628 matches
-
oferă răspunsuri la întrebări legate de crearea lumii divine și profane, a omului, de modelele vieții lui trecătoare, de revelarea sacrului, de accesul omului la lumea sacră. Elementul comun al mitologiilor este faptul că mentalul divin este impulsul creației teogonice, cosmogonice, antropogonice iar sexualitatea este sacralizată. În toate mitologiile divinitățile, cosmosul, omul au apărut, în general, prin hierogamii (uniri sacre). Dragostea, sub toate formele ei de manifestare: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică este sacralizată și este asociată cu fertilitatea naturală și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
decent, s-au creat case de reeducare, de inițiere în meserii, au fost îndrumate să se pocăiască. Tipuri tradiționale de curtezane și de pseudocurtezane Curtezane sacre și ritualice Miturile ca realități culturale complexe oferă modele teogonice (de apariție a divinităților), cosmogonice (de apariție și evoluție a cosmosului) și antropogonice (de apariție, evoluție a omului și de direcționare a destinului lui). Crearea lumii teogonice, cosmogonice și antropogonice a apărut și s-a desăvârșit, în general, prin hierogamii (în greacă, hieros, gamos = căsătorie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pseudocurtezane Curtezane sacre și ritualice Miturile ca realități culturale complexe oferă modele teogonice (de apariție a divinităților), cosmogonice (de apariție și evoluție a cosmosului) și antropogonice (de apariție, evoluție a omului și de direcționare a destinului lui). Crearea lumii teogonice, cosmogonice și antropogonice a apărut și s-a desăvârșit, în general, prin hierogamii (în greacă, hieros, gamos = căsătorie sacră), uniri sacre între forțele primordiale feminine și masculine. Având acest model hierogamic, oamenii l-au preluat și l-au transpus în ritualuri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca îl ia în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
decât județul Cluj sau invers. Unirea o construim din cu totul alte considerente. - Care ar fi acelea? Oamenii gândesc la firul ierbii. - Nu poți face stat din bucățele, cum susține acum Iurie Roșca: „partea devine întreg”. Ce rațiune istorică, teologică, cosmogonică, socială, morală are la bază construirea unor stătulețe din șase județe cu capitala la Chișinău, din cinci raioane, cu capitala la Tiraspol, din 21 de sate găgăuze, cu capitala la Comrat? La ce folosește? Pentru că noi furăm în stilul nostru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tezele partidului nu pot fi puse sub semnul întrebării. Erorile sunt umane, imputabile carieriștilor, birocraților și sabotorilor. Partidul este entitatea situată dincolo de eroare, infailibilă, omniscientă și ubicuă. Mielul turbat este, dincolo de epiderma atractivității comice, o piesă dedicată uzinei ca spațiu cosmogonic. Omul nou, la care visează regimurile de democrație populară, se naște în acest mediu, spre deosebire de întreprinderea capitalistă, dominată de mirajul profitului, unitatea de producție în comunism este laboratorul în care Știința este îmblânzită de partid, iar sinteza de rigoare și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
absurde, dar care își au o rațiune mai presus de înțelegerea lumească a simplului membru de partid. Credința oarbă în Partid și în deciziile conducerii acestuia asigură succesul oricărei operațiuni oricât de dificile sau chiar imposibile ar părea. În ceea ce privește prometeismul cosmogonic al comunistului pur sânge care pregătește facerea lumii de mâine, el este articulat pe apocalipsa lumii de ieri, care trebuie desființată integral, cum spune elocvent un vers al internaționalei comuniste: "Du passé faisons table rase". Activismul este trăsătura fundamentală a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se împarte între exploatatori, o elită plutocratică și cei exploatați, cei mulți, "masele". Abia ajunse în stadiul de proletariat acestea dobândesc "conștiința de clasă", sunt pregătite ideologic, termenul din jargonul activiștilor este de "prelucrare", pentru a prelua puterea politică. Efortul cosmogonic pe care-l presupune operațiunea vastă de transformare a societății românești interbelice, elanurile prometeice pe care le vehiculează revoluționarii de profesie, activiștii ca eroi fondatori au ca principal adversar o lume veche, lumea societății burgheze. Nu întâmplător, cel mai luminat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
