1,970 matches
-
o binecuvântare și arșița o necesitate... Aburii țâșnesc din inima cuvintelor nescrise, adâncul se înfioră și înaltul mă cheamă. Tăcerea vine de pretutindeni și gândurile de nicăieri, lacătele nu mai au chei și ușile nu mai au lacăte, dar printre crăpăturile timpului, din înaltul cerului, mi-am văzut rădăcinile... o lumină argintie cobora prin seva stejarului până în ghinda din care am încolțit, un fulger care despica marea în două și o tăcere pentru care regii au devenit cerșetori. Am lăsat furnicile
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
verde, ca semn de bun rămas și am mai rătăcit câteva vieți printre copacii înmuguriți. Dincolo de nașterea oricărui gând, un lujer de stejar creștea pentru a-mi fi cruce. -------------------------------- Maria IEVA Timișoara 1 februarie 2015 Referință Bibliografică: Maria IEVA - PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI / Maria Ieva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1498, Anul V, 06 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Ieva : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă, cu cămașa lipită de crăpăturile pielii! Mama a înmuiat colțul basmalei în uleiul din paharul candelei și ungea rănile, să se desprindă cămașa. Tata a intrat pe ușă bufnind și scrâșnind din măsele: - Îl omor, ceara mamii lui, cu mâna mea îl omor, îi zdrobesc
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
copacii prin natura Fredonând o partitură! Cad copacii în genunchi Și deplâng secole lungi ... Cad cu toții într-un cor Al vieții unit popor! Cad copacii și te strigă: Strigate de neuitat, Strigate de diamant, Strigate de mari călugări, Strigate din crăpături ... Însăși sufletul femeii Ce din rădăcini te are Stă și plânge de copaci ... Cad copacii și e viitura ... Tu nu știi să taci, Liniștind natură prin natura! Cad copacii de prin ceruri Cad copaci plângând în coruri Cad copacii Ceru
CAD COPACII de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353152_a_354481]
-
a închisorii a fost o capelă, iar cei care îi păzeau le-au dat veșminte preoțești, pentru a le folosi drept cârpe de șters pe jos. "Doamne, când ne-am dat seama, le-am ascuns pe unde am putut. Prin crăpăturile zidurilor, prin hainele noastre. Eu am pus mâna pe un patrafir și l-am cusut în căptușeala paltonului. La Târgu Ocna, dată fiind iminența morții, ne lăsau să ne învelim și cu hainele noastre. Ei, l-am ascuns eu și
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
sau prinderea hoților. În sfânta biserică se făceau slujbe de rugă fierbinte către Dumnezeu pentru a se mili de „robii pământului” și să adune pe bolta cerului norii dătători de ploaie. Scoarța pământului se uscase precum coaja de copac, iar crăpăturile adânci, de-ți rupeai picioarele în ele, aduceau spaimă în inima țăranului obidit, că nu mai știa ce să se facă de atâta necaz ce se abătuse pe capul lui; iar gânduri negre îi întunecau mintea: „Dacă nu dă o
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
la toate trei, de pericolul în care eram, dacă ne găseau împreună și mai ales în camerele de „tinere”. Grăbite, fără să mă vadă cineva, m-au aruncat pe fereastra care dădea în spatele casei, de unde m-am furișat printr-o crăpătură a gardului în bătătura babei Stanca, oarba care moțăia pe prispa casei. Când să trec drumul la noi, tot în clandestinitate, o aud pe Moacsa lui Naie care, de peste gard m-a strigat: -Unde ai fost fa, fată, o să te
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
la o joacă nebună. După spusele lui mami trebuia să profite de căldură, să-și aranjeze casa pentru toamnă. Nimic nu avea aerul să-mi strice programul, așa că am mâncat repede la masa din curte, cu fața spre stradă. Printre crăpăturile gardului de zid urmăream agitația din stradă. Cameluța se juca veselă cu Nuța și vorbeau tare, să-mi atragă atenția ca să ies cât mai repede în stradă. Noua noastră învățătoare ne dăduse din prima zi să învățăm “Imnul României”. În
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
îl preferă pe tata-mare. Nu-mi manifestam nemulțumirea, de teamă ca acesta să nu se răzgândească și să mă lase singură cu atâtea griji în spate. În primăvară iepurașul devenise mai mare chiar decât motanul Miți, care, imediat ce zărea o crăpătură la ușa magaziei, încerca să se furișeze, ca să nu-l amintesc pe Cartuș, care atunci când spărgeam lemne stătea cu urechile drepte, curios să prindă frânturi din conversația noastră. Toată liniștea mea a dispărut într-o după-amiază când Matei fluiera și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
