8,430 matches
-
România îndeplinește toate condițiile necesare. În opinia social-democratulul, în Europa există diverse "agitații" legate de situația politică din fiecare țară. "Președintele se agită inutil, vrea să-l ia lumea în seamă. Esențial este fondul problemei. Ce rost are să dăm din coate când noi îndeplinim toate condițiile cerute? Sa se calmeze partenerii europeni. Sunt agitații legate de situația politică din ficeare țară , campaniile electorale etc", a declarat Ion Iliescu, conform pesurse.ro.
Ce spune Iliescu despre aderarea României la Schengen by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/38898_a_40223]
-
funcții importante, dar cele mai multe au meritat. Voi sprijini femeile aducând mai multe femei în conducere. Aș vrea să nu fim trimise tot timpul să facem cozonaci de Paște și să dăm cadouri copiilor de 1 iunie. Vrem să facem politică cot la cot cu colegii noștri”, a spus Elena Udrea la Bistrița. Oltean: Puterea nu se dă, se ia Președintele PDL Bistrița-Năsăud, deputatul Ioan Oltean, a afirmat că femeile trebuie să demostreze că pot fi lideri. Nu sunt misogin, dar puterea
Udrea: Aş vrea să nu fim trimise tot timpul la făcut cozonaci by Diana Dan () [Corola-journal/Journalistic/39037_a_40362]
-
dar cele mai multe au meritat. Voi sprijini femeile aducând mai multe femei în conducere. Aș vrea să nu fim trimise tot timpul să facem cozonaci de Paște și să dăm cadouri copiilor de 1 iunie. Vrem să facem politică cot la cot cu colegii noștri”, a spus Elena Udrea la Bistrița. Oltean: Puterea nu se dă, se ia Președintele PDL Bistrița-Năsăud, deputatul Ioan Oltean, a afirmat că femeile trebuie să demostreze că pot fi lideri. Nu sunt misogin, dar puterea nu se
Udrea: Aş vrea să nu fim trimise tot timpul la făcut cozonaci by Diana Dan () [Corola-journal/Journalistic/39037_a_40362]
-
omului în sine". Refugiul și-l găsește încă o dată la Miorcani, unde, asemănându-se cu Dinu, pictează un complex și admirabil portret al bunicii - Maica, spirit prin excelență democrat, mai precis, demofil, în contrast cu grandpapa, "cel mai tiranic feudal". Ea lucra cot la cot cu țărăncile, "spălând pe jos, frecând, vopsind, tencuind," vorbind la fel cu ele. Mai toată ziua în compania lor îi doftoricea pe toți amărâții satului, se umplea de păduchi și ea și nepoata, luată ca ajutor, care, trimisă
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
sine". Refugiul și-l găsește încă o dată la Miorcani, unde, asemănându-se cu Dinu, pictează un complex și admirabil portret al bunicii - Maica, spirit prin excelență democrat, mai precis, demofil, în contrast cu grandpapa, "cel mai tiranic feudal". Ea lucra cot la cot cu țărăncile, "spălând pe jos, frecând, vopsind, tencuind," vorbind la fel cu ele. Mai toată ziua în compania lor îi doftoricea pe toți amărâții satului, se umplea de păduchi și ea și nepoata, luată ca ajutor, care, trimisă în alt
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
proteja pe Mihai: la nevoie, mai era cineva la curent cu ce i se întâmplă. Primul care a aflat de mașina care era să-l calce pe Șoseaua Aviatorilor am fost eu, martor al hainei de piele sfâșiate și al cotului lovit. Gabriel Andreescu nu avea cum să știe cum au stat lucrurile cu invitația la Congresul Internațional al Culturii din 1985 de la Madrid. Invitația ne-a fost adresată, cu un an înainte, lui Mihai, lui Dorin și mie. Ne-am
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
excesul expresionist al poeziei lui Ion Mureșan, Alex Văsieș a învățat de la poetul Cărții alcool modalitatea ermetică de a surprinde angoasa: „Stam într-o zi și rostogoleam bila de oțel în bol/ cu degetele înghețate am început să-mi masez/ coatele prin bluză gândind: unde-i febra care convinge lumea/ bila se învârtea încă și mult după ce am luat mâinile/ de pe ea, m-am așezat în fotoliu// deasupra genunchiului o pată de lumină intrată din vreme prin fereastră/ Auzeam bila, cercurile
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
scrisului său, între forma plastică a unei mimici și forma grafică a unei idei neexistînd decît deosebiri minore. Fiecare scrie cum arată, iar Dinu Pillat nu face excepție. Prima poză, din 1974, ni-l înfățișează în incinta unei încăperi, cu cotul stîng sprijinit de speteaza scaunului și cu degetele mîinilor prinse, ca într-o frînghie înnodată, în bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
mai exist. Nu te uita așa la mine, nu-s beat și nici nebun. Pe tine te-am disprețuit întotdeauna. Ai reușit în viață, fără să faci nimic, dacă nu era Revoluția ajungeai și mai sus... Nu ți-ai tocit coatele învățând, nu ai avut nopți nedormite, că trebuie să plătești sute de oameni, care nu produceau nimic, că trebuie să semnezi rapoarte, situații false, ca banca să-ți plătească salariile... Apoi veneați, tu și alții, domni tovarăși de la partid, și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
