729 matches
-
să-l văd tânăr și viguros, pus pe surprize. „...Atunci, prin anii 1930 - 1935, când apărea o carte, se obișnuia să se facă reclamă în toate felurile. Poze puse în vitrine, declarații incitante în ziare și apoi goana după autografe; corvoadă la care s-au supus toți scriitorii noștri, inclusiv Tudor Arghezi și, mai rezervat din cauza vederii, Mihai Codreanu. Campionii ieșeni ai genului au fost Ionel Teodoreanu și George Topârceanu. Ale lui Ionel erau madrigaluri siropoase construite ad-hoc, pe când ale lui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
i sau așa cum ne-a demonstrat istoria, fără să atace alte țări pe care să le exploateze, așa cum au fost marile imperii inclusiv cele coloniale. Dar pentru noi românii, a existat doar o singură cale de progres, veșnica și umilitoarea corvoadă, sub comanda altora de a ne târî spre civilizație și bunăstare, undeva pe la coada plutonului celorlalte națiuni. Europa Liberă sau Vocea Americii, nu au făcut altceva decât să ne dezinformeze și să ne prezinte ca unor copii neștiutori sistemul capitalist
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și să asculți de stăpân. Visează mereu cum va fi el știucă în acvariul cu intelectuali, mai ales dacă va găsi pentru a-și demonstra genialitatea și o publicație irigată editorial de altcineva care să facă tot ce ține de corvoada zilnică. Hahalera ajunsă prof. dr. are un bâzdâc: fiind geniu, toată lumea trebuie să-l asculte, să-l aduleze, să-l protejeze de orice răutăți și alte chestii din astea care să-i creeze un climat propice manifestărilor sale „geniale”. Și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prin muncă era pe primul plan. Activitățile prestate la școală erau, de fapt, o continuare și o diversificare a muncilor efectuate în familie. De aceea, munca din cadrul școlii nu prezenta dificultăți de familiarizare pentru elevi și nu era considerată o corvoadă. În planul de organizare a activității școlii erau prevăzute mai multe servicii pentru elevi, care vizau autoservirea. Astfel: serviciul la bucătărie; căratul apei cu sacaua; serviciul pe clasă; serviciul pentru predarea și aducerea lenjeriei de la spălătorie; plantonul de noapte pe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
stăruie izbândește!" Pe de altă parte, munca făcută fără tragere de inimă, care nu-i oferă copilului nici un fel de satisfacții, și pe care el o face numai pentru că cei mari o cer, nu-l atrage, devine pentru el o corvoadă, o povară. De aceea, elevul pus în această situație își îndeplinește sarcinile școlare de mântuială, fără interes și fără preocupare pentru calitate. În sfârșit, o altă formă este atitudinea aparent pozitivă. În acest caz nu întâlnim nici motivarea emoțional-afectivă și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
masă compusă din aceste ființe docile. Sfânta simplitate țărănească Nimic nu putuse a-l sili pe Ion să-și părăsească glia strămoșească. Dacă trebuia, era pregătit să îndure cea mai aspră osândă. Iar pe deasupra, putea să mai ducă în spate corvezi grele și ocări nemeritate. Nu se gândise vreodată că i-ar fi fost mai bine pe meleaguri străine. Fusese de câteva ori pe la talciocul și iarmarocul din târgul de peste deal. Dar se înspăimântase când văzuse gloata de precupeți, zarafi și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
are tendința să basculeze într-o logică experiențială, shoppingul apărând în general ca o componentă a atmosferei hedoniste și recreative. Este adevărat că un francez din doi consideră comportamentele tipice cumpărării ca aducând mai mult sau mai puțin cu o corvoadă, dar același procentaj asimilează cumpărăturile cu plăcerea 9. Astfel, într-un timp când complexele comerciale atrag ca un magnet mulțimile, motivul cel mai frecvent avansat de vizitatori este nevoia de destindere. Pe la jumătatea anilor 1980, centrele comerciale erau unul dintre
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ale consumului au devenit experiențiale, asimilabile cu shopping-party, distracția la cumpărături. Societatea de hiperconsum este aceea în care consumul se scindează în mod radical, ordonându-se în jurul a două axe antagonice: pe de o parte, cumpărăturile practice, considerate a fi corvezi, și, pe de altă parte, cumpărăturile hedoniste, privite ca sărbători, ele incluzând atât produsele culturale, cât și un mare număr de bunuri materiale (automobil, modă, mobilier, decorații interioare etc.). Cumpărarea-plăcere, consumul experiențial: cum poate fi asimilat actul cumpărării cu o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală, pentru ieșirile seara la restaurant, pentru zăbovirea pe plajă sau pe terasele cafenelelor. Nu o temporalitate uniform urgentistă, ci un sistem compus din temporalități profund eterogene: timpului operațional i se opune timpul hedonist, timpului corvezilor - timpul recreativ, timpului precipitat - timpul decomprimat al jocurilor și al spectacolelor, al destinderii, al ansamblului de momente centrate pe plăcerile senzuale și estetice. Regimul timpului în societatea de hiperconsum nu are nimic unidimensional: dimpotrivă, el este paradoxal, desincronizat, heteroclit, poliritmic
