476 matches
-
În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan observă Înainte de căderea-n scenă o pereche de Îndrăgostiți (și ei motocicliști) care fac dragoste cu ea deasupra În tufiș, și oftează. Cei doi sînt enervați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
câteva minute până ce-i văzu aruncați în groapa comună, apoi plecă fără a mai întoarce capul. Titu Herdelea rămase numai cu preotul, privind tăcuți amândoi cum pământul slăninos, cu bulgări grei, izbea cadavrele, zvârlite și îngrămădite în groapă ca niște crăci putrede, cum morții, încetul cu încetul, își potriveau culcușul, se amestecau și se topeau cu pământul care îi ascundea de toate primejdiile. " Cît s-au zbătut ei să aibă pământ și iată că pământul i-a cules pe toți! își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
birou. —Bette! Aici! strigă Elisa, cu un pahar de șampanie Într-o mână și o țigară În cealaltă. Era Înfiptă În mijlocul meselor de afară de la Cipriani și se sprijinea seducător de unul dintre scaunele italienilor, iar membrele ei ca niște crăci păreau că se pot frânge În orice clipă. Toată lumea e Înăuntru. Mă bucur că ai reușit să vii! —Doamne, ce slăbănoagă e! mormăi Penelope În barbă În timp ce ne Îndreptam spre mese. —Bună, am spus și m-am aplecat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dacă i se plângea mama vitregă. Devenea de-a dreptul sever și o dată m-a bătut fiindcă i-am furat o sulă. Vânătăile le-am avut cam o lună: avea mâini mari și puternice, și știa să se folosească de crăcile de măslin destrămate pe margine, precum dresorii de cai. Dar tot n-a reușit să mă facă să recunosc răstignirile de animale. Răstigniri de animale? Ce mai erau și astea? Era doar o întrecere. Legam de un copac veverițe, șopârle
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
după câteva zile, în mare grabă și vorbindu-i se sus, îi porunci să-și găsească alt nume în loc de Giandomenico. Nu era pregătit să devină un altul. La ora de rugăciune ieșea la câmp, dădea ocol mânăstirii, smulgea arbuști, frângea crăci de copaci, arunca cu pietre panicând șerpii. Din fericire, nimeni nu-l vedea. Când se întorcea, fiecare lucru era nemișcat, la locul său, fiecare călugăr se ocupa cu ceva. Se ducea drept la bibliotecă și relua cititul de unde îl lăsase
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
le frigă. Totul putea fi comestibil pentru a supraviețui. Asemenea oameni m-au poftit la masă, au adus usturoi și ceapă, au umplut o carafă cu apă, mi-au oferit smochine uscate surâzănd. Uneori, în case,niște simple adăposturi din crăci și lut, mi-au dat un loc de dormit. Nu mai e mult până să revenim la vremurile primitive, când omul își disputa cu caprele firul de iarbă. Tu ai stat de vorbă cu ei, fra' Tommaso, poți să ne
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să afle. Acel pâlc de broscoi îi aprinsese fantezia și ajunsese să atribuie micilor animale virtuți cugetătoare și chiar umane. În timp ce le luau urma, Tommaso și tovarășii lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă dintr-o groapă, în loc de broscoi, se iviră vipere și șerpi ce se înfulecau între ei. Acel spectacol îngrozitor îi făcură pe copii să încremenească. Încăierarea era serioasă, chiar dacă învălmășeala nu te lăsa să deslușești părțile: nu se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gândului și a voinței noastre, ne vom Înjosi Întreaga existență. Μ Singurul lucru pe care nu-l putem reproduce de la alții este suferința. Dar cei care cred că pot Înșela autenticitatea vieții, Încercând doar să imite suferințele altora, Își „taie craca” de sub picioare, deoarece adevăratul factor psihologic din care se plămădesc convingerile și atitudinile noastre sunt suferințele pe care le lăsăm să intre din când În când În casa sufletului nostru. Cei care le-au oprit la ușă sunt comozii, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aproape; două amenințări permanente care se susțin reciproc și în numele cărora ar fi trebuit, chipurile, să îndurăm toate erorile unui socialism construit din hîrtie igienică mînjită cu lozinci. Stop!; Pactul de la