1,399 matches
-
-i cadă ca turnate - deși ei doi nu vor putea ieși niciodată împreună în lume. Ajunse în centru și trecu mai departe. Femeia îi rămase în minte. Buzz încercă să se concentreze asupra a ceea ce avea de făcut și o coti spre nord, luând-o spre colinele terasate care formau Boyle Heights. Evreii le cedaseră cartierul mexicanilor dinainte de război. Brooklyn Avenue mirosea odinioară a pastramă și supă de pui, iar acum mirosea a fiertură de porumb și porc bine prăjit. Sinagoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi și se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
virgule crețe, moarate de un verde litografic; amestec de banalitate școlărească și de excentricitate, ce da acelor schițe o împreunare descumpănitoare de sărăcie și de artificiu. - Nu se simte gabrioleta! mormăi moșul pe capră. Nu m-aș mira să fi cotit, dracu știe unde! Atunci Lina începu să dea drumul "tainelor Castelului 1', cum zicea Nory. - E în stare să fi mers la palat, descreierata ceea! zise. - Poate să meargă și să rămînă! Elena nu mai vrea să știe, hotărit, nimic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
culcat subt lumina lunei, voi să se salte, pentru a aproba pe Nory, dar nu putu; era prea somnoros. 25 . . . Cuvintele, faptele, oamenii astfel evocați treceau pe dinaintea lui Mini ca un film, ușor învăluit. Cu o secundă de oprire, trăsura coti șoseaua spre dreapta. Verva feministă a lui Nory se întrerupse. Fu iar tăcere și toate trei rămaseră atente drumului, căutând parcă, la o busolă invizibilă a călătoriei, acul de călăuzire în noapte. - Am intrat pe Șoseaua Mogoșoaiei, zise moșul. Luna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
târâtă, ea, cea grăbită. Se întorcea după acel colțișor, adăpost tihnit și mărunt, în mijlocul Cetăței fermecătoare. Se întorcea ca după un om. Era acolo și un om: un om de bronz, cuminte în mijlocul square-ului blajin. Nu-1 recunoscu dar îl iubi. Cotiră. Mini deodată apucă pe Nory de mână, ca trezită de un gând interesant. - Dar ce ai spus tu? Ce-ai spus?. Ce e povestea asta cu Mika-Le? Ce aveai azi cu Lina? - Cu Mika-Le e povestea adevărului! - Cum?. . . E adevărat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu modestie de romanța mizileană a unei văduve amoroase și din episodul simplu al unui vânător de prepelițe. Orașul le și luase în miezul lui, fără să bage de seamă. Dintr-un singur patinaj șoferul lunecase pe str. General Budișteanu, cotind pe Știrbei. - Se chema altădată Manea Brutarii, zise Mini, și bătrânul meu îmi arăta o casă misterioasă, unde zicea el că a apucat de mult o prințesă frumoasă și nebună. Nebunia e veche pe lume. Acum Mini încetă de a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înainteze, cuprinsă de nevoia poposirei, el domolindu-și graba. 129 FecoarSe dosplet.te, Conceit din muzica de Bau., Diurnul ascuns Mini se aștepta să-i vadă dispărând la stingă pe prima stradă. Știa că într-acolo e locuința Elizei. Nu cotiră, dar se uitau jur în jur, parcă nedumeriți. își aminti atunci că, în palavrele ei, Nory spusese că Eliza a fost evacuată de proprietar și caută casă. Așadar, nu aveau domiciliul stabil. Mini îi petrecu în căutarea lor, cu un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și-a pus acolo mobilul existenței, realitatea orașului are încă o membrană învăluitoare și defensivă; pe când dezvelită, dă acelui care își converge spre ea tot sufle! ui, o ating, TO vie. Mini se opri un minut, întrebîndu-se dacă vroia să cotească pe aci sau pe dincolo. Xu. Cetatea ei vie nu o clădise un păstor!. Un călător, odată, vroind să caute tovarășei lui adăpost, făcuse primul cuib. Era popasul iubirei. Se gândi la oamenii aceia care cutreieră pământul, răzbat printre atâtea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în plus și mă acoperă cu ea. În clipa