644 matches
-
cromaticii, perspective de receptare incitante ce ar putea constitui o premisă interdisciplinară utilă în interpretarea mesajului ezoteric al baladei „Monastirea Argeșului”, într-o cheie pe care ne-a sugerat-o celebrul comentariu al lui Mircea Eliade „produs folcloric de tip cosmogonic”, deoarece jerfa zidirii este o imitație omenească a actului primordial al creației Lumilor” . Mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab „pe Argeș în gios” a finalizat o completă întemeiere: voievodală, dinastică și religioasă, atât în sensul instituțional al ortodoxismului isihast de tip
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ci cu bună-știință. Ca să-ți poți explica prezentul trebuie să-ți cunoști trecutul, zice Roja mușcîndu-și buzele, simțind o usturime plăcută la colțurile gurii, cine a debitat oare prostia asta? — Lăsați-l pe Tîrnăcop să ne spună despre teoriile lui cosmogonice, zice Gulie, are legătură cu începutul, își dă cu părerea. — O să ne ia ca din oală dacă cineva din prea mult spirit civic o să sune la pompieri, zice Dendé, privind la bățul de chibrit pe care Roja îl ține între
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe un punct fix în mijlocul focului care dansează tot mai viu, prinzînd viață, făcîndu-și loc în mijlocul întunericului, învăluindu-l. — Ai noștri în schimb au făcut pe anonimii, se aude din nou vocea lui Tîrnăcop care se gîndește la Noua Teorie Cosmogonică al cărei autor nu dorise să-și dezvăluie numele, fiind o persoană publică. Spre deosebire de Ion Corbu, colaborator al revistei Orion și membru al Societății Astronomice Române. El a avut mai mult curaj. — Mișcare circulară, zici? întreabă Roja cu ochii injectați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca îl ia în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
decât județul Cluj sau invers. Unirea o construim din cu totul alte considerente. - Care ar fi acelea? Oamenii gândesc la firul ierbii. - Nu poți face stat din bucățele, cum susține acum Iurie Roșca: „partea devine întreg”. Ce rațiune istorică, teologică, cosmogonică, socială, morală are la bază construirea unor stătulețe din șase județe cu capitala la Chișinău, din cinci raioane, cu capitala la Tiraspol, din 21 de sate găgăuze, cu capitala la Comrat? La ce folosește? Pentru că noi furăm în stilul nostru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
spărturile făcute în solzii pielii lui, în carnea lui vie, dindărătul carapacei, acolo unde sângele și carnea bat în neștire enigma și pulsul propriei lor mișcări, vulnerabilitatea stării lor de agregare, fiorul efemer și fragil al vieții lor. În orfismul cosmogonic, rasa oamenilor, născută din cenușa titanilor care l-au sfârtecat pe Dionysos, moștenește această vină titanică, oprobriul acestei crime sălbatice. Purtăm deci în noi un fel de antropofagie ereditară, un fapt ascuns care prezidează genetic la apariția speciei noastre. Cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cutiuțe de imperturbabilul și severul părinte N. Gândirea este însămânțată de ea însăși sub numele de substanță - adică înăuntrul acestei mișcări de tulburare originară, în care prefacerea se menține ca prefacere și nu se restituie decât sub forma unei magme cosmogonice din ale cărei izbucniri cuvintele se aprind, intră în incandescență și apoi se sting. Nu creștinismul, ci anumite momente din viața lui Isus ne-au transmis anumite „semne de viață“: anume că există clipe când trebuie să bem cupa amărăciunilor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu meditând. În faptul de a face se instalează un raport misterios cu adevărul însuși: explicația este înlocuită aici cu expresia. În faza actuală, care nu e decât o simplă bâjbâială, am în minte trei caracteristici ale discursului artistic: 1. cosmogonicul, ca variantă artistică a ontologicului. Este vorba aici de o ontologie care se rezolvă în natură, deci de ontologicul pe care filozofia l-a pierdut după presocratici, pentru a-l regăsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres, Oken sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o splendoare a mecanicismului de dinaintea științelor. Am rezerve, în schimb, asupra lui Klee. Nu ți se pare mai interesant van Gogh? La Klee e prea mult experiment, pe când la van Gogh totul este adevăr. Mă opresc acum asupra treptelor tale: cosmogonicul, profeticul și globalismul. În problema cosmogonicului mă declar voit inocent. Am anulat deliberat problema, deoarece mi se pare că înăbușă și îngroapă tot ce e spirit. În cosmogonic spiritul este, laolaltă cu omul, un element între elemente și, coborât