739 matches
-
asigurarea controlului direct asupra unei anumite bucăți de pămînt și, eventual, extinderea acestei proprietăți. Am prezentat deja grava confuzie din sistemul proprietății funciare din secolul al optsprezecelea, cu multiplele lui metode de deținere a pămîntului și povara impozitelor și a corvezilor. O reglementare a acestei chestiuni constituia o necesitate stringentă pentru regimurile naționale, iar soluțiile adoptate de ele vor avea un efect hotărîtor asupra evoluției viitoare a fiecărui stat. Toate guvernele balcanice erau extrem de conștiente de faptul că dezvoltarea lor economică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aveau doi boi și cele care nu aveau nici un animal. Primul grup avea dreptul la nouă acri, iar celelalte, în mod proporțional, la mai puțin. Dacă un țăran voia mai mult pămînt, trebuia să facă o înțelegere specială cu boierul. Corvezile au fost stabilite la douăsprezece zile, dar intervalul de muncă depindea din nou de sarcinile îndeplinite, practic ajungînd să se ridice la circa douăzeci și patru pînă la treizeci și șase de zile în Valahia și la peste cincizeci în Moldova. În
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
practic ajungînd să se ridice la circa douăzeci și patru pînă la treizeci și șase de zile în Valahia și la peste cincizeci în Moldova. În Valahia, unde moșierii nu-și prea administrau personal pămînturile, aceștia preferau să primească bani gheață în locul corvezilor. Ei își dădeau apoi pămîntul în arendă în termenii stabiliți cu țăranii; domeniile erau conduse de vechili, în timp ce proprietarii locuiau la București sau călătoreau prin Europa. În Moldova existau mai mulți proprietari funciari care își supravegheau direct moșiile. Relațiile inechitabile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
vecină a trecut printr-o perioadă de reforme radicale în agricultură. Aici, șerbii au fost eliberați și au primit pămînt. Țăranul român nu era șerb, adică nu era legal legat de moșia pe care muncea, dar era obligat să presteze corvezile și să plătească pentru dreptul de folosire a pămîntului. Trebuiau introduse unele modificări clare în domeniul relațiilor dintre țăran și moșier. Astfel de măsuri nu puteau fi însă aplicate fără colaborarea adunării, care era dominată de boieri, ale căror interese
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
celor care aveau numai o vacă li se atribuia doar 5,7 acri (2,3 hectare). Țăranul care nu poseda nici un animal își putea păstra casa și grădina, sau circa 0,5 acri (0,2 hectare). În schimbul zeciuielii și al corvezilor de care era privat, boierul urma să primească o compensație. Țăranul plătea taxe statului timp de cincisprezece ani, iar guvernul îi despăgubea la rîndul lui pe moșieri. Pămîntul țăranului era considerat inalienabil vreme de treizeci de ani, o măsură desemnată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era fluctuantă. Exista o mai mică înclinație spre credința că Dumnezeu stabilise locul în viață al fiecărui individ și că oamenii trebuiau să-și îndeplinească menirea fără să crîcnească. Ca și în ținuturile balcanice, țăranul de pe teritoriul monarhiei voia desființarea corvezilor și a obligațiilor feudale și dobîndirea deplinei proprietăți asupra unui anumit lot de pămînt. El dispunea de căi specifice de a-și exprima sentimentele: revoltele țărănești fuseseră ceva obișnuit în trecut, dar se apelase și la tactici mai pasive. Pui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
specifice de a-și exprima sentimentele: revoltele țărănești fuseseră ceva obișnuit în trecut, dar se apelase și la tactici mai pasive. Pui bolnavi sau produse alterate erau adesea trimise în contul îndeplinirii obligațiilor feudale, iar țăranii puși să trudească la corvezi puteau mai mult să trîndăvească decît să muncească. Nobilii erau de asemenea nemulțumiți de starea agriculturii. Unora dintre ei nu le plăceau sau erau plictisiți de îndatoririle lor feudale, cum erau cele legate de tribunalele de pe domeniile senioriale și cele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
doreau să scoată profituri mai mari de pe moșiile lor. Urmînd exemplul clasei lor din Britania și Prusia, ei căutau să obțină controlul deplin al pămînturilor lor și să le cultive prin intermediul muncitorilor agricoli salariați. Nobilii erau de acord cu desființarea corvezilor, dar voiau compensații pecuniare pentru pierderile lor, a căror achitare să fie preluată de stat. Pentru nobili, soluția ideală a problemei agriculturii ar fi fost deplina emancipare a țăranului, proprietatea asupra pămîntului rămînînd în mîinile lor. Situația din agricultură a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de departe cea legată de emanciparea țăranilor. În aprilie 1848 au fost emise la Buda, iar în august la Viena legi referitoare la țărănime. Măsuri asemănătoare au fost luate de sabor în iunie. Toate obligațiile țăranului față de senior, inclusiv zeciuiala, corvezile și alte plăți au fost desființate. Țăranilor urmau să li se aloce loturi de pămînt. Era plătită o despăgubire, fixată la suma apreciată că ar fi primit-o stăpînul domeniului într-un interval de douăzeci de ani; acest standard fusese