în care ajungem la camerele private ale Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi conduce în tăcere pe cărăuși înăuntru. După ce cotim de câteva ori, intru într-o cameră luminată de uriașe lumânări roșii, cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Înșiruiți regulamentar În spatele caporalului de schimb. Vremea se Înmuiase puțin și, fiind duminică, părculețul de la intrarea În unitate era plin de părinți Încotoșmănați ce veniseră să-și viziteze și să-și hrănească odraslele aflate sub arme. Biberu și Monstrulică o cotiseră brusc spre grămada pestriță de civili și soldați, cu gând să cumpere câte o pâine căci, leșinați de foame, simțiseră În nări miresmele răspândite de Întreprinderea de panificație aflată În apropiere. Nimeni nu voise să le ia bani, așa că Înghesuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum - Ectoraș Își luase o poziție de tragere cât mai comodă, cu genunchiul stâng proptit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-acum încolo, dar să nu mă acuzați dacă sunt nepoliticos. La poalele Muntelui Hiei, lucrările de reconstrucție se desfășurau de vreo doi-trei ani, iar străzile din Sakamoto își recăpătau, treptat, vechea înfățișare. Pe când cei doi călăreți treceau prin sat, cotind pe drumul care urca spre Templul Enryaku, soarele de dimineață începuse, în sfârșit, să sclipească pe apele lacului. Ce facem cu caii, după ce descălecăm la urcuș? întrebă Genemon. — A fost construită o capelă nouă pe locul celei vechi. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puse în mișcare. Din acel moment, comandanții începură să țină în mâini lănci și să meargă pe lângă trupe, cu pași mai grăbiți și ochi atenți. La stânga. La stânga. Oamenii începură să coboare prin despărțitura din Oinosuka, spre răsărit. Nici un soldat nu coti pe drumul către apus. Îndoiala se reflecta în toți ochii. Însă chiar și aceia care aveau bănuieli înaintau grăbiți. Oamenii din spate nu făceau decât să ridice privirea spre stindardele care fluturau în fața lor; nu încăpea nici o îndoială că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, încă mai presupuneau că se aflau în drum spre provinciile din apus. Drumul spre Bitchu nu era singurul care i-ar fi dus la destinație. Dacă din Kutsukake coteau la dreapta, puteau trece prin Oharani, pentru a ieși în direcția către Yamazaki și Takatsuki. Dar, când porniră din nou, toată armata coborî drept înainte, spre Tsukahara, fără a coti nici într-o parte, nici în cealaltă, continuându-și drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care i-ar fi dus la destinație. Dacă din Kutsukake coteau la dreapta, puteau trece prin Oharani, pentru a ieși în direcția către Yamazaki și Takatsuki. Dar, când porniră din nou, toată armata coborî drept înainte, spre Tsukahara, fără a coti nici într-o parte, nici în cealaltă, continuându-și drumul spre satul Kawashima. Prin schimbul al patrulea, cea mai mare parte a armatei privea în jos, spre neașteptata priveliște a râului Katsura, sub cerul nopții. Soldații începură dintr-o dată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o armată numeroasă. Norii încă mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se întunecase deja. Dengo aprecie că se dusese prea departe și-și schimbă instrucțiunile. — Cotiți la dreapta! ordonă el. Întoarceți-vă! Întoarceți dreapta cât puteți! Avea intenția de a pune toată armata să ocolească în cerc, pentru a se reuni cu armata principală și a continua lupta împreună. Dintr-o dată, însă, o unitate sub comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în provinciile de la apus - primise raportul cu o zi înaintea lui Katsuie. Dar, într-a patra zi a lunii, Hideyoshi făcuse pace cu Mori, în ziua a cincea plecase, într-a șaptea ajunsese la Himeji, în cea de-a noua cotise spre Amagasaki, într-a treisprezecea