584 matches
-
precum sângele clocotitor Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpânește pe sine Însuși. Bagă bine la cap, că tu ne-ai luat cu Țuțea data trecută, Însă nici eu nu mă las. Am cotrobăit prin bibliotecă ca un apucat. Vă spun sincer că n-am mai răsfoit cărțile de ani de zile și am dat peste unu’ și mai deștept, are un nume frumos și a fost filozof. Șopenhauăr. Gicule, nu-ți mai lansa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și frica! De unde frică la un fost cercetaș, vere? De unde până unde a fost cercetaș moș Dumitru? În timpul primului răzoi. Și încă ce cercetaș a fost? Acest bătrân avea o privire care te pătrundea până în rărunchi. Îl simțeai cum îți cotrobăie prin suflet. Atunci cum să nu-l ghicească pe rusnac că nu pricepe o boabă românească? Drept să-ți spun, parcă îl și văd pe acest moș Dumitru... O față arsă de soare, cu trăsături cioplite în piatră. O mustață
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bătrâne, încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trebuit să părăsesc zona pentru alte tentații, dar, într-un fel, nu cred că am făcut vreodată altceva decât poezie. Azi însă nu mai citesc așa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraș, când cotrobăi în geantă și scot una dintre cărțile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înțelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu bluji, cu jacă și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dreapta îmi zâmbea încurajator, cum doar un craniu ar fi putut-o face. Abia am așteptat să răsară soarele ca să mă scol și să-mi fac o cafea. La bucătărie - nici o ceașcă. Am deschis ușile marelui bufet sculptat și am cotrobăit în adâncul lui, dincolo de primul strat de pahare grele de cristal. Am apucat ceva dintr-un șir de lucrușoare rotunde și, când l-am tras afară... m-am trezit în mâini cu capul smochinit, "șrincuit", cum am zice noi, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care am fost serviți. Alte reguli de politețe pe care trebuie să le respectăm în timpul vizitei: Nu intrăm într-o cameră fără a fi invitați de către gazdă; Rămânem în camera în care ne conduce gazda, după ce ne-a primit; Nu cotrobăim prin lucrurile din casă. Nu deschidem dulapurile și nici sertarele pentru nici un lucru din lume; Nu criticăm gazda sau invitații. Spre exemplu, nu-i vom spune gazdei: „Ce urât îți stă bluza asta!”. Fie îi spunem câteva cuvinte frumoase, fie
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Marea Baltică. În baza acestei evoluții istorice, numele cuțovlah poate fi corelat cu toponimul Kosovo(pole), de unde și cosovar. Toponimul denumește o depresiune tectonică numită cotlovină, cuvânt compus din kot, kut „colț, fundătură” și lov „vânătoare, prindere, capcană”, cf. cotlon, a cotrobăi, asemenea depresiuni propice traversării, locuirii și activităților gospodărești fiind peste tot, la dimensiuni diferite, în zonele muntoase. Istoria consemnează faptul că zona Kosovo a fost cucerită de romani la sfârșitul secolului al III-lea î. Hr. și atașată provinciei Dardania din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
57 cioban, 66 clacă, 131 a cleveti, 100 clop, 96 coc, 99 codru, 104 colac, 43 colibă, 52 colnic, 53 coloni, 52 contra, 46 a conține, 222 copac, 95 copoi, 95 coraslă, 134 cotlon, 109 cotlovină, 109 cotor, 195 a cotrobăi, 109 a cotropi, 195 cotruță, 195 a se covăsi, 134 crac, 104 cramă, 46 a crăpa, 56 croat, 52 a culege, 127 culme, 69 cumani, 193 a cure, 102 curat, 102 a cura, 102 a curge, 102 a curma, 46
