-a mea și e bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fața și râse. Pe povârnișul de lângă linie, un bărbat și o femeie zăceau Îmbrățișați. Apoi afară căzu Întunericul și pasagerii puteau vedea prin sticlă doar reflecția transparentă a propriilor trăsături. 2. „Premier Service, Premier Service!“ Vocea Își purtă ecoul pe coridor, dar Myatt luase deja loc În vagonul-restaurant. Nu voia să treacă prin primejdia de-a Împărți cu cineva o masă, de a fi obligat la introduceri politicoase, de a fi - tot ce se poate - pus la punct. Constantinopol, pentru mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea timp să se gândească; o mașină care-l va aștepta, goana minaretelor, o scară mizerabilă și domnul Eckman ridicându-se dindărătul biroului său. Subtilități, cifre, contracte, toate Îl vor ține legat. Aici, Înainte de astea, În vagonul-restaurant, În cușetă, pe coridor, trebuia să-și plănuiască fiecare cuvânt și să-și repete fiecare inflexiune a vocii. Și-ar fi dorit ca negocierile sale să fie cu englezi sau cu turci, dar domnul Eckman - și undeva, În fundal, enigmaticul Stein - erau din propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
forma unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil de rece - o noapte de aprilie precum o ilustrată de Crăciun de modă veche, sclipind de promoroacă. Myatt Își luă haina de blană dintr-un cuier și ieși pe coridor. La Köln trenul stătea aproape patruzeci și cinci de minute, Îndeajuns ca să bea o ceașcă de cafea fierbinte sau un pahar de vinars. Până atunci putea să se plimbe, Înainte și Înapoi, asemeni omului În balonzaid. Deoarece nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pahar de vinars. Până atunci putea să se plimbe, Înainte și Înapoi, asemeni omului În balonzaid. Deoarece nu era nimic care să-i capteze atenția În aerul de-afară, știu cine va păși alături de el În spirit de-a lungul coridorului și la baie: domnul Eckman și domnul Stein. Domnul Eckman, se gândi el, Încercând să convingă un robinet să sloboadă ceva apă caldă Într-o chiuvetă nisipie, ținea o Biblie legată de tronul de la baie. Cel puțin așa i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin mai bine de trei mii de kilometri de cablu și manifestându-și speranța că va avea curând onoarea să se Întrețină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nasul și urechile Îi dădea un fel de fals rafinament, cumva destul de atrăgător, ca vitrina de Crăciun a unui magazin provincial, plină de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase când venea pe coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase nici un fel de dezgust și nu recunoscuse stânjeneala lui În cele mai scumpe haine ce se puteau cumpăra cu bani. Bărbatul care ședea pe aceeași banchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii Îndoiți de fereastra vagonului. — Suntem aproape de Köln? Cum se spune cafea În nemțește? Expresia ei Îl alarmă. Alergă de-a lungul coridorului și Închise singurul geam deschis. — Te simți bine? Ea spuse, cu ochii pe jumătate Închiși: E ceva mai bine așa. Cel puțin nu mai e curent. Acum mi-e destul de cald. Uite. Ea ridică mâna. El i-o luă, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i sară În ajutor. Niciodată, se gândi ea, nu văzuse un bărbat care să fi avut mai multă nevoie de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe care bărbații o uită“, fredonă ea În gând, ca să-și păstreze curajul. Dar doctorul nu apucă să se depărteze prea mult când se văzu oprit. Călcând ușor și grijuliu, sincronizat cu mișcările trenului, cu o mână agățată de bara coridorului, apăru un omuleț mic și palid. Fata Îl auzi adresându-se doctorului: — S-a Întâmplat ceva? Vă pot fi de folos? Era mai scund cu peste treizeci de centimetri și ea râse cu voce tare la vederea feței lui avide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul. Nu știu din ce sectă ori confesiune e. De ce? E cineva pe moarte? Dr. John păru să priceapă temerile ei și i se adresă Încurajator de pe coridor Înainte de a se strecura pe lângă mâna care-i aținea drumul. Omulețul rămase pentru un moment fericitul martor al unei situații. După ce o savură pe deplin, se apropie: — S-a Întâmplat ceva? Ea nu-l băgă În seamă, apelând la singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui o dată cu Încrederea, cum Încetează să se mai scuze sau să pledeze și devine doar o umbră plină de compasiune. Myatt nu se duse să-l găsească pe conductor, ci Își găsi un loc unde să se sprijine, Între pereții coridorului și compartiment, Încrucișându-și brațele și pregătindu-se să adoarmă. Dar fără haină Îi era foarte frig. Deși toate geamurile culoarului erau Închise, curentul trăgea prin ușile batante și prin platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
respect când i se anunța numele. Curând, Într-o oră sau două, va fi amantul meu - și, la gândul acesta, combinat cu unda de teamă În fața unei relații ciudate, fața Înțeleaptă și smeadă Își pierdu aerul familiar. Când leșinase pe coridor, fusese bun cu ea, oferindu-i mâinile care o Înveliseră cu o haină călduroasă, o voce care-i dăduse șansa să se odihnească În lux. Recunoștința Îi năvăli În ochi și dacă n-ar fi fost liniștea ce se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În lungul coridorului, spre cabine, peste o Încâlceală de furtunuri de incendiu, și o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul În cabina comună și o să Întreb „Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]