îl răpusese pe Mitsuhide în bătălia de la Yamazaki și, la vremea când Katsuie ajunsese la frontiera provinciei Omi, curățise deja capitala de trupele inamice rămase. Cu siguranță, drumul care ducea din Echizen în capitală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie avea să-și recapete o parte din demnitatea sa de vasal superior. Cu siguranță, se știa prea bine că, fără el, asemenea probleme importante nu puteau fi rezolvate. Folosind drept „cheie“ această putere de influență, Katsuie schimbă direcția și coti spre Castelul Kiyosu, din Owari. Pe drum, din ceea ce auzi și după rapoartele cercetașilor, descoperi că mulți dintre vasalii supraviețuitori ai clanului Oda se îndreptaseră spre Kiyosu înainte ca scrisorile lui să fi ajuns la destinație. Samboshi, fiul moștenitorului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
torțelor. Yahei primise evantaiul auriu de comandă de la Hideyoshi și, din șa, îl legănă o dată, apoi a doua oară și a treia. La acest semnal, armata de șapte sute de oameni începu să înainteze, încet. Apoi, frontul coloanei schimbă direcția și, cotind pe drum, trecu prin dreptul lui Hideyoshi. Posturile comandanților de batalion erau ocupate doar de vasali demni de încredere. Hideyoshi nu vedea chipul aproape nici unui veteran și cu experiență, întrucât mulți dintre aceștia fuseseră lăsați la castelele sale din Nagahama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shiotsudani, traversară prin Trecătoarea Tarumi și înaintară spre răsărit, pe malul apusean al Lacului Yogo. Spre a stârni confuzia, cei douăsprezece mii de oameni din armata principală a lui Katsuie o luară pe alt drum. Avansând spre provinciile de miazănoapte, cotiră, treptat, spre sud-est. Acțiunea lor era destinată să asigure succesul atacului prin surprindere declanșat de unitatea lui Sakuma Genba și, în același timp, să prevină orice mișcare din partea fortărețelor inamice. Din forțele principale ale armatei de diversiune, doar unitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muntele Rokubo? întrebă el. — Au fost rearanjați repede, iar acum vin în urma noastră. — Bine, atunci spune-i Seniorului Kyutaro de la Unitatea a Treia că ne-am reunit forțele și înaintăm să-l înfruntăm pe Ieyasu la Muntele Fujigane, așa că, să cotească și el în aceeași direcție, ca să ne sprijine. Tocmai când omul se îndepărta în galop, doi mesageri călări alergau cu aceleași instrucțiuni pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Relieful era foarte întortocheat în așezare. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse din Higashi Kasugai șerpuia și cotea, când forfecată între munți, când îmbrățișând șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din orizont. Nu existau prăpăstii abrupte sau steiuri înalte, ci numai valuri-valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din vale. Acum știu unde ne vom opri...Bătrânul nu-și schimbă pasul niciodată. Așa și acum, merge domol, cu privirea zburătăcită la tot ce-i iese în cale. Îl urmez în același mod. Ajunși pe malul apei, el o cotește spre niște tufișuri aruncându-mi peste umăr: Așteaptă puțin, să caut pârdalnicele celea de scule de pescuit. Le-am ascuns aici mai zilele trecute. Îl văd cum moșmondește o vreme și scoate la iveală două undițe și ciorpacul. Din câte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
foarte sgârcit...Stăm pe loc de o bucată de vreme. Pe mine mă fură viermuiala din cele două chervăsării, dar călugărul nu-mi dă prea mult răgaz și mă îmbie: Dacă nu ți-i cu spuărare, fiule, hai s-o cotim spre biserica Bărboi, care-i colea la doi pași. Avem vreun motiv anume să mergem într-acolo, părinte? Ia scormonește în mintea ta și ai să vezi cum găsești motivul. Ce era să fac? Am început să cotrobăi prin memorie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]