504 matches
-
originii, în scopul terapeutic de a-și relua existența de la capăt, de a se naște încă o dată. Concepția subiacentă acestor rituri de vindecare ar fi că Viața nu poate fi reparată, ci doar recreată prin repetarea simbolică a cosmogoniei, deoarece cosmogonia este modelul exemplar al oricărei creații. Putem înțelege și mai bine funcția regeneratoare a întoarcerii la Timpul originii dacă cercetăm mai în amănunt terapeutica arhaică, ca de pildă cea a populației tibeto-birmane nakhi, din sud-vestul Chinei (provincia Yunnan). Ritualul de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oamenilor leacurile trebuincioase. Aproape toate ritualurile se referă la începuturi, la Timpul mitic când Lumea încă nu exista: "La început, pe când cerul, soarele, luna, stelele, planetele și pământul încă nu se iviseră, pe când nu era încă nimic etc." Urmează apoi cosmogonia și apariția șerpilor: În vremea când s-a ivit cerul, când s-au răspândit soarele, luna, stelele și planetele și pământul; când s-au născut munții, văile, copacii și stâncile, tot atunci s-au arătat șerpii naga și dragonii etc.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de veșnicii" periodic recuperabile în timpul sărbătorilor, care alcătuiesc calendarul sacru. Timpul liturgic al calendarului se desfășoară în cerc închis, fiind Timpul cosmic al Anului, sanctificat de "lucrările zeilor". Și pentru că lucrarea divină cea mai măreață a fost Facerea Lumii, comemorarea cosmogoniei joacă un rol însemnat în multe religii. Anul Nou coincide cu ziua dintâi a Creației. Anul este dimensiunea temporală a Cosmosului. La trecerea anului, se spune: "A trecut Lumea." Orice An Nou înseamnă repetarea cosmogoniei, recrearea Lumii și totodată "crearea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fost Facerea Lumii, comemorarea cosmogoniei joacă un rol însemnat în multe religii. Anul Nou coincide cu ziua dintâi a Creației. Anul este dimensiunea temporală a Cosmosului. La trecerea anului, se spune: "A trecut Lumea." Orice An Nou înseamnă repetarea cosmogoniei, recrearea Lumii și totodată "crearea" Timpului, regenerarea lui printr-un "nou început". Mitul cosmogonic slujește deci drept model exemplar pentru orice "creație" sau "construcție" și este chiar folosit ca mijloc ritual de vindecare. Devenind din nou, în chip simbolic, contemporan
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
formale, iar imersiunea echivalează cu o dizolvare a formelor. Simbolismul Apelor implică așadar atât moartea, cât și renașterea. Contactul cu apa înseamnă întotdeauna o regenerare: disoluția este urmată de "o nouă naștere", iar imersiunea fertilizează și sporește potențialul de viață. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hilogeniile, credințele după care genul uman s-a născut din Ape. Potopului sau imersiunii periodice a continentelor (miturile de tip Atlantida) îi corespunde, la nivel uman, "cea de-a doua moarte" a omului ("umezeala
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a se manifesta în forme. Apele nu pot transcende condiția virtualului, a germenilor, a latențelor. Tot ceea ce este formă se manifestă dincolo de Ape, desprinzîndu-se de ele. Trebuie să amintim aici un lucru esențial, și anume că sacralitatea Apelor și structura cosmogoniilor și a apocalipselor acvatice nu s-ar putea dezvălui în întregime decât prin simbolismul acvatic, singurul "sistem" capabil să articuleze toate înfățișările deosebite ale nenumăratelor hierofanii.13 Aceasta este de fapt legea oricărui simbolism: ansamblul simbolic valorizează diferitele semnificații ale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se încadrează într-un sistem mai complex, ale cărui articulații le-am abordat când am vorbit despre Lună ca arhetip al devenirii cosmice, despre vegetație ca simbol al reînnoirii universale și mai ales despre numeroasele feluri de repetare rituală a cosmogoniei, adică trecerea exemplară de la virtual la formal. Se cuvine să precizăm că toate aceste ritualuri și simbolisme ale "trecerii" oglindesc o concepție specifică a existenței umane: la naștere, omul nu este încă desăvârșit; el trebuie să se nască pentru a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din nou, adică pentru a putea fi regenerată. După cum am văzut (capitolul II), mitul cosmologic este rostit în scopuri terapeutice. Pentru a putea fi vindecat, un bolnav trebuie ajutat să se nască din nou, iar modelul arhetipal al nașterii este cosmogonia. Lucrarea Timpului trebuie abolită, spre a se putea ajunge din nou la clipa aurorală dinaintea Creației, ceea ce