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
chiar și în Ungaria. Au fost și agitații țărănești destul de ample. Aplicarea legilor privind emanciparea transpuse în viață în Ungaria a întîrziat în Transilvania, iar atunci cînd nobilii au încercat să continuie să strîngă dările feudale și să pretindă prestarea corvezilor, țăranii au reacționat violent. Situația din Transilvania a fost și mai mult complicată de faptul că o nobilime maghiară deținea controlul asupra unei țărănimi românești. Reprezentanții țăranilor s-au unit cu intelectualii și cu clerul în formularea și prezentarea unui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
superior celui al contemporanului său de peste Dunăre din Principate. Țăranii liberi și păstorii locuiau în mare parte în zonele de deal și de munte; domeniile din cadrul sistemului chiftlîkurilor se aflau în ținuturile de șes. Toți țăranii plăteau taxe și prestau corvezi în beneficiul statului; clasa supusă ceda o parte a produselor ei și efectua munci gratuite pentru dreptul de folosire a loturilor ei de pămînt. Și aici, obiectivul major al fiecărui țăran era asigurarea controlului deplin asupra lotului său sau mărirea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Programul țăranilor era limpede. Accentul major era pus în continuare pe chestiunea pămîntului, obiectivul fiind asigurarea pentru fiecare familie a dreptului de deplină proprietate asupra unui anumit lot, pentru care era prevăzut un impozit mic. Se dorea de asemenea desființarea corvezilor atît față de stat cît și în privința posesiunii pămîntului. Chiar dacă reformele obținuseră un succes mai mare, era de așteptat ca dezvoltarea mișcării naționale bulgare să se afirme în mai mare măsură. Doctrinele naționale erau tot mai general acceptate pe tot cuprinsul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
prin lege în 1859. Spre deosebire de acestea, pămînturile din cadrul beilîcurilor se aflau în deplina proprietate a proprietarului funciar respectiv. Țăranul lucra pămîntul în termenii stabiliți împreună cu moșierul. El plătea un procent ridicat din produsele lui beiului și era obligat să presteze corvezi. Țăranii erau nemulțumiți în special de condițiile deținerii pămîntului din cadrul agalîkurilor și de obligațiile sub formă de muncă din beilîcuri. Ei erau lezați și de taxele mari cuvenite statului și de abuzurile celor care aveau monopolul perceperii impozitelor.4 Ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
adunînd, cu grijă de cercetător, tot ce o interesa. Asta mă bucură. Credeam că sînt cel din urmă mohican care apelează, pentru cercetările sale, la presa vremii. Descopăr, încîntat, în d-na Marta Petreu un coleg care își asumă această corvoadă dacă voiește să ajungă la rezultatele valabile. Aș spune chiar că acribia ei emoționantă merge mai departe decît era necesar, punînd, în cartea ei, fapte și informații cunoscute, dînd unor capitole înfățișarea de déjà vu (de pildă cel în care
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
Cei care creează opinia „afirmă că generația actuală, oricare ar fi ea, e predestinată succesului. Fanii fac rezervări pentru călătorii cu speranța unei beții sărbătorești pe bază de mândrie națională în cine știe ce loc exotic. Jucătorii își dezvăluie gândurile - întotdeauna o corvoadă -, pretinzând că «băieții se simt motivați». Tabloidele risipesc o groază de vorbe goale și cu nevestele și prietenele fotbaliștilor (WAGs - «wives and girlfriends»), în paralel cu nenumăratele «controverse» inventate și aruncate spre public. La fiecare nou turneu internațional, englezii sunt
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
care nu se mai poate nimic. Așa sunt acum. Am făcut ce nu se poate și am dat peste oboseala de sfârșit de lume, de unde și speranța, căreia-i zic certitudine, și nu-i decât iluzie, că de acuma, cu corvezile, s-a terminat. Aseară, Neagu Djuvara la televizor. Omul ăsta strică piața mai rău decât Mihai Șora. Cum naiba să mai clamez eu adevărul că mă simt bătrân și frânt de oboseală, când el, la 95 de ani, nu avea
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