așteptase ea. Începuse să se întunece și știam că, în mai puțin de câteva minute, riscăm să fim chemate acasă. Nuta s-a arătat în poartă și ne-a făcut semn să ne pregătim să intrăm în curtea vecină prin crăpătura gardului. De fapt era un loc pe care cineva turnase o fundație pentru a constrcție, o casă mare și uitase să mai treacă pe acolo. Nu știa nimeni cine era și mai ales unde locuia. Curtea era mai neîngrijită decât
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de explicație a substanței vieții, străduindu-mă să le încarc cu noi valențe. Caut mereu cu înfrigurare cuvântul cel mai limpede precum argintul lămurit de foc. Încă se mai luptă în mine lumina din adâncuri să iasă la suprafață prin crăpăturile întunericului, gânduri decantate în pagini de carte, în dulcele grai al neamului nostru. Nu pot nici acum să renunț la strădania de a valorifica eficiența tezaurului limbii noastre și după puterile mele să-i sporesc valențele semantice și stilistice, căci
SPICUIRI DESPRE VIEŢUIREA MEA ÎN SPAŢIUL LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357429_a_358758]
-
ani. Dar nici aici nu a fost ușor de suportat bătăile și diferite alte pedepse ca frigul, înfometarea, izolările în camere strâmte fără lumină, cu ferestrele obturate de obloane din scânduri și având singurele surse de aerisire doar niște minuscule crăpături din jurul tocurilor de la ușă și ferestre. Târgșorul a fost unica pușcărie din lume pentru elevi. Aici au fost aduși elevi din toate școlile secundare ale României, pentru a-i băga în altă școală, cea a groazei cu scopul de a
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
simțul realității și mai presus de orice este un preot cu mult prestigiu moral". Cu aceeași osârdie s-a avântat și în parohia Sfântul Gheorghe din municipiul Râmnicu Vâlcea, unde s-a transferat în anul 1933, găsind biserica deteriorată, cu crăpături în zid și în acoperiș, încât ploaia pătrundea în sfântul lăcaș, iar casa parohială, veche și dărăpănată, susținută de proptele și acoperită cu șiță, era gata să cadă. În patru ani, cu fonduri strânse de la enoriași, a restaurat complet biserica
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
ciment în care era preparată o substanță verde, numită, după cum aveam să aflu mai târziu, zeamă bordelez, substanță cu care erau stropite frunzele viei de viță, combătând în felul acesta dăunătorii. Trezită din somnolența ei, o șopârlă dispăru într-o crăpătură a pământului. Mi-am ridicat bărbia deasupra tubului, ținându-mă cu mâinile de marginea lui. Un fluture, căzut în substanța aceea, fiind pe cale de a se îneca, își agita aripile cu disperare, rotindu-se în jurul său, în timp ce, mult mai prevăzătoare
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
fragile Printre ghiocei, lalele... Mii de aripi taie cerul: Se-ntorc păsările-acasă... Un păianjen ca piperul A-nceput să-și țese plasă; Dintr-o scorbură de-o șchioapă S-a ivit o buburuză, Un muscar o vede... Scapă Sub a crăpăturii buză... Cât un avion de mare Un bondar în cerc planează Și un calu-popii sare Cât un cal și și nechează... Iarba printre fire arse De lung ger, primind lumină, Își arată colțul, iar se Înverzește și germină. Toate câte
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
să citesc cartea care mi-a adus atâta bucurie. Seara după ce mama se culca, mă retrăgeam în camera mea și citeam până ce mi se închideau ochii, fermecată, luînd-o cu mine până și în somn. Acum, mama care vedea lumina prin crăpătura ușii dintre camerele noastre, nu mai striga la mine să sting becul... Mai mult, zarea aceea de lumină îi da o liniște, știind că cineva veghează alături. Chiar mi-a spus într-o dimineață: Ce bine am dormit știindu-te
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
ne duce cu gândul la celebrele amfiteatre romane. De pe treptele lui se pot admira apele liniștite ale lacului de acumulare, localitatea Svinița (strămutată în totalitate), vestigiile caselor cu arhitectură tradițională de influență sârbească și ale bisericii din vechiul sat. În crăpăturile stâncilor deschise de capriciile vremii și-au găsit adăpost o seamă de plante rare, de un colorit miraculos, unele întâlnite doar în regiunea Porțile de Fier. Trebuie să pășim cu atenție, deoarece locul lor de baștină este numai acolo, iar