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
miraculoasă din ținuturile de basm. În vreme ce unii evoluează într-o atmosferă de consumativitate dezlănțuită, alții se confruntă neputincioși cu degradarea nivelului lor de viață, cu neîncetate privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu umilința de a recurge la asistență socială. Dacă există un coșmar al hiperconsumului, nu-l descifrăm nici în „ascensiunea insignifianței”, nici în setea irepresibilă de achiziții materiale: îl vedem în degradarea condițiilor materiale, în descurajarea provocată de restricții
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
menit înnoirii permanente și ca o imagine paradigmatică a fericirii individualiste de masă. Centrat pe acumularea de bunuri, pe electrificarea și mecanizarea căminelor, acest model de confort este de tip tehnicist-cantitativ și se vrea a fi ceea ce face să dispară corvezile, o proteză miraculoasă care aduce igienă și intimitate, câștig de timp și facilități de trai, distracții și destindere. În miezul acestei mitologii sălășluiesc simplificarea muncilor obișnuite, automatizarea funcțională, absența muncii grele și a cunoștințelor specializate din partea utilizatorului. După confortul-lux tipic
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
procesul de psihologizare a idealului de bunăstare. În materie de raporturi între colegii de muncă, nimic nu mai este astăzi omogen și regulat, implicarea sinelui în activitatea profesională purtând marca imensului val de individualizare. Dacă unii asimilează activitatea cu o corvoadă obligatorie și neplăcută, necesară doar pentru a-și câștiga existența, o muncă față de care manifestă puțin atașament, alții, dimpotrivă, găsesc în ea un stimulent, un sens, un interes considerabil. Această fragmentare socială a identificării cu munca nu rezultă numai din
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
progresa, de fapt, ferocitatea normelor recordurilor ce pot fi omologate, măsurate, un hedonism cantitativ și obligatoriu care reușește mai curând să complexeze oamenii decât să-i dezinhibe. Astfel încât dreptul la plăcere proslăvit de generația rebelă a devenit o somație, o „corvoadă”47, un fel de productivism al plăcerii asemănător, în principiu, celui care organizează domeniul industriei. Și tot așa cum economia liberală dă naștere stresului rezultatelor și angoasei șomajului, noua economie libidinală generează, în mare, panica eșecurilor și a fiascoului, frica de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rămâne stabil, în timp ce acela al femeilor înregistrează o creștere însemnată la toate categoriile de vârstă: trei femei din patru declară că au ajuns la orgasm în timpul ultimului raport sexual 63. Dacă există o epocă în care sexul era considerat o „corvoadă”, ea trebuie căutată în trecut, când căsătoriile puteau să nu se bazeze pe atracția dintre parteneri, când sexualitatea recreativă era adesea absentă din viața cuplului, când numeroase femei, terorizate de ideea de a nu rămâne însărcinate, nu mai ajungeau și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dificil să faci rost de un profesor bine „cotat”, ce efort trebuie să depui pentru a-l determina să-ți vină acasă... Cei mai „reputați” meditatori fac pregătire cu doi-trei elevi simultan și doar „începătorii” se mulțumesc cu unul. Câte corvezi, câtă cheltuială! Doar cei care au trecut prin situație știu despre ce este vorba. Din ceea ce cunosc, numai la noi se naște o astfel de „febră” a examenelor: copii bătuți toată ziua la cap, vânătoarea de „profi” dispuși să-și
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
mai precis) și impresia de fals pe care o dădeau ochii celor doi În fotografii („ochii, În ambele cazuri, aveau ceva fals, ca și cum ar fi fost aplicați pe figură”; Elena Ceaușescu, „mai mult, avea ochi categoric răi, era o adevărată corvoadă să-i asociezi cu un zâmbet, de exemplu”; „la el, problema era că până și În fotografii avea un aer de țopârlan”). În contrast cu aceste trăsături erau mâinile Elenei - surprinzător de frumoase și expresive, apreciază pictorul Palade. În fața acestor dificultăți, pictorul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