des croyances et des idees religieuses, am întovărășit textul fiecărui capitol de o bibliografie critică destul de bogată, în 1967 a apărut o vastă antologie (650 pagini), From Primitives to Zen, cuprinzând 306 texte clasate tematic: zeități și ființe supranaturale, mituri cosmogonice, tipuri de ritualuri, concepții despre moarte și supraviețuire etc. Am ales documente din întreaga istorie religioasă a omenirii, cu excepția iudaismului și a creștinismului; pe de o parte pentru ca să nu măresc și mai mult numărul paginilor, pe de altă parte pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cea mai veche credință religioasă a vânătorilor euro-africani, într-o epocă pe care savantul suedez o localizează înainte de ~ 800041. Pe scurt, pare plauzibil să se afirme că un anumit număr de mituri erau familiare populațiilor paleolitice, în primul rând miturile cosmogonice și miturile de origine (originea omului, a vânatului, a morții etc.). Pentru a nu cita decât un exemplu, un mit cosmogonic pune în scenă Apele Primordiale și Creatorul, antropomorf sau sub formă de animal acvatic, plonjând în fundul oceanului pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pare plauzibil să se afirme că un anumit număr de mituri erau familiare populațiilor paleolitice, în primul rând miturile cosmogonice și miturile de origine (originea omului, a vânatului, a morții etc.). Pentru a nu cita decât un exemplu, un mit cosmogonic pune în scenă Apele Primordiale și Creatorul, antropomorf sau sub formă de animal acvatic, plonjând în fundul oceanului pentru a aduce materia necesară creării lumii. Enorma difuziune a acestei cosmogonii și structura sa arhaică incjică o tradiție moștenită din cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Este expresia cea mai răspândită a lui axis mundi; dar e probabil că simbolismul axei cosmice precede sau este independent de civilizațiile agricole, întrucât el se găsește în anumite culturi arctice. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul cosmogonici - e, desigur, mai veche, preagricolă. O regăsim, cu variații inevitabile, la australieni și la numeroase triburi din America de Nord27. La paleocultivatori și agricultori scenariul mitico-ritual de Anul Nou comportă revenirea morților; ceremonii asemănătoare supraviețuiesc în Grecia clasică, la vechii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
n, "Archilecture et pensee religieuse en Extreme-Orient", p. 168. A se vedea ibid. Descrierea unui alt tip de locuință neolitică chineză: construcții pătrate sau dreptunghiulare, semisubterane, prevăzute cu scări descendente. 29 Cf. M. Eliade, Le Chamanisme, p. 213. două principii cosmogonice (Iarnă/Vară; Zi/Noapte; Viață/Moarte), semnificația profundă este în ambele cazuri aceeași: confruntarea, întrecerile, luptele trezesc, stimulează sau augmentează forțele creatoare ale vieții 30. Această concepție bio-cosmologică, elaborată probabil de către agricultorii din neolitic, va cunoaște în decursul vremilor multiple
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atmosferei (numit și "Marele Munte") și En-ki, "Domnul Pământului", zeul "temeliilor", care a fost greșit considerat drept Zeu al Apelor, deoarece, în concepția sumeriană, pământul era considerat ca fiind așezat pe ocean. Până în prezent nu s-a descoperit nici un text cosmogonic propriu-zis, dar câteva aluzii ne permit să reconstituim momentele decisive ale creației, așa cum o concepeau sumerienii. Zeița Nammu (al cărei nume este scris prin pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
legătura lor s-a născut En-lil, zeul atmosferei. Un alt fragment ne informează că acesta din urmă și-a despărțit părinții: zeul An a urcat Cerul în înalt, iar En-lil a luat-o cu el pe mama sa, Pământul'. Tema cosmogonică a separării Cerului de Pământ este de asemenea destul de răspândită. O găsim, într-adevăr, la diferite niveluri de cultură. Dar probabil că versiunile înregistrate în Orientul Mijlociu și în Mcditerana derivă, în ultima instanță, din tradiția sumeriană. Unele texte evocă perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe zeița Aruru drept creatoare a ființelor umane, în fine, după o a patra versiune, omul a fost făcut din sângele a doi zei Lagma, jertfiți în acest scop. Această ultimă temă va fi reluată și reinterpretată în celebrul poem cosmogonic babilonian Enuma elis (§ 21). Toate aceste motive sunt atestate, cu numeroase variante, mai peste tot în lume. După două din versiunile sumeriene, omul primitiv împărtășea, întrucâtva, substanța divină: suflul vital al lui En-ki sau sângele zeilor Lagma, ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