Varșivia (cei patru vecini din piesă) se suie în crăcile stejarului de la Scornicești și se distrează observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sa n-ar fi altceva decît un studiu literar, iar nu teoretic, căci teoria literară s-a Înșelat amarnic Închipuindu-și că poate da piept de la egal la egal cu teoria științifică și, mînată de un demon, și-a tăiat craca de sub picioare rămînÎnd azi o simplă, superbă ficțiune. Degeaba revine autorul În final și motivează teoria literară ca necesitate dialectică. În van, spun, pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai grav, și-au alimentat discursul nu din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chipul destinului, devine o capcană aeriană, care-l anihilează într-un fel neașteptat, tocmai prin ceea ce constituia podoaba sa: „Cînd s-a întîlnit Avesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catîr. Cînd catîrul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare, părul lui Avesalom s a încurcat în crengile stejarului și el a rămas spînzurat în văzduh, iar catîrul de sub el s-a dus înainte 6). în ciuda poruncii regelui de a fi cruțat, Ioav, unul dintre comandanți, îl
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rămîne în registrul normand și cel fructifer prezente în diegeză (în afară de introducerea unității semice "coacere") și de a face aluzie la livezile prin care personajele se plimbă (cf. serii petrecute cu Rodolphe: Se auzi-ntr-o clipită cum cade de pe cracă, fără să fie atinsă, o piersică coaptă"). Contaminarea metonimică are rolul, în esență, de a face ca și textul, prin enunțurile sale, să participe la diegeză, dînd astfel iluzia priorității ei și a puterii de emanație. J. Neefs, p. 470
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lui făcută sub șira de paie și se uita peste grădină, parcă nedumerit și el. Numai caii stăteau tăcuți, nepăsători, cu buzele lăsate în jos. - Ei, acuma ce-ai rămas cu capul între urechi?! se miră Moromete, călcând încet printre crăcile salcâmului. (Marin Preda, Moromeții) 1.Rezumă, în 4-5 rânduri, fragmentul de mai sus. 2.Evidențiază sensul conotativ al verbului (a) îmbrățișa. 3.Motivează folosirea liniei de dialog în finalul fragmentului. 4.Transcrie o personificare și un epitet. 5.Încadrează fragmentul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
și cu fertilitatea. Studiile de antropologie pun în evidență caracterul aproape totdeauna feminin atribuit apei, profunda maternitate a apelor. Eroul din Fata din sicriul de ceară [Oprișan, III] iese la iveală doar după ce tatăl lui merge în rai de unde ia "trei crăci din trei pomi", apoi se-ntoarce acasă, ,,o lovește pe împărăteasă cu crăcile pe burta" și-i menește copilului, fata lui "Jigmând de ceară". În general, ramul detașat dintr-o plantă cu frunze verzi sau din flori are semnificația specifică
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
atribuit apei, profunda maternitate a apelor. Eroul din Fata din sicriul de ceară [Oprișan, III] iese la iveală doar după ce tatăl lui merge în rai de unde ia "trei crăci din trei pomi", apoi se-ntoarce acasă, ,,o lovește pe împărăteasă cu crăcile pe burta" și-i menește copilului, fata lui "Jigmând de ceară". În general, ramul detașat dintr-o plantă cu frunze verzi sau din flori are semnificația specifică simbolurilor vieții și regenerării. Altădată, copilul nu vrea să iasă din pântecele matern
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
apoi se tocmește slujitor la un împărat care avea un copac "înalt cu vârful până la cer". Împăratul făgăduiește celui care va avea curajul să urce în copac ca să-i aducă poame, împărăția. Eroul urcă în copac, până când zărește numai trei crăci: spre răsărit - încărcată cu mere domnești, spre amiază - cu prăsade și, la apus - cu alune. Soarele îl vede din cer cum ia prăsade, și-i propune să-i țină locul doar de trei zile, fiindcă el este logodit și vrea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o amintire frumoasă..." Poetul visează totuși o zi a marii eliberări de moarte, când demonul cumplit al stingerii va fi învins: „Și atunci/ pasărea cu clonț de rubin/ ne va privi clămpănind furioasă,/ ghearele ei se vor crispa pe o cracă roșie,/ aripile ei se vor chirci/ va fi apucată de convulsii/ și noi o vom privi zvârcolindu-se,/ și vom râde de ea,/ și vom putea socoti/ abia atunci/ că am răzbunat măcar în parte/ moartea căprioarei cu nările înfiorate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
