586 matches
-
munții din nordul Greciei, și funcționarul bârfitor, leneș, care se Învârte toată dimineața prin casă nemulțumit de toate, ascultă știrile la fiecare oră, citește trei ziare și le Împrăștie prin toate camerele, deschide ușile dulapurilor și uită să le Închidă, cotrobăie prin frigider și se plânge că nu e asta și nu e aia. Și În fiecare seară fuge la prietenii lui, dă buzna peste ei fără să fie invitat, Îmbrăcat Într-o cămașă cu gulerul nu prea curat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sionului și ai Ierusalimului, spuse și, Întorcându-se cu o rotație perfectă, se Îndepărtă cu pași elastici, netezindu-și puloverul alb, pe gât, și lăsând tăcerea să se-aștearnă În urma lui. Cei doi medici dispărură În cabinetul doctorului Eitan. Fima cotrobăi prin buzunar și reuși să găsească o batistă mototolită, nu prea curată, pe care intenționa să i-o ofere Tamarei, ai cărei ochi erau plini de lacrimi. Dar din cutele batistei căzu un obiect micuț, pe care Fima nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
irosească noaptea asta atât de specială. Trebuia să exploreze locuința. Să-i descopere secretele. Să-și Însușească primele noțiuni orientative ale Împărăției sale. Se Învârti prin camere până la trei dimineața, deschizând dulapri, explorând colțurile Întunecate ale comodelor negre și grele, cotrobăind prin fiecare sertar, căutând curios sub saltele, sub perne și În grămada de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său. Mângâind tapițeria de brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
loc, ca o plăsmuire a unor zvâcniri, ca zvâcniri ale unui om care se redescoperă, sau care abia se își umblă prin neregăsire. Nu am ieșit din cameră până la ora unsprezece. Așteptam ieșire cu nesaț. Era deja plictisitor să mai cotrobăi prin toate acelel lucuri, era clar nu-mi aparțineau, deși cred că lucrurile care confirmă unele trăsături pe care vreau să mi le însușesc, chiar și în aparență pot rămâne ale mele. Pot face asta, măcar să pară justificate orice măsuri
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
să urle dacă vreun bărbat o să apropie prea tare de ea. Ești prea dură cu ea, a remarcat Jina. Irene a dat din mână în semn că n-are dreptate. Apoi a mărșăluit până la șifonierul Jinei și-a început să cotrobăiască printre haine, evident nemulțumită, până când a găsit o rochie albastră de mătase, pe care Jina n-o mai îmbrăcase de ani de zile. A ales o pereche de pantofi negri, după care a pornit la scotocit prin sertare, până când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Așteptase pe Lică și nu venise. De la nădejde trecuse, brusc, la parapon. Nu se îndoise de cele spuse de Rim. înțelesese bine două lucruri: că Lică avea acum alte socoteli și că pe ea o lăsa moșului. Mâhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărâma în blocul acela. Ura acum deopotrivă și pe Lică și pe Rim. ITra pe toată lumea. Drept exprimare acelor simțiri fruste, la discursul călduros al lui Rim, îi răspunsese numai: - Marș! Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ea să fi fost încuiată și careva să fi fost nevoit să se ajute de-o rangă. Așa ori altminteri: toți răniții capabili să umble, așadar și eu, care între timp puteam să apuc din nou cu mâna stângă, am cotrobăit prin birourile și încăperile de lucru, prin camera de ședințe, prin camera din turn în care porumbeii își făcuseră cuiburi și în final prin pivnița în care se afla o încăpere pe care șefii o aranjaseră cu sofale și mobilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Moș Filip devenise un fel de bunic al nostru. Dormea la noi în una din camere. Când se întoarce la lucru de acasă (pentru mine „acasă” al moșului era tărâmul celălalt), ne aducea multe dulciuri. Când pleca la săpat, noi cotrobăiam după dulciuri și i le mâncam dând vina unii pe alții, spre disperarea tatălui meu care ne ținea discursuri despre demnitate. Seara ne adunam cu toții pe o rogojină în fața casei și eu stăteam veșnic în brațele lui mirosindu-i pieptul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici un caz n-ai să găsești viața din ființă tăind-o cu lama în secțiuni subțiri sau, înfingîndu-i cum îmi faci mie, în adînc, prin ace lungi, vreun ochi artificial să spioneze ce-i acolo. Te uiți la mine, mă cotrobăi și dînd la o parte țesuturi lipicioase, observi că scormonești într-o oglindă. V. tînăr continui să-l ascult pe Doctorul tînăr în timp ce descopăr ciudatul mecanism al urii. Ciudat că, dacă te iubești fără de granițe, trebuie musai să-i urăști