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să se ridice, Și eu nu-l întreb mai mult pe Doru, 2 august, sunt acasă la țară și-mi pregătesc rucsacul, mine dimineață plec cu Ana spre Moldova la mănăstiri, am deschis acest caiet pentru că l-am găsit tot cotrobăind prin sertare întrebându-mă ce să mai iau cu mine, îl voi abandona oare definitiv acum, când un caiet de desen port tot timpul cu mine?! Întorc pagina și-l privesc pieziș pe Theo, nu-mi dau seama dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aer, că, îmi întorc cu totul tulburat ochii spre realitatea din jur, realitatea există! asta era! realitatea e aici și mă înconjoară fără să mă cuprindă, o întrezăresc pentru o clipă și apoi dispare, se mută din gestul femeii ce cotrobăie printre bijuterii vechi, ieftine în grija instinctivă cu care o altă femeie trage nerăbdătoare o mână de copil, e acum în dorința cu care un tânăr înlănțuie mijlocul conturat de cureaua de piele de la pantalonii unei fete, sare fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bellase“ când avusese ocazia. Și acum era prea târziu, pentru că nu mai găsea biletul. Nu își amintea să îl fi aruncat - și-ar fi amintit pentru că sigur în momentul ăla i-ar fi trecut prin minte că este rea. A cotrobăit prin buzunare și prin sertare, dar nu a găsit nimic, în afară de câteva chitanțe care i-au provocat un sentiment de vină și un fluturaș pentru vânzări de computere. Înapoi la curățenie. Dar, după ce a curățat cuptorul cu microunde pe interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lupta pentru telecomandă, o sticlă cu vin roșu a fost răsturnată. —Scuze. Mă duc să iau o cârpă, spuse Dylan. Dar nu găsesc nici una, spuse el când ajunse în bucătărie. Sunt niște prosoape vechi în baie. Ashling părăsi camera și cotrobăia în dulapul din baie când vocea lui, venită exact din spatele ei, o făcu să tresară. Speriată, s-a întors. —Ashling, spuse el. —Ce? Dar știa deja că se întâmpla ceva. Privirea din ochii lui, tonul vocii, apropierea, totul era încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lee, lucrările pe care trebuia să le corecteze, teancul de cărți pe care urma să le citească. Mă tot uitam după un jurnal, dar n-am găsit nimic de genul ăsta. Când eram în laborator, mi-o imaginam pe Kay cotrobăindu-mi prin lucruri. Am cochetat cu ideea de a începe un jurnal pe care să i-l las la îndemână și în care să descriu cu lux de amănunte gimnastica mea de dormitor cu Madeleine Sprague - să-i amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Femeia se așeză și tăcu din gură. — Domnișoară Erskine: trebuie să știu. Mama lui Richard Își termină băutura și se ridică În picioare, clătinându-se. Se aplecă spre stânga și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie și cutiuțe pe podea. — Uite! spuse ea triumfător, ținând În mână un plic de carton cu marginile tăiate artistic cu o panglică aurie În relief Într-o parte. Exact genul de chestie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sus al cuiva care nu mai are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar și acestea erau (așa mi s-a spus) tot rămășițe de la un prânz de maimuțe Ele fecundaseră aerul originar cu sunete neprevăzute Fârnâind gutural milioane și milioane de ani Pe o spirală de sârmă ce se zice că urcă. Cotrobăind spre spirit, am trezit nemișcarea din lucruri Cea mai teribilă, de nevăzut, afirmare a timpului Coborâtă secret În structura vitală-a materiei Ah, de ce nu pot să dorm somnul copacilor? Dacă eu exist ca materie echilibrând universul, De ce se răstoarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la discurs cu aceeași vervă ca și vocea, adeseori comunicând chiar mai mult decât aceasta. Ce se Întâmpla? Îi spusesem lui E. că aici am fost fericit patru ani, cei mai frumoși ai vieții și ea era extrem de curioasă să cotrobăie În intimitatea acestui spațiu secret al formării mele. Era foarte atentă, Îmi pândea orice gest, mă privea cu tandră ironie, astfel că mă simțeam ca și personajul de roman, care știe că este