seara?"292 Enunțurile descriptive, diminutivale, retorica explicită, construită pe baza personalizării verbale și nominale, transformă discursul monologat în discurs dialogic, făcând posibilă prezentarea directă, anaforică: "Cuculeț cu pene sure, / Ce lași lenea să te fure, / Ce nu cânți colea pe cracă / De urât ca să-ți mai treacă. / Ai vreun dor, ai vreo durere, / N-ai ce inima îți cere? N-ai destulă pană-aleasă / Ori vreo jale te apasă? / N-m nici dor și nici durere, / Am ce inima îmi cere, / Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ori cu badea mă-ntâlnesc; / De m-oi mai întâlni o dată, / Nu l-oi uita viața toată."297 Uneori, plânsul inimii este preluat de refrenul tematic, oximoronic, care construiește imaginea binară contrastantă: "Foaie verde nucă seacă, / Cântă cucul sus pe cracă. / Mult mi-i drag a-l asculta / Că mi-i ruptă inima; / Mi-i drag a cucului glas / Că mi-i suflețelul ars. Cucule, cântecu tău / Potolește dorul meu.298 Cântecul cucului reînnoadă firele ontologice dintre timpul biologic și timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cum să am glas de cuc, / Că tot plâng până mă culc, / Și cum să am glas de om, / Că tot plâng până ce-adorm. De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am glas de cuc, / Că tot plâng până mă culc, / Și cum să am glas de om, / Că tot plâng până ce-adorm. De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pripiți, hribi îndulciți, hribi înmieriți, hribi zaharisiți, hribi acriți, hribi oțetiți, hribi sărați, hribi pasați, hribi feliați, hribi tocați" etc. (Grigore, 2008, pp. 60-63); "un cuc în nuc doi cuci în nuc; un cuc într-un nuc; un cuc pe craca unui nuc; un cuc stă în nuc; o curcă încurcată; o curcă împiedicată; o curcă împestrițată; o curcă în curte; o curcă într-o curte; o curcă o-ncurcă; o curcă și un curcan croșetează"; "un ștrumf cade buf, doi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dr. Viorel Pătrașcu - Pitești din nr.106 107, pag.26 și o să înțeleagă totul. Dar, iată tableta în cauză: „Era în ziua următoare summitului de la Praga. A intrat în cabinet o bătrână, sprijinindu-se într-un baston improvizat dintr o cracă de alun. Face parte din segmentul acela de populație care, din fericire, nu răspunde niciodată la întrebările din sondajele de opinie. Când m-a văzut a început să turuie: „Ia uite la cine m-a trimis ăia de la comună! Păi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
20 cm, se înscrie numărul total de piese cu aceleași caracteristici dimensionale - lungimea în metri, diametrul în centimetri și volumul total al pieselor respective exprimat în mc, în numere cu două zecimale; - pentru lemnul fasonat în steri, lemnul de foc, crăci și fascine, se completează numai în coloana (5) în care se înscriu cantitățile exprimate în unități convenționale, în numere cu două zecimale, nu și în coloanele (1), (3) și (4); - pentru cherestelele transportate în vrac, se completează cu denumirea sortimentului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202678_a_204007]
-
se are în vedere habitatul natural al speciei și se solicită expres îndeplinirea necesităților biologice, fiziologice și psihologice ale animalului. 5. Amplasamentele sunt echipate în conformitate cu necesitățile animalului pentru toate stadiile de dezvoltare, și anume: substrat corespunzător cerințelor ecologice ale animalului, crăci, vizuini, cuiburi pentru naștere/depunerea ouălor, bazine, vegetație, ca și alte materiale necesare manifestării diferitelor comportamente naturale. 6. Vegetația din apropierea și din amplasamentele animalelor este în mod regulat inspectată și amenajată de câte ori este necesar pentru a se evita rănirea, evadarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/192960_a_194289]