om în a cărui conduită ai fi putut bănui ceva din comoditatea firească a profesorilor universitari. Numai că această rigoare însemna totodată o cerință anevoie de îndeplinit de niște studenți pentru care trezitul în zori era cel mai adesea o corvoadă cu mult peste puterile lor. Și totuși, cursurile lui Ianoși nu duceau lipsă de auditoriu. Mai toți făceam efortul ca, trezindu-ne cu noaptea în cap, să ajungem la facultate la ora opt. A doua bizarerie era legată de înfățișarea
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
27, Cosmin Ciotloș. Interesantă e, dincolo de biografie (a omului și a cărții), maniera de a citi și de a transforma banalitatea. E vorba de o existență de profesor, și navetist pe deasupra, marginalizat, în orice caz, bombardat cu mici și absurde corvezi, cărora poezia pe două nivele poate să le vină de hac. Primul nivel este asumat, un exercițiu de notație, cum fac copiii care învață o limbă străină, de la simplu la complex. Al doilea nivel e cumva involuntar, fiindcă nu știi
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
muncii de profesor, respectiv al navetei e, în feluri diferite, ciocnirea cu un inventar cvasi-infinit de figuri, de povești, spuse sau potențiale, o anume gălăgie, un zgomot de fond care poate fi transformat în literatură. O pseudo-evadare asigură chiar vehiculul corvezii, celebrul (deși neinclus în volumul de debut) Budila-Express. Un tren prăpădit de navetiști, învestit, de-a valma, cu tot sordidul și cu tot bagajul de vise al cuiva care fusese instruit pentru o altă realitate. Un fel de ochi care
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
Editura Humanitas, București, 2011, 520 p. Sunt oameni cu ușurință verbală care resimt scrisul ca pe un supliciu de conțopist. A buchisi cuvinte pentru a le întinde sintactic de-a lungul paragrafelor li se pare o caznă stearpă, a cărei corvoadă preferă s-o lase în seama scribilor. Din această categorie făcea parte Eugen Coșeriu: o natură eminamente orală căreia redactarea unui text i se părea o pritocire silnică de vocabule moarte. Cu excepția cărților din tinerețe, pe care a trebuit să
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
Cronicar Proiecte și corvezi Din multele reviste literare ce se adună pe biroul Cronicarului, câteva reprezintă întotdeauna promisiunea unei lecturi interesante. Nu e mai puțin adevărat că, după aproape un deceniu de "revista revistelor", răbdarea Cronicarului s-a diminuat. Din ce în ce mai des îl încearcă refuzul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
eșuat, pentru simplu motiv că n-am avut niciodată un proiect. Vreau să spun, ca scriitor. Proiecte am fost nevoit să-mi fac în viața de toate zilele - inclusiv în aceea de critic -, dar nu le-am numit proiecte, ci corvezi. Scriitor fără proiecte, mă consider un diletant. Țin mult la cuvântul acesta, mi-e printre cele mai dragi. Înțeleg prin a fi diletant să nu ai nici o obligație, nici față de tine însuți. Nu știi niciodată ce urmează să scrii; scrii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
gol de la doi metri cu poarta goală. Față de Baba Vișa, }ața Floarea e mai tînără, dar e ignorantă, pandantul feminin al lui Nea Ion. N-o să-ți voteze }ața Floarea un intelectual! Marița e servitoarea tînără și abuzată, excedată de corvezi. ,Marița" e și porecla încălțătorului de cizme folosit cîndva de ofițeri. Dar acum trupele NATO poartă bocanci și Marița a rămas în bucătărie, ca slugă chinuită. Orice soție modernă poate reproșa soțului că a devenit Marița lui. Maria, uneori Măria
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
cei mai importanți, cei mai de încredere. Ceea ce cred că ar separa generațiile despre care spui ar fi modul diferit de înțelegere a rostului școlii, ca trambulină pentru realizarea de sine, deși, și atunci ca și acum, învățătura era o corvoadă pentru elevi. Este dificil să-i convingi că învățătura este job-ul lor. Că nimic nu e mai frumos. Că aici, în școală, prin experiențele zilnice, prin micile victorii, dar care au o valoare extraordinară, prin experiențele zilnice, prin eșecurile
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
membri. În anii care au urmat l-am văzut vorbind, de nenumărate ori, la vernisaje și lansări de carte. Mereu cu zâmbetul pe buze, Deliu Petroiu este unul dintre acei oratori cuceritori pentru care vorbitul în public nu este o corvoadă, ci o reală plăcere. Relaxat, perfect stăpân pe ceea ce vrea să spună, atent la reacțiile auditoriului, Deliu Petroiu știe când trebuie făcută o pauză de efect, când e cazul să introducă în discurs o glumiță sau o paranteză, menite să
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]