657 matches
-
din paginile ei. Fără predispoziția spre lectură sobră, Amintirile lui Panu nu par a fi decît niște povești hazoase despre frivolitatea artiștilor ieșeni. Oficina e locul în care se desfășoară oficiul unor misterii diurne, elementele ei de bază fiind prelații, corifeii, ritualul și enoriașii. Prelatul în jurul căruia se învîrte ceremonia Junimii e Maiorescu. El e spiritul de deasupra contigențelor, a cărui autoritate nu e pusă la îndoială de nimeni, nici măcar de trufașul cu veleități de conducător, P.P. Carp. Maiorescu dă regulile
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
rector ca făcător al dogmei privind autonomia esteticului. Vine mereu îmbrăcat de gală și nu are simțul umorului, neamestecîndu-se în altercațiile celor mai colerici dintre junimiști. Într-un cuvînt, e preotul de a cărui prezență depinde tensiunea ritului. Urmează apoi corifeii din jurul lui, cei patru întemeietori ai Junimii: indolentul Pogor, malițiosul Negruzzi, ambițiosul Carp și inspiratul Th. Rosseti, al cărui merit e de a fi găsit numele de botez al grupului. Oficina are neapărat mit fondator, potrivit căruia Maiorescu și Pogor
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
banchetul de aniversare din fiecare an dînd naștere unor dispute evocatoare între tabăra miercuriștilor și cea a vineriștilor. Legenda genezei unui grup e capitală pentru starea de spirit ce însuflețește grupul, exaltarea imaginației membrilor fiind pe măsura destinului Junimii. Nucleul corifeilor e însoțit de trei falange care dau ferment fiecărei ședinte: falanga celor „care niciodată nu pricep și nu înțeleg nimic“, al cărui lider consimțit e Nicu Gane, apoi grupul „caracudei“, a celor care nu iau niciodată cuvîntul, condus de Miron
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
celor „trei români“ (Lambrior, Tasu și însuși Panu). Falangelor li se adaugă protagoniștii fiecărei întîlniri, cei care își citesc textele: Xenopol, Eminescu, Creangă, Alecsandri, Conta, filologul Burlă, Bodnărescu etc. Ei sunt soliștii interpretîndu-și rolul într-un decor format din prelat, corifei și falangele însoțitoare. Restul celor care vin la Junimea e material de umplutură, simpli enoriași cărora li se adresează deviza filantropică: entre qui veut, reste qui peut. În realitate, matricea elitistă a Junimii e inamovibilă, adevărat cerc închis pe care
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
poate fi întreruptă numai prin formule solemne, de o strictețe ce nu cunoaște abateri: cînd lectura plictisește, auditoriul poate protesta prin „faul!, faul!” (admonestare germană a leneviei în intonație și idei). Cînd lectorul este întrerupt de obrăznicia sălii, unul din corifei intervine cu formula imnică porco!, porco!, (modificare a latinescului porro, porro, „mai departe, mai departe“), îndemn ca lectura să fie reluată. Cînd cuvintele nu ajung, gesturile simbolice se impun: Pogor își pune picioarele pe masă în semn de sastisire, sau
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
mult mai adânci decât aș fi crezut. Vechiul sistem de a discuta numai în particular continuă pentru mult prea mulți. Iar consecințele nu întârzie să se producă: așa se face că în diferite poziții, nu numai politice, își refac apariția corifei ai fostului regim, că sunt aleși în chip democratic în funcții importante persoane care prin trecutul și mentalitatea lor n-ar mai avea ce căuta în prim planul vieții publice sau academice într-o Românie europeană, că promovarea în ierarhiile
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
se acordă de fapt mai multe înțelesuri, cum deja am arătat. Să vedem însă mai de aproape. Vorbind despre Școala Ardeleană criticul se referă, de pildă, la "un fond secret al literaturii române" către care ar fi fost treptat împinși corifeii acesteia, Micu, Maior, Șincai, Budai-Deleanu. Nu mai sunt citiți, nu mai sunt tipăriți, au fost scoși din programa școlară. Observăm că prin "fond secret" criticul înțelege aici altceva decât atunci când va vorbi despre scrieri epurate sau cenzurate. Înțelege prin fond
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Alexandru Paleologu, Alexandru George). Decăderea sa ni se înfățișează cu atît mai marcată cu cît inițial Barbu se manifestase împotriva regimului impus de soviete, după care i s-a raliat, prin 1953-1954, spre a deveni un corifeu al adulării acestuia. "în ce privește ideologia, este greu de susținut că Barbu ar fi avut una", precizează Dan Ciachir. Oportunismul său echivala cu un vacuum al convingerilor, în care se puteau instala toate atitudinile momentan profitabile, inclusiv cele ce se băteau
