1,606 matches
-
dea cu ciomagul ! El își îndeplinea rol de eminență cenușie care, atât cât l-am văzut, nu se exprima echivoc. Până la urmă se făcea simpatic și plăcut acceptat în mai toate mediile, fără să fie om de lume sau de crâșmă. Mi s-a părut un intelectual rafinat. 3. CU PRIM-MINIȘTRI, la sfat ! Contează că toți cei 14 de care vorbesc au fost în bătaia puștii (camerei) mele ! Că au răspuns întrebărilor mele în amărâtele noastre de studiouri sau pe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
tot o apă și-un pământ: săraci și comozi (ca să nu zic puturoși). Satul ar trebui să fie înstărit considerând pășunea aproape, 289 pământ (slab) pentru cultură, păduri apropiate... dar pământurile-s nelucrate, și-s multe sfaturi de taină prin crâșme ! Când ne-au văzut cu aparatul de filmat unii își sugeau mai abitir berea. Câțiva copii însă ne-au impresionat cu dorința lor de învățătură. Alți câțiva tineri înfruntau (din vorbe) pe polițiști tocmai pentru a demonstra că sărăcia-i
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și munteni încă nu se stinseseră complet și ar putea fi mai puțin suspectat de românism, Cozma Răcoare, care se va îndrăgosti de „un pui de româncă“, cucoana Sultana: „Ce strașnică muiere!“. Sau ne putem referi la Moș Precu, stăpînul crîșmei aflate „între Șomuz și între satul Broșteni“, undeva în apropierea Fălticenilor, „un român înalt, adus puțin din spetele late“, pentru a cărui nevastă, mătușa Anghelina, „nu-i găseai păreche în toată țara Moldovei“. Scorneli scriitoricești! Invocarea „pluralismului lexicografic caracteristic marilor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
C. Lehănceanu și alții care-și lucrau terenurile cu sătenii din cătunul Valea Iepei și din Satu Nou, care nu dețineau pământ. Deținători de mori au fost: Iorgu Lehănceanu, Costică Secară, Ion Zamfir, preotul Gheorghe Ciuche și Gheorghe Huțu. Dintre crâșmele și prăvăliile din sat amintim crâșma lui Ion Carp (unde se află în prezent stația meteorologică) și prăvăliile lui Vasile Zaharia și a lui Dumitru Lehănceanu (în Laz). În anul 1978, s-a construit un local nou pentru magazin, ce
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lucrau terenurile cu sătenii din cătunul Valea Iepei și din Satu Nou, care nu dețineau pământ. Deținători de mori au fost: Iorgu Lehănceanu, Costică Secară, Ion Zamfir, preotul Gheorghe Ciuche și Gheorghe Huțu. Dintre crâșmele și prăvăliile din sat amintim crâșma lui Ion Carp (unde se află în prezent stația meteorologică) și prăvăliile lui Vasile Zaharia și a lui Dumitru Lehănceanu (în Laz). În anul 1978, s-a construit un local nou pentru magazin, ce a fost bine aprovizionat cu mărfuri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
creștinat. După botez urma o petrecere cu mâncăruri tradiționale, vin și lăutari, numită „cumătrie”. Cu această ocazie se fac daruri noului născut, constând în obiecte, îmbrăcăminte și bani. Pentru serviciile făcute, moașa era răsplătită cu bani, un prosop și o „crâșmă”, adică o bucată albă de stofă. Nașii de botez deveneau părinții spirituali ai copilului, fiind cumetri cu părinții acestuia. La prima scăldătoare a copilului, apa pentru scaldă era încălzită într-o oală de lut, ca să aibă copilul glasul bun
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de 428. Vița de vie se cultiva pe o suprafață de 253 ha, livezile de pruni ocupau 24,75 ha. Comerțul era practicat de către 6 oameni (din care 5 români și un evreu) cu 6 stabilimente comerciale (din care 4 crâșme). Contribuabilii plăteau dări în sumă de 10.843 lei și 46 bani. Din recensământul efectuat în anul 1912 rezultă că satul Oncești avea 92 de case, din care 6 nelocuite, 108 gospodării, 526 de locuitori, din care 274 bărbați și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
râului, unde Francesco îi dădu barca lui.” (M.Eminescu, P.L., 97) d. multiplu: „Dascălul, subțire și palid, dădea alături răspunsul pe alt glas.” (E.Barbu, 109), „Era duminică și lumea, câtă fusese și câtă nu fusese la biserică, năvălise în crâșmă.” (C. Hogaș, 41) Marcarea identității specifice a atributuluitc "Marcarea identit\]ii specifice a atributului" Relația de dependență atributivă se manifestă în planul expresiei prin flexiune, elemente de relație și articol. Flexiunea Flexiunea se subordonează fie principiului acordului, fie principiului recțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și munteni Încă nu se stinseseră complet și ar putea fi mai puțin suspectat de românism, Cozma Răcoare, care se va Îndrăgosti de un pui de româncă, cucoana Sultana: -Ce strașnică muiere! Sau ne putem referi la Moș Precu, stăpînul crîșmei aflate Între Șomuz și Între satul Broșteni, undeva În apropierea Fălticenilor, un român Înalt, adus puțin din spetele late, pentru a cărui nevastă, mătușa Anghelina, nu-i găseai păreche În toată țara Moldovei. Scorneli scriitoricești! Invocarea pluralismului lexicografic caracteristic marilor