avea trup? Cioran coboară până la dezgustul de a avea unul. Își spune: „Cât mă dezgustă carnea! O nesfârșită sumă de căderi Ă așa se împlinește degradarea noastră de fiecare zi. Dacă ar exista un Dumnezeu, ne-ar fi cruțat de corvoada de a hrăni un hoit sortit putrezirii, de a târî un trup” (I, 28). Așadar, Cioran și-ar dori o viață în afara materiei, dar atunci când ajunge să o separe de corporalitatea-i fizică, sentimentul de fragilitate e și mai puternic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
incită mai mult să răstorni lumea decât o digestie chinuită” (III, 61). Nu-i vorbă, boala poate fi și o scuză. E, poate, marele avantaj pe care Cioran îl recunoaște: „Bolile mele, spune, îmi servesc drept scuză: mă scutesc de corvoada de a mă realiza, sunt un alibi în propriii mei ochi, îmi justifică ineficiența” (I, 125). Mai mult decât o scuză, e soluția pentru atingerea Indiferenței. Căci de la modestia neputinței la Indiferență nu-i decât un pas: „Acum aproape doisprezece
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Și eu ce sînt! Eu sînt soție, nu? Eu m-am dizolvat în cada cu rufe și în cratițele de mîncare, da? Mamă, ce învîrtituri poeticești îmi vinde mie dumnealui! Aia se dizolvă în iubire, vezi dumneata, și eu în corvoadă! Și tu? Tu te evaporezi, da? Păi sigur, se eterizează dumnealui că nici nu mai poți pune mîna pe el... nici în casă, nici pe stradă, nici în pat. Dumnealui e chiar eterul în persoană. Abur de iubire iar eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu știam nimic) și mai rămăsesem doar cu câteva păsări, o vacă cu vițel și o junincă. Incepusem să merg și eu cu animalele la păscut, după frații mei mai mari care erau mărișori și mai voiau să scape de corvoada asta, măcar în unele zile, pe timpul vacanței de vară. Ca de obicei, mergeam să pasc vitele pe malul Tecucelului un pârâu care este afluent al Bârladului, râu ce trece, de asemenea, prin Tecuci. In apropiere era Școala agricolă, (Liceul agricol
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de oameni fără credință în Dumnezeu. Munca la GAC “Voința” din Tecuci Am devenit colectiviști, mama și noi copiii, după ce statul ne-a luat pământul. După ce tatăl meu a fost închis la începutul anului 1958, a început și pentru noi corvoada taxelor și cotelor, mai ales că tatăl meu fusese declarat în mai multe rânduri chiabur, doar pentru cele circa 11 hectare de pământ pe care le deținea. Ca și în cazul altor proprietari de pământ, scopul acelor cote era de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
avut nici un chef de... chef... Altădată, Lupu este chemat la învățămînt politic, dimineața la 10 (oră imposibilă pentru el, deoarece la 10 se deschidea Prahova, și el trebuia să-și bea prima votcă). Se gîndește cum să scape rapid de corvoadă. Găsește soluția era inteligent, ce mai! La 10 fix, intră-n sala în care urma să se desfășoare inutila lecție și spune, scurt: Am auzit că azi se va discuta despre legea eticii și echității socialiste. Părerea mea este că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a înlătura tot pământul. • Ungeți regulat părțile metalice ale uneltelor cu ulei ars sau grăsime. • Dacă sunteți leneș, procurați-vă o ladă mare cu nisip în care vărsați puțin ulei. Înfigând aici uneltele după fiecare folosire veți fi scutit de corvoada curățării, pentru că se vor întreține aproape singure. • Ascuțiți cu regularitate lamele tuturor uneltelor de tăiat. • Nu lăsați uneltele aruncate prin grădină, pentru că nu numai că se pot deteriora, dar pot să vă și rănească. • Dacă nu vă așezați uneltele într-
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
pierderi de memorie. Câte umilințe, câte farse înjositoare, câte lovituri de ciomag a primit de-atunci, prin lume, măgarul divin! Ce crimă cutremurătoare a putut comite acest amărât, acest râios prăpădit, pentru ca, din animalul bunului Dumnezeu, să ajungă animal de corvoadă, sac de box gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna, vedem trecând briște trase de câte-un măgar trist și hămesit pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nenorocit iluzia că e și el cineva. Acest aer trist, închis în sine, jignit, rănit, resemnat, pe care îl vedem pe chipul lui când e înhămat în plină bătaie a soarelui, în țările calde, i se datorează excesului de umilințe, corvezi, ocări și lovituri. În disprețul profund din care nu-l mai scot oamenii, trebuie spus că școala noastră laică își are partea ei de responsabilitate. În secolul trecut, institutorii Republicii încă mai puneau pe capetele elevilor slabi la învățătură o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]