înseamnă, în plan uman, întoarcerea la "fila albă" a existenței, la începutul absolut, când nimic nu era încă întinat, nimic nu era încă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu era încă stricat. Pătrunderea în pântecele monstrului - sau "îngroparea" simbolică, sau izolarea în cabana inițiatică - echivalează cu o întoarcere în întunericul primordial, în Noaptea cosmică. Ieșirea din pântece, ori din cabana întunecoasă, ori din "mormîntul" inițiatic echivalează cu o cosmogonie. Moartea inițiatică repetă întoarcerea exemplară în Haos, pentru a permite repetarea cosmogoniei și pregătirea noii nașteri. Întoarcerea în Haos se verifică uneori în cele mai mici amănunte: este, de pildă, cazul bolilor ințiatice ale viitorilor șamani, care au fost adesea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
izolarea în cabana inițiatică - echivalează cu o întoarcere în întunericul primordial, în Noaptea cosmică. Ieșirea din pântece, ori din cabana întunecoasă, ori din "mormîntul" inițiatic echivalează cu o cosmogonie. Moartea inițiatică repetă întoarcerea exemplară în Haos, pentru a permite repetarea cosmogoniei și pregătirea noii nașteri. Întoarcerea în Haos se verifică uneori în cele mai mici amănunte: este, de pildă, cazul bolilor ințiatice ale viitorilor șamani, care au fost adesea socotite adevărate nebunii. Asistăm, într-adevăr, la o criză totală, care duce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
taine, și toată strădania spirituală a omului arhaic a încercat să arate că nu trebuie să existe nici o ruptură între cele trei momente. Nu te poți opri într-unul din aceste trei momente. Mișcarea, regenerarea continuă la nesfârșit. Repeți mereu cosmogonia, ca să fii sigur că faci bine un anume lucru - un copil, de pildă, ori o casă -, sau îți împlinești o vocație spirituală. De aceea riturile de inițiere au întotdeauna o valență cosmogonică. "A doua naștere" și zămislirea spirituală Scenariul inițiatic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai elegant, nu-i mai frumos ?” - a încercat să pledeze ministrul Agriculturii. Poporul a murmurat un nu hotărît. Am dedicat deci urgent, împreună cu prietenii de la Cațavencu, un porkshop acestei drame naționale și am urmărit întreg parcursul semantic al porcului, de la cosmogonie la bioetică. Ne-am speriat și noi cîte putem afla despre noi înșine dacă ne mutăm privirea de la porcul bun de mîncat la porcul „bun de gîndit”, cum ar fi spus Lévi-Strauss ! În paralel, Crăciunul devenea tot mai mult un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sentință a lui Lévi-Strauss referitoare la relațiile de vecinătate : podeaua unora, constată acesta, este și plafonul celorlalți ! Podnica, pod, podea... Dar lucrurile sînt mai complicate, căci acest banal obiect domestic închide în el, ca atîtea alte obiecte banale, o întreagă cosmogonie. Aceasta începe printr-o opoziție sexuală la care se referă cît se poate de explicit povestiri și ghicitori : Mama ridică poalele/ și tata-i bagă moalele („Mălaiul în țest”), găsim la români. Repertoriul bulgar este mai bogat : Unchiul o apasă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin regresiune sau prin cataclism. Ele au fost la început, ele revin la încheierea oricărui ciclu istoric sau cosmic; ele vor exista neîncetat deși niciodată singure, pentru că apele sunt întodeauna germinative, cuprinzând în unitatea lor non-fragmentară virtualitățile tuturor formelor. În cosmogonie, în mit, în ritual, în iconografie, apele îndeplinesc aceeași funcție, oricare ar fi structura ansamblurilor culturale în care s-ar găsi: ele preced orice formă și suportă orice creație"111. Având funcții germinative și purificatoare, apa sintetizează sensul începutului și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
De fapt, se întoarce la o poezie plină de farmec, halucinantă și feerică: "Și din treaz devine netreaz/ și adorm în somn, într-una,/ ca fântâna, sub găleată/ sfărâmând în sine luna." În ciclul "Împotriva mării", încercarea de-a crea cosmogonii este seacă și plată, fără respirație, împletind elementele primordiale cu formele geometrice, expresii ale libertății sau ale închistării gândirii; exemplul ar fi triunghiul și pătratul, expresii ale limitării gândirii, în timp ce sfera și cercul sunt, ca și tristețea, o limită. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stare lirică: "Nu-mi aduc aminte de ei, nu-i știu,/ toți unul într-altul suntem acum,/ și numai eu sunt eu./ Să nu adorm. Să nu adormi.../ Cine știe în ce putem să ne trezim,/ Cine știe în cine...". ("Cosmogonia sau cântec de leagăn"). Alteori este sec, schematic "teză, antiteză, sinteză", cum ar spune M. Nițescu. Deși s-a vorbit despre lipsa de emoție și de patos a poeziei lui N. Stănescu, trebuie să subliniem că demonstrația riguroasă ne transmite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
