3,539 matches
-
mai repede asta cu atât nu ne mai temem de despărțiri, fiindcă despărțire nu există... Uite, ținuse minte asta. NU există moarte, nici durere, nici despărțire... dualismul este aparent, singura realitate este Sufletul, unul și același în corp și în cosmos" îi răsăriseră deodată în gând cuvintele unei cărți vechi citite cândva, pe ascuns... Înseamnă că imaginile noastre lunecă pe acel "ceva", acel "ceva" descoperindu-se abia atunci când au plecat toate imaginile. Și acel "ceva" e sufletul. Și nu un suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai mici decât Everestul; mascul cu performanțe acceptabile și rare; soț modern, de cinci stele, pe o scală de 1 -7 [știi că pentru mine 7 este numărul magic]. A(ndra). Pictor caymano-român; voiajor al Universului [visează să zboare în Cosmos, dacă o invită cineva să picteze stelele la ele acasă]; fosta soție a lui Z [masculul cu performanțe aproape kafkiene, acceptabile și rare...]; ființă despre care lumea-și aduce aminte doar atunci când Z iese din decor [noroc de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trândăveală levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă pe nervi. Omul este mult prea profund pentru a se simți perfect satisfăcut de umilele posibilități reale pe care le deschide, plicticos si senil, cosmosul. Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii Nu există decât o singură problemă filosofică în mod autentic serioasă: sinuciderea. Albert Camus La 25 noiembrie 1970, cel mai important scriitor japonez de la acea dată, Yukio Mishima, comitea harakiri, ajutat de fidelul său prieten
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în soteriologic. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
piesă într-un angrenaj social puternic ierarhizat, al cărui unic scop este asigurarea bunăstării organismului colectiv. Ritmurile care definesc existența individului nu sunt, așadar, determinate nici de tentativa acestuia de a se integra în structurile superioare ale Divinității sau ale cosmosului (precum în societățile religioase), nici de fluxul și refluxul satisfacerii necesităților personale (precum în societățile pragmatice). Din contra, comportamentul este dictat exclusiv de legi ale privirii colective. În Japonia, aceasta este puterea absolută: nu păcatul, nu culpa în raport cu justiția umană
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe o etică a "respectului pentru viață", urmând definiția medicului și teologului Albert Schweitzer prezentă în Declarația pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale la Chicago în 1993. Declarația accentuează în mod special, responsabilitatea noastră față de Planeta Pământ, față de cosmos, aer, apă și sol. De atunci criza cauzată de schimbările de climă la nivel global se dovedește cu fiecare an ce trece tot mai amenințătoare pentru întreaga umanitate, îndeosebi pentru cei mai săraci dintre săraci. Catastrofe naturale cu consecințe devastantoare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și dorințele, temerile și speranțele. Chiar Charles Darwin definise omul drept "ființă morală": animalul este condus de instincte și prin însăși natura sa nu își poate asuma nici o responsabilitate. Pe baza cunoștințelor noastre actuale, omul este singurul apt din întreg cosmosul, să fie titular de drepturi și datorii. Dar cosmosul în care trăiesc oamenii și animalele ascunde un mister. La acest mister vom reflecta în continuare. Religiozitatea cosmică În ciuda tuturor dubiilor pe care le am față de concepția mistică a naturii, reușesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
omul drept "ființă morală": animalul este condus de instincte și prin însăși natura sa nu își poate asuma nici o responsabilitate. Pe baza cunoștințelor noastre actuale, omul este singurul apt din întreg cosmosul, să fie titular de drepturi și datorii. Dar cosmosul în care trăiesc oamenii și animalele ascunde un mister. La acest mister vom reflecta în continuare. Religiozitatea cosmică În ciuda tuturor dubiilor pe care le am față de concepția mistică a naturii, reușesc totuși să găsesc ceva bun în "religiozitatea cosmică" a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de determinare, răbdare și constanță pentru a ajunge la un rezultat important analizând un vierme, un pește sau o muscă. Cu toate acestea, astăzi luăm în serios ceea ce Einstein, din cauza tendințelor panteiste, avea încă dificultăți să accepte: faptul că ordinea ("Cosmosul") și necesitatea sunt doar o parte a universului. O alta este dezordinea ("Haosul"), indeterminatul, indistinctul, cazualul, dovedit de întreaga dezvoltare a cosmosului și în special mecanica cuantică pe care Einstein o refuzase tocmai din acest motiv. Oricine cunoaște admirabilele progrese