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
cu repeziciune deasupra lanului și razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iunie. Puteai foarte ușor să bagi palma mâinii printre crăpăturile formate în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
umple-l cu sfinți, în loc de stele! / Ia gândul meu, si umple-l cu seu de lumânare! / Ia viața mea, și fă-o Biserică la cele / Arând cu duhul țarini de trupuri muritoare - // Ia-mi mâinile și fă-le în palme, crăpătură / În care să coboare duhovnicii din rai, / Ia-mi inima și fă-o, în ruga lor, prescură, / Cu milă să ne-mpartă lumina lor de crai - // Ia-mi, Doamne, tot cuvântul, litania, și versul, / Și fă-mă zugrăveala ce numai
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
mărunți și de nerecunoscut. Îi bate vântul ca niște haine vechi, pe umerii unei sperietori... Dar fără să se plângă de vitregia destinului ori de vreo stăpânire nedreaptă. Răbojul anilor și-a însemnat curgerea pe propria lor piele. Riduri și crăpături de care nu mai scapă și pe care le poartă ca pe o carte de vizită care nu mai e de mult la preț în lumea de azi. Mă mai plimbam să-mi fac poftă de mâncare, dar îmi plăcea
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
celei mai mari înșelătorii umane, rămas singur, față în față cu adversitatea, o existentă în contratimp, o tentație a neorealismului - aruncă și el cu banul. O singură dată banul i-a scăpat din mână și a căzut pe cant, în crăpătura unei stânci; asta l-a costat libertatea. Și a fost azvârlit precum Samson luptătorul în “Temnița îngerilor”, legat cu șapte lanțuri închise cu șapte lacăte și șapte chei (șase aruncate peste bord), stârnind milă, frică sau groază în cetate, fiind
DUPĂ I. P. CULIANU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360382_a_361711]
-
alții ... turiștii așezați la mesele din jur priveau și ei. Și omul dansa ... ritmul creștea, se răspândea, inunda, cutremur, maree, nebunie ... .sirtaky ... .Zorba redivivus, Zorba nu moare niciodată ... pereții caselor din piața cea mare începeau să vibreze, în asfalt apăreau crăpături, își apropiau palmele și băteau ritmul, au început să se apropie, unul câte unul, acum dansau toți, Zorba multiplicat la nesfârșit, în sate, pe drumuri, în orașe, de toate vârstele, frumoși și liberi. Cântecul s-a oprit brusc , a căzut
ZORBA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360735_a_362064]
-
demiurgic Soare,se hotărăște,iată Și încălzindu-i stropii,în nori de abur fin, Din închisoarea-mare îi fură dintr-o dată Și ajutat de briză,spre munte-i duce lin. Se udă stânca dură,din cer plângând a ploaie Și-n crăpături vecine,formează un pârâu. Neliniștit și limped,acesta se prăvale-n Minuscule cascade ... Iar a scăpat din frâu! Dan Mitrache Referință Bibliografică: PÂRÂUL(Ciclic) / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1320, Anul IV, 12 august 2014. Drepturi de
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
străzi pe care nu le bănuiai, pătrunzi în labirintul de dincolo de fațadele mai mult sau mai puțin aliniate. Bucureștiul se preface a fi disciplinat, și de-abia așteaptă să-ți facă cu ochiul prin strâmtoarea dintre două ziduri sau prin crăpătura unei uși. Sunt priveliști pe care trecătorul nu le vede, indiferența sau graba le condamnă ca pe sufletele care n-au știut sau n-au putut să fie nici de partea răului, nici în tabăra binelui, și s-au risipit
CITIND O CARTE-PALIMPSEST de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359960_a_361289]
-
de viroze, să ne întărim organismul și să ne eliberăm respirația. Sănătatea din stup Aceste substanțe rășinoase culese de albine sunt apoi amestecate cu enzime, ceară și resturi de polen și depuse în stup, pentru a fi folosite la astuparea crăpăturilor. Dacă vreo altă viețuitoare (fie ea chiar mare - șoarece, șopârla) are intenția de a intra în stup, ea este omorâta pe loc prin injectare de venin, iar apoi acoperită cu propolis și ceară. Un astfel de cadavru îmbălsămat poate rezista
10 MASTI NATURISTE CU PROPOLIS CARE ITI INTINERESC TENUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359663_a_360992]