epopeea lumii, în care se regăsește "febra vieții (...) cu speranțele și bucuriile, cu suferințele și păcatele și durerea ei", autorul remarcabilelor Apocrife... textualizează, practic, etapele cele mai semnificative din istoria (pre)umanității. Vom regăsi, prin urmare, în carte geneza universului (Cosmogonia, Muzica, Miracol), apoi debutul (Istorie, Pâră, Criză) și, în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care m-a incitat să-ți descopăr opera. Am înțeles că era între voi o adevărată comunitate de gîndire. Am aflat și că Stéphane a colaborat la revista ta Arguments, la care erai director administrativ. E vorba de " Systémologie et Cosmogonie", articol publicat în numărul 24 din Arguments, în 1961, consacrat problemei cosmologice. Se găsesc în același număr studii de Kostas Axelos, Werner Heisenberg, Martin Heidegger și Roger Munier, același care s-a impus mai apoi ca traducător al marelui poet
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
consacrat evenimentului. Vorbiți despre o confuzie. Într-adevăr, există una. Știați prea bine atunci cînd m-ați solicitat, deoarece ați citit mai multe cărți de-ale mele, ați și publicat în revista Arguments, în 1961, articolul meu intitulat Sistemologie și Cosmogonie, știați deci la ce să vă așteptați. Dar văd că mă situați acum printre raționaliști, ba chiar printre raționaliștii metafizicieni (care mă detestă, fie ei și microfizicieni, fiindcă au rămas blocați în logica clasică a non-contradicției și identității), și aici
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Siècle, seria nouă nr. 17, "The Great Adventure of Modern Art", supliment "Chroniques du jour", Crăciun 1961, copertă de Marc Chagall, cu o litografie originală de Karel Appel; text republicat in Karel Appel, Reliefs 1966-1968, CNAC, Paris, 1968. • "Systémologie et cosmogonie", Argu-ments, n° 24, "Le problème cosmologique", trimestrul 4, 1961. • "Henri Michaux et la folie", L'Observateur Littéraire, 17 august 1961. • "Cybernétique et système vital", Lettre Ouverte, n° 4, vara 1962, pp. 54-64. • "L'énergie et la matière vivante", Revue de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și planete, sateliți, asteroizi, comete, meteoriți, a cărui prezență pe bolta cerească poate fi semnalată prin radiațiile electromagnetice pe care le emite, le reflectă sau le absoarbe. CORP NEGRU Un corp care absoarbe, în întregime, toate componentele radiațiilor electromagnetice incidente. COSMOGONIA Ramură a astronomiei care studiază originea și evoluția în timp a corpurilor cerești. COSMOLOGIA Stiința care se ocupă cu studierea originii și evoluției Universului. Ea se ocupă atât de aspectele privind distanțele stelare cât și cu aspectele despre trecutul și
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
din înțelesurile originare s-au pierdut sau profanat, rezistând doar o serie de semnificații, utilizate în virtutea unor tradiții și obiceiuri. 3.1.2.2. Empiromanția sau piromanția Focul este socotit și el un simbol al divinității. Prezent în mai toate cosmogoniile, focul rămâne, cel puțin în mentalitatea tradițională, un element extrem de important. Așa cum spuneau vechii greci, el este, alături de apă, aer, și pământ, unul dintre cele patru principii primordiale. Din această pricină, simbolistica legată de foc este una extrem de bogată și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cosmogonice, istorie națională, natură primordială, folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasía (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. - Model estetic: abolirea constrângerilor formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
etc. - Teme romantice: iubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întâlniri, raportând eul poetic la univers, la lumea de jos și la zariștea cosmică. Trăirea acută a sentimentului are semnificația unei „treziri“, a unei noi geneze. Lumea pare a se naște abia acum cu adevărat pentru făptura îndrăgostită. Elementele de cosmogonie sunt stilizate, reduse la două simboluri esențiale - cel al cercului rotitor și al apelor primordiale: Și deodatăn jurul meu natura / se făcu un cerc dea dura, / Când mai larg, când mai aproape, / ca o strângere de ape. Metafora cercului dea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]