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acestea, astăzi luăm în serios ceea ce Einstein, din cauza tendințelor panteiste, avea încă dificultăți să accepte: faptul că ordinea ("Cosmosul") și necesitatea sunt doar o parte a universului. O alta este dezordinea ("Haosul"), indeterminatul, indistinctul, cazualul, dovedit de întreaga dezvoltare a cosmosului și în special mecanica cuantică pe care Einstein o refuzase tocmai din acest motiv. Oricine cunoaște admirabilele progrese ale științelor naturale din ultimile două secole începând cu Kant nu poate decât să se minuneze. Dar tocmai aceste progrese în cunoașterea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să adorm, privesc deseori infinitatea cerului nocturn, înstelat sau acoperit de diversitatea norilor. Ce calm și măreție răspândește cerul înstelat când nu este iluminat de o lumină artificială. În acest mod nu încetez a reflecta asupra întrebarilor importante pe care cosmosul le pune omului, în ceea ce Hegel numește "meditația gândului". Știu astfel că, dacă un astronaut ar reuși să atingă centrul Căii Lactee de deasupra mea și să regăsească după aceea calea către Pământ, ar găsi omenirea mai îmbătrânită cu șaizeci de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bază protoni, electroni și mai ales quarki rămâne complet inexplicabil pentru fizicieni? Pentru un teolog este o slabă consolare să se știe că și fizicienii rămân undeva acolo pe insula lor de cunoștințe și cu o imagine foarte limitată despre cosmos. De fapt, în urma tuturor succeselor cercetării lor, se cunoaște doar 4% din univers, adică materia locuită, vizibilă, stelele, planetele și lunile. Restul de 96%, în ciuda cercetărilor costisitoare făcute în spațiu, rămâne literalmente în întuneric și pentru fizicieni. De aceea au
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
materia generate de Big Bang? În special, de unde își trag originea constantele naturale universale apărute în punctul zero: sarcina de electron e, realitatea cuantică a lui Plank h, constanta lui Boltzmann k, viteza luminii c...? Mi se pare că în fața cosmosului și întrebarilor rezultate din explorarea sa, omul trebuie să se recunoască modest: orice dorință de explorare și sete de cunoaștere scoate în evidență limitele științei și finitudinea omenirii. Ce este omul în acest univers? Cine vrea să se considere important
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tectonică afro-siriană. Acolo, conform indicațiilor resturilor de ustensile și scheleți, și-a început parcursul pe pământ omul așa cum îl cunoaștem astăzi, Homo sapiens. Omul este rezultatul relativ târziu al dezvoltării: în cei 13,7 miliarde de ani de evoluție a cosmosului, Homo sapiens, după toate probabilitățile, s-a dezvoltat doar cu aproximativ 200.000 de ani înainte în Africa tropicală și subtropicală, zonă caldă și bogată în sălbăticie. Pentru mine nu a reprezentat niciodată o problemă faptul că omul, tocmai datorită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
diverse, niveluri, dimensiuni. Iar cine absolutizează o singură dimensiune nu mai reușește să le vadă pe celelalte. Însă ar trebui să descopere altele noi. Rezultatul: în cele din urmă nu doar fizica invită la a rămâne deschiși marelui mister al cosmosului, de unde își trag originea constantele universale și principiul antropic. Și matematica o face. Infinitul: o dimensiune reală? Din timpul lui Euclide, matematician grec din secolul IV î.C., spațiul fizic este definit ca fiind tridimensional (lungime, lățime și înălțime). Însă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe care o numesc "Marea Ființă" (Great Being) sau "Puterea Transcendentului" (Power of the Trascendent) sau "Autoritatea spirituală supremă" (Higher Spiritual Authority). Ar fi putut vorbi despre Nirvana, scopul itinerariului eliberator, sau de Dharmakăya (corpul învățăturii), despre legea care determină cosmosul și omul. În orice caz, simțeam că eu în calitate de autor (drafter) al Declarației pentru o etică mondială și credincios convins, am făcut bine să mă abțin încă de la început de la orice referire la Dumnezeu. Toate acestea le-am explicat foarte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am fost niciodată tentat să provoc extinderi anormale ale conștiinței cu ajutorul mescalinei sau al altor experimente, precum scriitorul Aldous Huxley. Pentru mine acest gen de experiențe face parte din mistica "parareligioasă", sau cea care vede unitatea persoanei mele cu natura, cosmosul, viața, unitate ce poate fi înțeleasă în sens cosmico-vizionar sau vitalistico-impulsivă. Și mai puțin am avut de a face cu mistica "pseudoreligioasă", considerată tocmai un substitut al religiei: a te simți un unic întreg cu o mulțime precum țara, națiunea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