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
al Sophiei e pregătit să apese accelerația. Capul pescarului îndrăgostit se retrage, dar imediat apare din nou și gura lui spune repede ești nebună. Dă-mi telefonul tău. Sophia se uită la el. Nu înțelege. Apoi înțelege. Își caută geanta, cotrobăie prin ea, își găsește telefonul și i-l întinde. El ia apara tul și-i deblochează tastatura. Își formează propriul număr. Apoi așteaptă să audă zgomotul soneriei. Unu. Doi. Trei. Drrrring. Celularul lui sună ca un fix de pe vremuri. Apasă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în timp ce apasă ușor frâna. Roțile mașinii se mișcă din ce în ce mai încet și se opresc. Și atunci se întâmplă ceva firesc. Funcționarului îi cad din gură cuvintele e un coșmar. E normal să spui asta. Se prea poate ca gândacul nevinovat care cotrobăia prin dressing să fi fost picătura care a umplut paha rul. Iar omul ăsta nu e de condamnat pentru că s-a transformat într-un ucigaș fără milă. Un ucigaș de câini nu întâmpină prea multe probleme în momentul în care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe masa asta, dar nu ca un creștin, cu mâinile pe piept, ci cu ele la prohab, ținându-și urinarul, căci nu i-au mai putut fi descleștate... Mi-am cernut toată viața; i-am dat faldurile la o parte, cotrobăind în cele mai întunecoase unghere, în căutarea greșelii pentru care am fost atât de aspru pedepsit. Mi-am cercetat corpul, să găsesc un semn malefic din naștere, vreo pată cafenie pe omoplatul drept. Nimic. Viața și trupul îmi erau la fel de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atingerea retinei. Totul dură cât o plesnitură de bici, căci elementele tabloului se mișcară, își schimbară poziția, obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și ei de frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Jugul păstrase memoria acestui transfer simbiotic, monoton, lent, dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost decât un pas. Îi lipsea doar catalogul pentru a deschide În șopron o altă școală, paralelă cu cea care funcționa În sat. Mașa Îl confecționă dintr-un glosar vechi, pe jumătate ros de șoareci, pe care l-a găsit cotrobăind prin pod. Și, cum ducea lipsă de elevi (ea suplinea directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase, În prealabil, cu nume cât mai colorate. Școala ei deschisă În șopron era frecventată și de găini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și-l aruncă În cuptor, punând-o și pe Fevronia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am Împins să‑și scoată un pașaport. S‑a Întors furios și prost dispus, plouat, certându‑se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și‑l mai și juliseră, iar miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin mahmur, cotrobăi prin cărți, pe care până atunci nici nu le văzuse bine. Chestia cu valoarea lor - evident În fața celei sentimentale - i se părea exagerată. Singura demnă de atenție din Întreaga colecție i se părea - Jurnalul de campanie al unui ofițer rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
facă acum? În așteptarea mamei se duse în grădina spitalului, să se liniștească. Ajunse în spate, într-o parcare. − Uau! Ce mașina frumoasă! Și cu geamul deschis! Ia să intru să stau puțin comod. Și Lucy se instala în mașină, cotrobăi prin torpedo, se uită la CD-uri. − Ce cauți în mașina mea? se auzi deodată, si un doctor mare cât ușa se repezi la portiera. Lucy abia reuși să fugă. − Sper că mama a terminat. Mă duc la mașină. Dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
s-o cotim spre biserica Bărboi, care-i colea la doi pași. Avem vreun motiv anume să mergem într-acolo, părinte? Ia scormonește în mintea ta și ai să vezi cum găsești motivul. Ce era să fac? Am început să cotrobăi prin memorie și până la urmă găsesc că la 5 septembrie 1676 „Alexandra fata Dimii a lui Hulpe, și cu feciorii” mărturisesc că au „vândut casa cu loc cu tot...în Ulița Armenească lîngă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul”. Când lucrurile erau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
când în când pe aici din moment ce se comportă ca și cum ar fi de-al casei” - gândesc eu. Când ne vedem dincolo de ușă, tânărul ne îmbie să ne așezăm pe o laiță ce stă pitită în spatele unei mese...Fără nici o vorbă, flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă o licoare rubinie din care se împrăștie o miroaznă îmbietoare... Poftim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]