la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Am rezerve, în schimb, asupra lui Klee. Nu ți se pare mai interesant van Gogh? La Klee e prea mult experiment, pe când la van Gogh totul este adevăr. Mă opresc acum asupra treptelor tale: cosmogonicul, profeticul și globalismul. În problema cosmogonicului mă declar voit inocent. Am anulat deliberat problema, deoarece mi se pare că înăbușă și îngroapă tot ce e spirit. În cosmogonic spiritul este, laolaltă cu omul, un element între elemente și, coborât la această treaptă, el devine neglijabil. Ontologia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la van Gogh totul este adevăr. Mă opresc acum asupra treptelor tale: cosmogonicul, profeticul și globalismul. În problema cosmogonicului mă declar voit inocent. Am anulat deliberat problema, deoarece mi se pare că înăbușă și îngroapă tot ce e spirit. În cosmogonic spiritul este, laolaltă cu omul, un element între elemente și, coborât la această treaptă, el devine neglijabil. Ontologia îmi este oricum suficientă, de vreme ce implică cosmogonicul ca un caz particular. Mult mai mult îmi spune, pe linia plasticii, profeticul. Aș dori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deliberat problema, deoarece mi se pare că înăbușă și îngroapă tot ce e spirit. În cosmogonic spiritul este, laolaltă cu omul, un element între elemente și, coborât la această treaptă, el devine neglijabil. Ontologia îmi este oricum suficientă, de vreme ce implică cosmogonicul ca un caz particular. Mult mai mult îmi spune, pe linia plasticii, profeticul. Aș dori ca ancora pe care artistul o are în viitor să fie aruncată de plasticieni, și nu de naturile muzicale. Știți că obsesia mea este de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
orice farmec este dispariție, cine ar putea găsi o singură poezie înălțătoare? Ea ne scoboară spre suprem... Sânt inimi, a căror muzică de s-ar concentra într-un trăsnet sonor - viața ar începe de la capăt. De-am ști atinge coarda cosmogonică a fiecărei inimi... Duplicitatea esențială a oricărei tristeți: cu o mână ai vrea să ții un crin, și cu cealaltă să mângâi un călău. Poezia și crima să aibă același izvor? În tristețe, totul are două fețe. Nu poți fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forme specifice, și care sunt normele con- form cărora ele se articulează pentru a genera un limbaj mitic coerent. Cu alte cuvinte, ce generează și unește manifestări mito-rituale, atât de (aparent) diverse și atât de (aparent) distincte, cum sunt : legendele cosmogonice, credințele și riturile de întemeiere a unui spațiu locuit, practicile magice de alungare a molimelor, furtunilor, eclipselor etc., valorizarea mito- simbolică a plantelor și animalelor, credințele în atâtea ființe fabuloase, (u)topografia lumii de dincolo, credințele și practicile rituale legate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Principiul Ordine și Haos se suprapune, în bună măsură, principiului care operează în cadrul religiilor și mitologiilor dualiste : lumea este creată și se perpetuează datorită conlucrării și confruntării dintre Dumnezeu și Diavol. Foarte multe ecuații din mitologia populară românească (inclusiv legendele cosmogonice) se bazează pe înfrunta- rea dintre două entități mitice antagoniste. Problema apariției și supra- viețuirii dualismului religios în spațiul românesc și în cel sud-est-euro pean (mai ales prin diverse secte medievale neomaniheiste: paulicianism, bogomilism etc.) a fost foarte controversată în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu atât de multe „pete albe” cum se prezintă astăzi a fi mitologia română. I. Colinda tip Furarea astrelor. Motive și semnificații mitice 1. Cosmos și Haos Teomahia este o temă mitică universal răspândită. O întâlnim atât în unele mituri cosmogonice, cât și în miturile referitoare la luptele dintre zei pentru obținerea suveranității sau în cele referitoare la intruziunea Haosului în Cosmos. În acest ultim caz, teomahia este declanșată de răpirea (ascunderea, înghițirea) de către un demon a unor „însemne” divine. Este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zile, între Crăciun și Bobotează. „Este vremea când ei ies la suprafața pământului, încetând să mai roadă arborele lumii, care tocmai acum este pe punctul să se prăbușească și care se poate reface grație acestui fapt” (11). Aceste 12 „zile cosmogonice” (71, p. 121) corespund simbolic celor 12 luni ale anului, dar această perioadă nu face parte efectiv nici din anul vechi, nici din cel nou. Este o perioadă în care timpul este regenerat și tocmai de aceea ea este în afara
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