văzut dintr-un punct de vedere creștin, ar trebui să fie descrierea cea mai profundă a lui Dumnezeu: "Dumnezeu este iubire" (1, In., 4, 8.16). Ideea de Dumnezeu ca "Stăpân atotputernic" și "dominator" care "controlează" sau "conduce" toate evenimentele cosmosului, și pe cele referitoare la particulele subatomice, este pentru mine un concept prea antropomorf. Cum să explicăm toate pierderile și pistele oarbe ale evoluției, speciile dispărute, animalele și ființele umane care și-au pierdut viața în mod mizerabil? Cum să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a omului, un răspuns privitor la originea universului. Dar fizica, aș adăuga imediat pe aceeași linie cu Kant, nu are nici competența de a anula această întrebare, considerând-o lipsită de sens. A da un răspuns la întrebarea despre originea cosmosului ține de religie și filozofie, care încă din timpurile gânditorilor presocratici este în căutarea principiului originar al realității. Dar și cercetătorului religiei îi este aproape imposibil să se orienteze între concepțiile referitoare la nașterea cosmosului (cosmogonia), adesea precedată de nașterea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
răspuns la întrebarea despre originea cosmosului ține de religie și filozofie, care încă din timpurile gânditorilor presocratici este în căutarea principiului originar al realității. Dar și cercetătorului religiei îi este aproape imposibil să se orienteze între concepțiile referitoare la nașterea cosmosului (cosmogonia), adesea precedată de nașterea divinității (teogonia). Sunt cosmogonii conform cărora lumea și omul există datorită mișcării forțelor impersonale. Iar altele, în care mai multe divinități sau doar un unic Dumnezeu creează totul. Pentru majoritatea oamenilor de știință faptul că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rămân inexplicabile. Că lumea și omul nu sunt născuți din nimic pentru a fi aruncați în nimic, dar că ele în complexitatea lor au un sens și o valoare în ciuda oricărei lipse de sens și valoare, nu sunt haos, ci cosmos: pentru că au în Dumnezeu, origine, autor și creator al lor, prima și ultima certitudine. Este un motiv de bucurie faptul că nimic nu mă constrânge la această credință. Pot să o aleg în deplină libertate. Credința într-un fundament al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mă întreb: trebuie să îmi fie frică de ceva care, dacă se va întâmpla, va avea loc peste 500 de miliarde de ani, când rezerva de apă din interiorul Soarelui se va epuiza, iar frigul, liniștea și moartea vor atinge cosmosul nostru? Astăzi ceea ce ne amenință este mai degrabă un scenariu apocaliptic al unui sfârșit de lume rezultat din faptele omului. Știința lansează diverse avertismente dramatice în acest sens, bazate pe date reale: procentajul de CO2 crește, atmosfera se încălzește, ghețarii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și ca modul său limită. Vom numi Corpropriere această Copropriere originară atât de originară încât face din noi proprietarii lumii, nu ulterior, în virtutea unei decizii luate de noi sau a adoptării de către o societate dată a unui comportament determinat în privința cosmosului, ci a priori, în virtutea condiției corporale a ființei în calitate de corp-propriat. Noi transformăm lumea, istoria umanității nu este altceva decât istoria acestei transformări, în așa măsură încât este imposibil să contempli un peisaj fără să vezi în el efectul unui oarecare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
despre locurile de intersecție ale timpului cu lumina, despre stările generate de presiunea aerului și de electricitatea cuprinsă în oameni și în lucruri, despre periodicitatea evenimentelor deosebite și despre localizarea lor. Zicea că polarizarea infinitezimală a unor energii pornite din cosmos ar declanșa, în funcție de relația critică a acestor factori, semnale de avertizare, dacă există un mecanism ultrasensibil! Păienjenișul acela de forțe și de factori putea să aibă influență asupra unei persoane anume, asupra unor grupuri de oameni și chiar asupra fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]