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
marea”. Însetatul de puritățile „azure” și de infinitul oceanului se îmbogățește cu noi ipostaze în Baladele singaporene (1970), o altă carte-cheie. Scrise, majoritar, în anii ’50, baladele, zise „singaporene” după supranumele „conspirativ” dat de boema artistică bucureșteană a vremii unei crâșme cu formă de corabie din centrul capitalei, se constituie în documentul unui radical protest față de regim, față de convențiile literare impuse și urmate de barzi subordonați pro paecunia. Poezie de circumstanță, aparent, infuzată de efluvii etilice și de argoul boemei sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în palmă”: „E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
grâului, germinația și stingerea alternând. Livada și pomul roditor, obsedante la D., au echivalențe biografice, mărturisite în prefața cărții, căci el se consideră „transplantat” în Israel, în „livada încâlcită a vieții”. Privirea retrospectivă cuprinde imaginile Târgoviștei patriarhale cu castani, ale crâșmelor cu cântece țigănești vechi ca și vinul. Panorama portuară din Tulcea pare reîntâlnită, după decenii, într-o călătorie. Drama deportării și a morților din lagărul transnistrean întrerupe evocarea universului familial, din care poetul a fost smuls cu brutalitate, prin imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
fărădelegea / Să schimbe cu pizzerii / leagănele tangoului?"158. Cântărețul de tangou asociază mama cu barul unde obișnuiește să-și plângă nostalgiile, în care află un ambient primitor, ca uterul matern, un refugiu, casa: "Cum ai uitat ce ți-am cerut, / crâșma din Buenos Aires / când numai tu în viața asta / îmi mai amintești de bătrână mea!"159. Nostalgia mamei, ca refugiu, ca odihnă, este esența metafizicii tangoului argentinian, al autoexilatului-imigrant, în sensul pe care îl dă acestei dicotomii Mariana Bustelo 160. Distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
contul obligațiilor și folosite pentru nevoi proprii sau pentru vânzare în târguri pentru care nu plăteau nici un fel de taxe. Cele mai apropiate târguri erau Câmpulung, Humor, Baia și Suceava, unde mănăstirea avea de luat veniturile de la armeni, posesori de crâșme și hanuri <footnote Al.Gonța, op. cit., p. 41. footnote>. Nu știm dacă era cerută și lâna brută sau gata prelucrată în bucăți de postav dat la piuă, material din care se confecționau anteriile călugărești pentru anotimpul rece. La fel pentru
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
decât numai, dacă se vor învoi cu stăpânul moșiei, fiind și îndatorați locuitorii fiștecărui sat a cumpăra numai pentru treburile lor numai de la orânda moșiei, la care se află șezători” <footnote T.A.Wickenhauser, op. cit., p. 161-162. footnote>. Dreptul la crâșmă era de obicei arendat. Astfel, pe la 1772, cei ce vindeau vin în Vama, plăteau egumenului mănăstirii „câte un leu de fiecare butoi de vin” <footnote T.Bălan, op. cit., vol. V (1745-1760), p. 116-117. footnote>. Dreptul la moară, de a deține
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
ce le+au ridicat egumenul împotriva vămenilor, anume că nu lucrează cele 12 zile pe an după porunca Divanului, că nu dau de a zecea din toate. (zeciuială, dijma în produse - n.a.), nici cei doi lei de casă, că țin crâșme pe moșia mănăstirii fără știrea egumenului și că țin vara turme de oi călcând iarba. Neputând merge la Vama, am achemat într-o zi pe vâmeni scriind și egumenului Venedict să vină la târgul Sucevii, ca să cercetăm după poruncă toate
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
de documente feudale, XII/44. footnote>. Sătenii mai erau obligați să facă 2 zile de muncă pentru preot, una pentru vornic, la cere se adaugă obligațiile față de stat. De asemenea, nu aveau drept de vânat, de pescuit, de moară, de crâșmă, de a poseda arme de foc, iar pentru mutarea din sat trebuiau să obțină o autorizație specială <footnote N. Grămadă, op. cit. p. 29 footnote>. Administrația austriacă a introdus taxa de pădure în 1786, a interzis lăuzitul în 1802, iar proprietarii
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