copil de vârsta lui), să arunce cu cărțile de pereți și să iasă afară la zbenguială. Pe fața Antoniei se citea, în sfârșit, satisfacție: fiul nostru dispărea din fața blocului, apărea câteva ore mai târziu cu răni în genunchi și în coate, refuza să facă băiță și uda patul. Seara îl legam pe Alexandru de canapea și ne uitam împreună la filme de animație Disney. Pe scurt, eram o familie fericită, cu un copil cât de cât normal. Însă fericirea noastră nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cheamă Iris Theodora. Mergem cu toții într-o vară la țară, la bunicul. Copii și nepoți eram vreo zece inși. Bunicul n-are o mână, i-a explodat în tinerețe o grenadă în palmă și i-a cam retezat-o de la cot. Are o proteză în loc. Câteodată și-o dă jos și lasă ciotul să mai respire. Iris își lovește la un moment dat privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu totul zadarnică și absurdă. Apăru Tom! Se frecă la ochi să se dezmeticească, își făcu loc cu coatele, se-ndesă printre dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul tricolor fâlfâind deasupra și urca greoi, bătut în pietroaie mari de râu, făcând să se hurduce și să geamă toate măruntaiele camioanelor. Urca pe lângă șinele de tren. De-o parte și de alta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că trăgea nădejde că numai aceasta îl putea găsi și numai așa avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă și plutea peste acoperișuri ca o amenințare. Da, da, oamenii au făcut războaiele, și Dumnezeu, să-i pedepsească pentru nelegiuirile lor, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros, dar nu părea speriată. Mai curând buimăcită de ce vedea: de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
parcă-l împingea cineva în piept -, apoi se întoarse cu spatele la ușă, fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie. CAPITOLUL 9 Alergară la depou și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simțea nici un fel de frică, panică sau neliniște. Era atât de bucuros, atât de mândru de sine. Se putea mândri și Irina. Și meșterul. Încleștă pumnul în mânerul tijei metalice și trase stârnind o amestecătură de sunete. Se lăsă cu coatele pe genunchi.. Smunci de-l duru pieptul. Locomotiva țipă ascuțit, prelung și tremurător, anunțând apropierea de pod. Crispat de efort dar vesel și zănatec, descoperea puterea aceea din el de-a face ce voia. Viteza se micșoră. După zăngănitul asurzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
viteză chinuitoare. Mișcările lui încete, pline de precauție și spaimă, i se păreau că se succed într-o infinitate de timp. Palmele arse de asprimea metalului căutau siguranța unui echilibru. Picioarele-i rămaseră agățate pe creasta bombată, mâna stângă și cotul într-o încordare supraomenească sprijinite-n streașina vagonului. Fața spânzurată-n gol. Cu dreapta, ținând ștanga cu mânerul în jos, căuta să apuce ciocul metalic, țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat și-n aer și s-ar fi prefăcut în liniște. Sprijini coatele în pământ, să se ridice, se săltă în capul oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi țiuiau, gata să plesnească. Neștiind bine ce face, alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de biserică, sprijinit cu piciorul de lemn în tejghea și coatele pe masă, și râsul lui care ar fi trebuit să izbucnească la apariția ei. "Veste mare, bunico! Ai auzit? Cu domnii s-a terminat. Vin tovarășii!" "Ce-i, domnu?" "S-a-ncheiat pace! Armistițiu! S-a zis cu nemții." "Să fii sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
priveliște spre un munte de peste Suha, spre răsărit. Spun este așezat, pentru că, de când mă știu, numai acolo a stat și nimeni nu i-a schimbat locul vreodată în 56 de ani, decât doar pentru curățenie. Iar eu mă așezam cu coatele pe dulap, mai întâi de pe un scăunel, apoi fără, priveam muntele din față și începeam să plâng. Plângeam mult și greu, iar când mă „trezeam”, mă întrebam de multe ori de ce am plâns. Nu știam, sau, mai bine zis, nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
destinație decât cea de locuință fac parte în cotă-parte egală din fiecare dintre acestea; b) toate instalațiile sanitare și de încălzire individuale, racordate la punctele de distribuție ale apartamentului sau spațiului cu altă destinație decât cea de locuință, prin teul/cotul aferent instalațiilor condominiului, aflate în folosință comună, care reprezintă și locul unde se face delimitarea/separarea din punct de vedere al proprietății a instalațiilor; proprietate comună - toate părțile dintr-un condominiu care nu se află în proprietate individuală și care
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
ca oricând. Razele ei coborau drept, făurind adevărate cărări în aerul rece al nopții. O privea fără să clipească, vrând parcă să se umple de toată frumusețea ei, aproape ireală... O privi până când simți că amorțește, așa cum stătea sprijinită în cot. Se ridică ușor, cu grijă, de teamă să nu strivească florile mici, albe, împrăștiate prin iarbă... Dumnezeule! Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]