urările, colindatul ș.a.m.d. Excepție fac „cântecele de stea”, teatrul religios („Vifleim”) și alte câteva manifestări cu tematică și de proveniență propriu-zis creștină. Suprapunerea arbitrară și târzie a celebrării nașterii lui Isus cu acest arhaic complex mito-ritual de structură cosmogonică a generat un amalgam de tradiții și obiceiuri. A luat naștere un fenomen sincretic specific, ale cărui circumstanțe și consecințe nu au fost încă pe deplin lămurite. Iată, de exemplu, cum supra- punerea de care vorbeam a generat la nivelul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
demonul sau pentru că pătrunde pe tărâmul acestuia. Așa cum am văzut deja, nu numai eroii sunt contaminați de morbul somnului letargic al „tărâmului de dincolo”. Sfinții, zeii și chiar zeul demiurg nu sunt nici ei imuni. Nefiind de acord cu teoriile cosmogonice formulate de Anaxagora și de Platon, Plutarh scria : „Dacă Dumnezeu ar fi dormit din eternitate, el ar fi fost mort, pentru că un somn etern nu este diferit de moarte. Mai mult, Dumnezeu este incapabil să doarmă : imortalitatea divină și o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 169). În texte mitice indiene, înainte de creația lumii, zeul Vi¿¡u doarme culcat pe șarpele cu o mie de capete, Ananta („fără sfârșit”, în sanscrită) - simbol al Haosului -, care plutește pe Oceanul primordial. În alte texte, după săvârșirea operei cosmogonice, Prajapati este cuprins de o epuizare letală : „După ce Prajapati dase la iveală viețuitoarele, i s-au desfăcut încheieturile. [...] El nu putea sta în picioare cu încheieturile desfăcute : de aceea, zeii l-au vindecat prin [ritualul] agnihotra, întărindu-i încheieturile mădularelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mâini și picioare. Ca și în mitul indian, este nevoie să intervină alți zei pentru ca Zeus să-și redobândească vlaga și să învingă monstrul (Apollodorus, Bibliotheke, I, 6, 3). Motivul epuizării Demiurgului în timpul cosmogenezei apare limpede exprimat în unele legende cosmogonice românești : Astfel, Dumnezeu și cu Dracul se plimbară încolo și- ncoace pe valurile apei aceleia, șapte ani de-a rândul. După al șaptelea an, fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se culcase, nici nu dormise defel în restimpul acesta, zise
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se pot sustrage zeii cosmogoni (și nu numai dei otiosi) nu pot fi justificate ca fiind expresia unei simple oboseli biologice, chiar dacă unii dintre zei sunt puternic antropomorfizați. Sunt evident vulgarizate și târzii motivațiile „biologice” de tipul celor din legenda cosmogonică românească citată mai sus : „fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se culcase, nici nu dormise defel în restimpul acesta”. Pierzându-și semnificația inițială, „epuizarea Demiurgului” a devenit un element incoerent în economia legendei. În astfel de situații, fie motivul a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui (87). Cert este faptul că abia regurgitarea astrelor din pântecele monstrului astrofag produce regenerarea lor, redându-le prospe- țimea și vigoarea pe care au avut-o în momentul cosmogenezei. Dar, pentru aceasta, zeul/eroul demiurg trebuie să repete actul cosmogonic, înfruntând și răpunând demonul/monstrul. înainte însă de a ajunge la acest motiv final al colindei în discuție, o întrebare se impune. Cine se ascunde sub numele de Iuda ? Are el vreo legătură cu Iuda, cel născut în orașul Iscarioth
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
destinele ei și nu un împuternicit (înlocuitor) al său. Teama lui Dumnezeu de Iuda și impotența lui de a restabili ordinea lumii sunt două simptome ale unui zeu „retras”, „obosit”, „dezinteresat”. Sunt simptome care se adaugă altora, decelabile în legendele cosmogonice românești : Dumnezeu suferă de singu- rătate, este obosit, nu poate crea lumea fără ajutor etc. Mircea Eliade a teoretizat acest fenomen religios (Deus otiosus) specific religiilor „primitive” (ale triburilor de vânători și culegători), dar verificabil și în religiile mai complexe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mult sau mai puțin uitat a fost luat de diferite divinități care au în comun faptul că sunt mai aproape de om și-l ajută sau îl persecută într-un chip mai direct și mai continuu (33, pp. 92-93). Multe legende cosmogonice românești prezintă astfel de elemente specifice (35). Într-o legendă din părțile Muscelului se spune că „după ce [Dumnezeu] a făcut și pe oameni, cerul era aproape de pământ. Dai cu mâna de el” (36, p. 4). „însă omul, nesinchisit din fire
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]