În fond, aportul semitic se caracterizează prin importanța acordată elementului personal în experiența religioasă și prin exaltarea câtorva divinități la rangul suprem. Această nouă și grandioasă sinteză mesopotamiană prezintă totuși o viziune tragică a existenței umane. 21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este sanctificat de cetăți și temple, în cele din urmă, lumea se dovedește a fi rezultatul unui "amestec" de "primordialitate" haotică și demonică, pe de o parte, și de creativitate, prezență și înțelepciune divină, pe de alta. Este, poate, formula cosmogonică cea mai complexă la care a ajuns speculația mesopotamiană, căci ea unește într-o îndrăzneață sinteză toate structurile unei societăți divine, din care unele deveniseră de neînțeles sau neutilizabile. Cât privește facerea omului, ea prelungește tradiția sumeriană (omul este creat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiecare lună a anului. "Hotărându-le", se crea ritualic anul, adică se asigura șansa, fertilitatea, bogăția noii lumi care se năștea. Akitu reprezintă versiunea mesopotamiană a unui scenariu mitico-ritual destul de răspândit, anume festivitatea de Anul Nou considerată ca repetiție a cosmogonici 36, întrucât regenerarea periodică a Cosmosului constituie marea speranță a societăților tradiționale, ne vom referi adesea la sărbătorile de Anul Nou. Precizăm acum că mai multe episoade ale lui akitu se întâlnesc - pentru a ne limita la Orientul Apropiat - în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
riscul unei regresiuni în haos și, deci, triumful forțelor demonice. Tendința desemnată de savanții europeni ca "imobilism" se străduia să mențină intactă prima creație, căci ea era perfectă din toate punctele de vedere - cosmologic, religios, social, etic. Fazele succesive ale cosmogonici sunt evocate în diverse tradiții mitologice, într-adevăr, miturile se referă exclusiv la evenimente care au avut loc în timpurile fabuloase ale începuturilor. Această epocă numită Tep zepi, "Prima Oara", a durat de la apariția zeului creator de-asupra Apelor Primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-o multitudine de centre religioase. Temele se numără printre cele mai arhaice: apariția unei movile, a unui lotus sau a unui ou la suprafața Apelor primordiale. Cât despre zeii creatori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Apelor primordiale. Cât despre zeii creatori, fiecare oraș important îl situa pe al său pe primul plan. Schimbările dinastice erau de multe ori urmate de schimbarea capitalei. Atari evenimente îi obligau pe teologii noii capitale să integreze mai multe tradiții cosmogonice, identificând zeul lor local principal cu demiurgul. Când era vorba de zeii creatori, asimilarea era ușurată de asemănarea lor structurală. Dar teologii au elaborat, pe deasupra, sinteze îndrăznețe, asimilând sisteme religioase eterogene și asociind figuri divine net antagonice 4. Asemeni atâtor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în cele mai vechi culegeri, în special în Textele Piramidelor (~ 2500-2300), în Textele Sarcofagelor (cea 2300-2000) și în Cartea Morților (după 1500). 5 Cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 36. Hermopolis era celebru pentru lacul său din care a răsărit Lotusul cosmogonic. Dar și alte localități își revendicau același privilegiu 6, într-adevăr, fiecare oraș, fiecare sanctuar era considerat un "Centru al Lumii", locul unde începuse Creația. Movila inițială devenea adeseori Muntele cosmic pe care Faraonul urca pentru a se întâlni cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
izbutiră să le fure. Zeus și-a redobândit puterea și 1-a zdrobit pe gigant 10. Motivul furtului unui organ vital este destul de cunoscut. Dar, în versiunea hittită, Dragonul nu mai este monstrul terifiant care se întâlnește la numeroase mituri cosmogonice sau lupte pentru suveranitatea lumii (cf. Tiamat, Leviathan, Typhon etc.). EI reprezintă de pe acum anumite trăsături care-i caracterizează pe dragonii poveștilor folclorice: lui Illuyanka îi lipsește inteligența și este lacom 1]. Zeul furtunii, învins într-o primă luptă, temă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
putea să o transmită altor oameni. În ciuda acestei "folclorizări" parțiale, mitul lui Illuyanka juca un rol central; el era recitat ritualic de Anul Nou. Anumite texte citează o luptă rituală între două grupuri opuse 12 comparabilă ceremonialului babilonian akitu. Semnificația "cosmogonică" a mitului, evidentă în lupta lui Marduk împotriva lui Tiamat, este înlocuită cu lupta pentru suveranitatea lumii (cf. Zeus-Typhon). Victoria zeului asigură stabilitatea și prosperitatea țării. Se poate presupune că, înainte de "folclorizarea" sa, mitul prezenta "domnia dragonului" drept o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]