a le vinde, dar numai în cadrul satului. Această măsură nu face atingere asupra drepturilor 101 proprietarului (boier, mănăstire, domeniul satului, Fondul bisericesc), care rămân cele vechi, adică drept exclusiv de vânat, de pescuit, dreptul la moară, de velniță și de crâșmă, de proprietate asupra iazurilor, pădurilor și a poienilor. Aveau dreptul de jurisdicție domenială și dreptul de numire și confirmare a vornicului sătesc dintre cei trei candidați propuși de săteni; aveau dreptul de a cere de la țărani robota, adăugașuri și dijma
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
orez, se încheie la gât și a inventat guma de la capătul creionului..."; "Răscoala de la Bobîlna a început pe un deal și s-a terminat în 1438"; ,, Cu cât ne apropiem de izbucnirea răscoalei, cu atât țăranii stau mai mult în crâșmă ca să facă în ciuda boierului..."; "Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră laternele ca să vadă drumul spre ciocoi"; Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane"; "Tudor Șoimaru era apt de luptă, cu vizita medicală făcută"; "Vlaicu Vodă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fluturii, compensează un discurs axat pe teme cu rezonanțe grave, precum însingurarea, moartea, uitarea. Tot în direcția relativizării tragicului funcționează recursul la soluții metrice similare celor populare, jongleurul cu imaginile zicându-și cu măiestrie cântecul de jale pe uliți, prin crâșme, pe la nunți („surioară, soțioară/ cu mijloc de tămâioară/ cu lacremi de gheață-n vară// lasă-mă să-ți fiu cărare/printr-un fir de lumânare/ care plânge în uitare” - mort pribeag pe sub coline; „soldă risipită prin taverne mici/ jumătate lapoviță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
modelului, ar fi fost realmente interesantă, mai ales datorită caracterului documentar. Apropiat al grupării „Vieții românești” din perioada ieșeană, U. surprinde nuanțat atmosfera boemă de la Academia liberă, adăpostită într-o încăpere din faimoasa băcănie a lui Samoilă, sau ambianța de la crâșma Bolta Rece și creionează afectuos-nostalgic câteva portrete ale membrilor și colaboratorilor revistei (Mihai Codreanu, N.N. Tonitza). Se reține în special portretul lui G. Topîrceanu (cu o bună intuiție a psihologiei „personajului”) și acela al bunului său prieten Al.O. Teodoreanu, zis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
în față apar priveliști fantomatice și poetul pare strivit sub apăsarea unei lumi egoiste, mercantile. În unele poeme răbufnesc ploile dătătoare de nervi, în altele căldurile toride descompun cadavrele. Noaptea este neagră și udă, cu felinare afumate și triste, cu crâșme insalubre, cu ziduri inundate: Și-auzi tușind o tuse-n sec, amară - / Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare" (Sonet). Într-un asemenea oraș, poetul proletar este "un monstru" și reacția lui poate fi înțeleasă din poeziile de protest social
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Rebreanu, Editura Minerva, București, 1976; Vlad, Ion, Lectura romanului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983. MIHAIL SADOVEANU (1880-1961) Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, în Pașcani, județul Iași. A studiat la Pașcani, Fălticeni, Iași. Opere: Povestiri; Șoimii; Dureri înăbușite; Crâșma lui Moș Precu (1904); Povestiri din război (1905); Amintirile căprarului Gheorghiță; Floare ofilită; Mormântul unui copil; Povestiri de sărbători (1906); Însemnările lui Neculai Manea; La noi în Viișoara Scrisori cătră un prieten; Vremuri de bejenie (1907); Duduia Margareta; O istorie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fir de apă, Înfigându-i un ac sub piele, la ureche, și-i dă drumul pe apă . Niște femei care spălau grâul au prins sălășelul și au crescut copilul până la 18 ani. Tânărul pleacă din sat și ajunge la o crâșmă, unde dă de tatăl lui; putred de bogat. Acesta Îl ia la el acasă ca să-i păzească grădina; Îl Însărcinează să-mpuște pe oricine ar Încerca să pătrundă În grădină. Stăpânul se preface Într un om hâd, intră În grădină
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
populației la Hudești existau: patru bănci populare, o cooperativă de consum, două obștii de arendare, cooperativă de măcinat, societate de cumpărare, fabrică de spirt, două mori de apă, grădini de zarzavat,o gospodărie agricolă mare, o infirmerie și doar nouă crâșme. Avea atunci 1439 locuitori și la data respectivă era cel mai mare sat din comună. Evidențiem o serie de familii de oameni gospodari din acest sat cum ar fi: Antochi, Horeanu, Oistric, Baltă, Apătăchioae, Agoroae, Zaharia, Pintilei, Buliga, Unciuleanu, Grigoriu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]