3,263 matches
-
toată lumea: că ești homosexual sau schizo... Nu sunt violent de felul meu, dar mi-am derulat în minte filmul cănii care trece prin aer, cu tot cu cafea, pentru a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de țigară, două cutii de pate turtite, și-și desenează unul altuia pe piepturile spânatice și pe brațele slăbănoage diverse inimioare străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație, lozinci de soiul „aici zonă interzisă porcilor”, „ipocriții să crape-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce crezi, că ne îmbogățeam?, cumpărau cu o mie de lei mai ieftin, mai băgam câteva cartușe de țigări, cafea de la polaci, mai închideau ochii tablagiii, că le pasam și lor... da’ ne îngheța inima-n noi, stăteam și când crăpa asfaltu’ de frig afară, mi-am distrus rinichii, nevastă-mea venea vânătă și cu picioarele umflate... vara ți se coceau creierii-n tine... aveam toate autorizațiile, că și pentru astea plătești de te tâmpești, știi... pe noi ne găseau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt popește și-i mai feștelesc, alabala „să vă...”, înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc, se crapă planșeul la bloc, a căzut peretele de la bucătărie, lansez dintr-un fel de praștie căpățâni de usturoi, nu știu de unde le-am luat. Poc, o nimeresc pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu căruța de la țară? - A, da, a ajuns numai pentru că știa calul drumul. Le-a băgat în antreu de-afară, de la ger, abia le-a purtat, era și el machit bine, asta l-a ajutat, cred, să nu degere... - Au crăpat toate, s-a umplut casa de vin roșu, până la glezne, și-au ieșit vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
arătat arbitrului la fotbal ce și cum, filozofia, impulsul... devii tragic, promisiune neîmplinită. Te compătimesc, se-apucă să-ți strângă articolașele în volum, mai dau numele tău și vreunui festival de nu știu ce sau vreunei tabere de creație. Dar dacă ai crăpat pentru c-ai fost sugativă, i-ai cam blocat. „Singur și-a făcut-o, cretinul...” Li se opresc în gât discursurile, în sinea lor te disprețuiesc, te-ai ratat, puteai să și să... și să, dar te-ai ținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încerc în minte exerciții de vorbire rapidă. I-am invidiat întotdeauna pe agenții de bursă, cum naiba le-aleargă în halul ăsta limba-n gură? Eu nu reușesc, șase sași în șase saci și capra cu piatra ei cu tot, crăpa-i-ar de cap, au fost coșmarurile mele. Acum încerc să vorbesc repede, în șoaptă, pentru mine. Mai observ că, printre gene, figurile celor de la masă devin mai interesante, seamănă cu siluetele de la bâlci, din oglinzile care te lățeau-lungeau-umflau. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de pe mine... jos...”. L-au prins abia lângă poartă, l-au legat de pat și i-au făcut o injecție care pune jos și-un cal, dar el tot se mai zbătea, „dați-mi drumul...”. Le era frică să nu crape, dar dacă nu se liniștea, i-au mai făcut una, de-a umblat omu’ tehui de cap dup-aia câteva zile și zicea că parcă avea oase de câlți... - Zicea că știe c-o să plece, când o să moară, o să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
când îl întreabă ce învârtea pe-acolo? - Ce? - Că strânge bani pentru copiii bolnavi de cancer din România, c-așa-i el, milos, și-a început să fluture și-o legitimație... - Ei, pe mă-sa, nu se poate! - Să-mi crape ochii! Acu’ fac și eu pe mine de râs când îți zic. Dilitu’... L-au luat la secție, l-au mai bătut până a doua zi și-a ciripit tot. Nu l-au mai băgat la pușcărie... Murea de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă, cu salbă la gât, cu struguri pe șolduri și nuferi în buric lui Cristinel al doilea, la Ciurea. Poate asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă piș din balcon, că n-au budă în toată căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-s? Să se vadă! Să se afirme! Să-și ceară drepturile! Iar o să se ducă pensionarii în locul lor, ăștia-s disciplinați, întâi la biserică, dup-aia la votare și pun ștampila, nenorociții... Matusalemii ăștia, pe care nu-i lăsăm să crape, trăiesc din impozitele noastre, ale mele, ale tale, ne hotărăsc viitorul! Dacă aș putea, le-aș interzice dreptul de vot! Mă așteaptă o scurtă prelucrare politică, Relu vrea și el votul meu. Refuz un tricou albastru c-o casă stilizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scris mare și grosolan, care contrasta violent cu cel dintîi. Prima propoziție, În spaniolă, dar scrisă cu o ortografie oribilă și greu de interpretat, era, cu toate acestea, semnificativă: „Și ăsta a murit și aici se Încheie povestea lui. A crăpat fiindcă s-a confruntat cu mine, Oberlus, regele Insulei Hood și al apelor sale, cunoscut Înainte drept Iguana...” Își aduse aminte de chipul din coșmarul ei și nu mai avu nici o Îndoială că, de fapt, violatorul se asemăna mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o contemplă, goală, cu picioarele desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte amuzant, de vreme ce din cînd În cînd izbucnea În rîs, agitîndu-și scandalos, cu gesturi mari, brațele. În cele din urmă, azvîrli vîsla În apă și, cu toate că Oberlus Îl lovi cu furie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și ciorapi negri de plasă și dragoni chinezești roșii brodați în zona pelviană și pe sâni. Și cu pantofi roșii cu tocuri cui. Dar mandibulă nu. Desigur, Evie îi zice mamei mele: I-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu țigara, Pio Rhea, zice: — Astea-s numele noastre de scenă. Arată spre a treia Rhea, de pe sofa, care mănâncă mâncare chinezească dintr-o cutiuță de carton. — Cea de colo, zise și arătă cu degetul, pe această domnișoară Mănâncă Până Crăpi, ei îi poți spune Gono Rhea. Cu gura plină de nimic din ce-ai vrea să vezi, Gono Rhea zice: — Încântată, sunt sigură. Punând țigara peste tot, mai puțin în gură, Pio Rhea zice: — Regina pur și simplu nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unde cu cîteva zile înainte tocmai se scosese și ultimul tramvai cu cai, într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vechi de cîțiva ani, amorțit de-a binelea. Nici atunci nu reușea să stăpînească totul, i s-a întîmplat ca după vizita prințului, la două-trei zile să sară cepul vreunui butoi ori, și mai rău, să plesnească cercurile ori să crape o doagă. Accidente de acest fel mai fuseseră, nimeni nu putea spune că ele se datorau cu totul prezenței lui Pangratty, dar era un făcut, după ce trecea el pe acolo, ce era de întîmplat se întîmpla. De aceea Hariton s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se dezlipea de raglanul cenușiu și de pălăria cu bor mare, trasă pe frunte, semănînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se dezlipea de raglanul cenușiu și de pălăria cu bor mare, trasă pe frunte, semănînd cu detectivul Pinkerton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au găsit nimic. Doar oglinda, vasele de sticlă, porțelanurile, pînă și candelabrul erau sparte, ori numai crăpate, de parcă s-ar fi produs o explozie acolo. O explozie de mică intensitate, nimeni n-a auzit-o, dar îndeajuns de puternică să crape geamurile, și să facă țăndări oglinda." "Sau o implozie, interveni locotenentul Georgescu. Adică o resorbție, cum spunem noi în pirotehnie." Șerban Pangratty se lumină dintr-o dată, de parcă i s-ar fi relevat un mare secret, "formidabil, domnule, for-mi-da-bil, asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu fuseseră întrebați, la fel nici unul dintre cei care erau, cum s-ar zice, experți ai liniștii publice. Ordinul venise de prea sus și fusese executat în grabă cu o trupă care nu cunoscuse bătaia frontului, rezerviști trăiți bine, sănătoși, crăpînd de nerăbdare să facă și ei ceva. Și au fost puși să facă, dar ceea ce s-a întîmplat a fost îngrozitor. Toată Piața Teatrului s-a umplut de cadavre și de sînge. Au fost unii din preajma guvernului care au susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și el era omul care putea să o exploateze fără să dîrdîie de frică la rîndul său. Șerban Pangrătty își mută privirea, Mihail era în continuare întunecat, din ce în ce mai pămîntiu, cu sprîncenele încruntate, cu toate că se străduia să schițeze cu buzele vineții, crăpate de o febră apărută din senin, un zîmbet-rînjet. Sigur că nu-i venea ușor, trebuia să-și apere și morții, nu doar pe cei vii, contrazicîndu-se, încălcînd principiul vechi ,,dă vina pe mort" care funcționase întotdeauna fără greș și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mâinile care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde, câte‑o rădăcină alburie și răzlețită ori câte‑o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]