personaj de roman; aveam trac, mă comportam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ambele capete, comportând mai multe soluții, după cum e citit. Un soi de opera aperta. Primele și ultimele zece pagini sunt, de aceea, instructive și nu lipsite de un anumit umor, superior „tehnic“. Naratorul se uită peste umărul personajului său, care cotrobăie prin scrisori, fotografii și caiete. Nu vedem niciodată fața personajului, care se deplasează prin cameră, fumează, citește, ba chiar, la sfârșit de tot, scrie două rânduri Într-un caiet. Raportul dintre narator și acest personaj este sursa multor observații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
faptei. - Ce avem aici? - Ciudățenii, răspunse Rhyme. Pentru a folosi terminologia Sachs, ciudățenii pe cinste. - Hai să vedem dacă putem face ciudățeniile să fie mai puțin ciudate. Sellitto îl puse și pe Cooper în temă cu această crimă, în timp ce acesta cotrobăia printre toate cutiile și borcanele ce îi fuseseră indicate folosind o pereche de mănuși de latex. Între timp, Rhyme se apropiase și studia totul cu mare atenție. - Uite. Ce e asta? apucă el panoul cu butoane cu micul difuzor atașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la ceva. - Hei, Lon? Detectivul se întoarse spre el. - Nu ai sentimentul că ajutându-ne să găsim unealta din gura lui, ne-a distras de fapt atenția puțin? - Ai dreptate, încuviință Kara. Weir privi dezgustat cum Sellitto se progătește să cotrobăie din nou. De această dată, detectivul verifică fiecare dinte în parte. Găsi un al doilea instrument într-un dinte fals similar în partea din stânga jos. - Voi avea grijă să fii pus într-un loc special, spuse locotenentul amenințător. Chemă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un papagal. Adriana fusese întotdeauna de părere că Emmy suprareacționa față de pasărea asta; abia acum — când începea să se simtă lipsa somnului, iar autorespectul atârna de un fir de ață — înțelese ce rău e să stai cu pasărea tot timpul. Cotrobăi prin dulapul cu lenjerii după un prosop mai mare, dar înșfăcă repede un cearceaf Frette, primul lucru care îi căzu în mână. După ce îl aruncă peste colivie și îi vârâ dedesubt marginile cu elastic, Adriana se gândi o clipă îngrijoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că, de data asta, tocmai când actorul se lăsa peste tipă să o sărute, a început să sune un telefon. Celularul Adrianei. Patruzeci de capete s-au întors în direcția ei în timp ce ea, fără să se sinchisească, a început să cotrobăie prin geantă, a scos telefonul și l-a închis — dar numai după ce s-a uitat să vadă cine sună. — Tăiați! țipă Tobias. Ce-i asta, oameni buni? Ora amatorilor? Aruncați naibii telefoanele mobile. Acum s-o luăm de la intrarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mie lasă-mi setul mov cu neglijeu. E setul meu norocos. — Ți-e foame? strigă Emmy din nou. — Mor de foame. Chemăm room service-ul? Emmy intră în camera Adrianei îmbrăcată în halat și papuci de hotel și începu să cotrobăie prin geamantan. Scoase o jartieră neagră și niște ciorapi din plasă și le ridică să se uite la ele. — N-ai măcar o pereche de boxeri sau ceva de genul ăsta? — Emmy, querida, în caz că nu știai, boxerii sunt pentru băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a fost ora amatorilor. Acum, draga mea prietenă, ești cu un expert. Consideră că te-am avertizat... Și, în timp ce Emmy se îmbujoră, iar Leigh o aprobă făcând cu ochiul, Adriana se abținu cât putu să nu-i dea lacrimile. Leigh cotrobăia prin geantă căutând ceva, orice, ca să-și facă de lucru până la sosirea lui Jesse. Nu putea să stea așa acolo, ce naiba, uitându-se pe pereți, nici nu vroia să pară una care s-a cocoșat detot butonând de zor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]