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Raluca Dună Corin Braga, Luiza Textoris, Polirom, Iași, 2012. Proiectul literar al lui Corin Braga se integrează într-o familie cu o respectabilă tradiție la noi, Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu fiind „corifeii” unei școli literare care își trage rădăcinile din cercetarea comparatistă. Ceea ce îl apropie de Eliade mai ales este viziunea existențială asupra fantasticului: fantasticul este o cheie pentru interpretarea „realului”, iar viața umană capătă adâncime, semnificație, prin proiectarea ei asupra unor
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
idee și a propus un singur model: minciuna sfruntată pusă în serviciul interesului de grup. Lista personajelor care erau gata echipate, în decembrie 1989, pentru a prelua frâiele puterii din mâna primitivilor Ceaușescu, Manea Mănescu, Bobu, Postelnicu, Dincă și ceilalți corifei ai comunismului-național relevă un anumit profil psihologico-politic: mercenarul neobrăzat și agresiv, gata să servească orice cauză, numai să-și îngroașe pungile. Din multitudinea de indivizi proveniți de la "Institutul de economie mondială", Academia "Ștefan Gheorghiu" sau din Asociația de drept internațional
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
zi după investitură, să urce în avion și să meargă la Bruxelles, pentru a spune precis ce are de gând să facă. Adică reformă, restructurare și îmbunătățirea nivelului de trai al românilor. Dacă se va mulțumi să trimită bezele spre corifeii stângii xenofobe, căreia îi arde de reformă ca de un cui în cap, soarta sa e de pe acum pecetluită. Măcar atât să fi învățat din istoria de zece ani a politicii post-ceaușiste: cu cât ești mai tolerant cu escrocii și
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
epocă (în anii '30 - nota Cronicarului) niște factori de opinie, niște determinanți în jocul politic. Or, realitatea e că ei au rămas niște simpli vociferanți (mai ales primii doi) fără ecou mai larg, dreapta românească (însăși) avînd cu totul alți corifei [...]. Iar marea masă a cetățenilor a rămas credincioasă formulei democratice și liberale, pînă cînd am fost covîrșiți de catastrofa Istoriei. Dar și atunci vecinii noștri (Turcia lui Atatürk, Polonia lui Beck, Grecia lui Metaxas, Iugoslavia, Ungaria lui Horthy) aveau deja
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
din jurul revistei Integral, care dedica un număr special mișcării lui Marinetti în aprilie 1927, apoi în Manifest-ul, încă "integralist", semnat de Sașa Pană în primul număr al revistei unu (aprilie 1928), în care numele lui Marinetti era înscris printre corifeii revoluției artistice europene. Iar în 1930, când mentorul mișcării făcea vizita mai de mult promisă în România, acompaniat de membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Hrușciov blama Particul Muncii din Albania, pe Enver Hoxha și, indirect, pe Mao, pentru dorința de a menține viu cultul despotului. Nu este greu să ne imaginăm ce gândea ultra-stalinistul Dej în acele momente... Cel adorat până în martie 1953 drept corifeul științei, titanul gândirii, cel mai mare strateg al tuturor timpurilor, prietenul copiilor, lingvistul genial, al patrulea clasic al marxismului etc. era expulzat din lăcașul sacrosanct: „Se consideră nepotrivită menținerea sarcofagului conținând sicriul lui I. V. Stalin în Mausoleu, întrucât Stalin
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
urmărind elucubrațiile postului de televiziune condus de Dan Diaconescu. Prima secvență îl are drept erou pe un bătrânel care-a cerut cu disperare în glas să fie admis în lista celor care jucau pe biletul de loto colectiv inițiat de corifeii de la OTV: omul nu s-a desprins, mental, de perioada în care la cozile ceaușiste la alimente oamenii cereau raționalizarea a ceea ce fusese deja raționalizat de Pingelică! A doua îi are drept protagoniști pe înșiși realizatorii de emisiuni de la OTV
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
poligonului de parafrazare textuală în bază de piramidă canonică este cântul al șaptelea, în care Manoil ajunge într-o "domă urieșească" și, întrebând Ce e poesia?, e dus în fața unor statui care o încorporează și o ilustrează exemplar. Sunt șapte corifei: Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Nichita Stănescu (prilej pentru autor de a vărsa câteva lacrimi de căință) și... Manoil, adică ipostaza poematică a lui Mircea Cărtărescu însuși. Dacă "modestia" acestuia ridică semne de întrebare, bunul lui gust, reflectat de cele șase
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Cioran, Noica, dar și pe cei pe care Tamás însuși îi consideră rara avis ai autocriticii, Boia și Patapievici. Biografia lui Stalin scrisă de Suvarin, și pomenită polemic de Iorgulescu, n-a apărut tot la Humanitas? Ca și atîția dintre corifeii gîndirii liberale, democratice și critice din secolul nostru. Îmi pare rău, dar nu înțeleg această orbire, nici la Tamás, nici la unii din autorii replicilor, care se puteau da pe ei înșiși ca exemplu dacă pe alții nu-i băgau
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
care poate conduce la rezolvarea tuturor enigmelor: cine a participat la partida ,La kilometru", partidă obligatorie în preajma revoluției? Care a fost clasamentul final? Care a fost performanța câștigătorului? Sigur, avem fiecare bănuielile noastre, dar ne trebuie certitudini. Absența unora dintre corifeii postceaușiști în ziua de 21 decembrie 1989 din punctele fierbinți a fost determinată mai mult ca sigur de oboseala acumulată în timpul dificilei partide. Dacă până în ziua de 22 decembrie cam știm cine a tras, după aia plutește misterul. Or, sau
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
a manifestat din plin în literatură și în artă, în numeroase țări europene, inclusiv România, ale cărei legături culturale cu Occidentul datează de mai multe secole. în anul 2003, de pildă, s-a împlinit un veac de la nașterea unuia dintre corifeii avangardismului, Victor Brauner evreu româno-francez, fratele cunoscutului folclorist Harry Brauner, victimă a prigoanei comuniste. în 2005, s-au împlinit 80 de ani de la nașterea, la Botoșani a lui Jean-Isidor Goldstein, cunoscut ca poet francez sub numele de Isidore Isou, un
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
virgulei poate fi susținută de creațiile sonore descinse din emoția și emulația întreținute de marile curente și direcții estetice ale istoriei muzicii savante. 11. Virgula se înșurubează, îndeobște, în plămânul acelor muzici ce respiră semicadențial, cum sunt misele ticluite de corifeii școlilor franco-flamande ori acele creații solidare sintaxelor eterofone, care evită tranșarea categorică a nodurilor și ventrelor sonore, a monovocalității și plurivocalității, cazurile lui Enescu și Stefan Niculescu fiind exemplare. Dar virgula ne atenționează și că muzica palpită, că are o
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
care, pornind de la Blaj, se va finaliza la Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918. În ciuda importanței ei naționale și a europenismului conținut, Școala Ardeleană nu se bucură încă de interesul meritat din partea publicului sau a curriculei preuniversitare. Nici edițiile din „corifeii” ei nu sunt din cale-afară de numeroase, iar pentru a găsi o bună antologie de texte, care să reflecte pluridisciplinaritatea și complexitatea culturală a iluminismului ardelean, trebuie să coborâm în timp câteva decenii, până la culegerea clasică în trei volume Școala
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
adevăruri neconvenabile. Prejudecata că până în momentul de față au fost deconspirați mai ales indivizi care după 1990 au fost de partea Binelui nici măcar nu e adevărată. O fi doamna Stănoiu vreun apostol al societății deschise? Dar Miki Șpagă? Dar atâția corifei ai iliescienismului, dispăruți ca prin miracol din prim-planul scenei publice? Dar cazul "Felix"? Sau e vorba tot de-un campion al "societății deschise"? Dar atâția scriitori-ciomăgari aflați în slujba dictaturii? Sigur că zarva din jurul unor cazuri precum Mona Muscă
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
sinonimie al d-lui Patapievici. De aici până la obligativitatea întoarcerii la limba de lemn nu mai este decât un pas! Mă intrigă, însă, un lucru: de ce anume n-a reacționat oare dl. Cristoiu atunci când a fost terfelit cu adevărat de corifeii "României Mari", care i-au atașat nemuritoarea poreclă "Ardei Umplut"? Sau plastica etichetă "scroafa de Cristoiu"? Atunci nu era preocupat dl. Cristoiu de propria imagine? Atunci nu-l obseda noțiunea de "jignire prin presă"? Mister. Nu am decât o explicație
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
spirite enciclopedice, dintre care unul a fost și un mare scriitor, într-o epocă în care cultura română de-abia pipăia timid marginile conceptului modern de literatură. Budai-Deleanu este un cărturar la fel de important - și vizibil mai complex - decât ceilalți trei corifei ai Școlii Ardelene, iar operele editate aici de profesorul Chivu demonstrează amplitudinea orizontului lui cultural și prezența unui element destul de rar în cadrul „pragmatic” al iluminismului românesc: spiritul critic. O demonstrează atât scrieri de tipul Kurzgefasste Bemerkungen über Bukowina (Scurte observații
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
limbii române se dorea a fi făcută pe baza latinei clasice, îndepărtată evident de spiritul latinei populare din care se alimentează limba română. (Aici ar trebui, poate, să deschidem și o discuție despre cauzele fricțiunilor care i-au îndepărtat pe corifeii Școlii Ardelene de episcopul Ioan Bob, conducătorul Bisericii Române Unite. Prezentate, mult timp, ca fiind determinate fie de considerente meschine, venite din partea ierarhului, fie de o inventată atitudine anticlericală a cărturarilor, călugări ei înșiși, conflictele au avut cu siguranță mize
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]