3,194 matches
-
În sfârșit, bătrânul medic, În urmă cu numai două zile. Ca și când și-ar fi dat Întâlnire, În așteptarea unui ultim pelerin. În schimb, ultima ajunsese Moartea, cel mai nedorit dintre oaspeți. Sau poate că Moartea Îi așteptase deja acolo, cu craniul gălbejit ascuns sub chipul unuia dintre ei. Și se pregătea să preia cârma vieților lor În turnul acela dărăpănat, așa cum făcuse odinioară pe corabia morților. Soarele Își Începuse coborâșul, Înroșind fațadele caselor. Ajuns În apropiere de Orsanmichele, Dante se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zăcea sfărâmat pe pietre, Într-o baltă de sânge. Printre cei de față, care priveau uluiți, era și hangiul, care Îl recunoscu. - Ce cumplită nenorocire, priorule! Dante Îi Îndepărtă pe toți de trup și se apropie să examineze mai atent. Craniul și membrele purtau semnele vădite ale ciocnirii brutale cu piatra. Își ridică privirea către vârful Îndepărtat al turnului. Pesemne căzuse din punctul cel mai de sus, probabil În timp ce se Îndeletnicea cu observațiile sale. Dar asta când se petrecuse? Trupul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să facă, să plece sau să rămână. El era cel care descoperise cadavrul în apă în timp ce mergea la muncă. Era conțopist la poliție. Și astăzi face același lucru, doar că e cu douăzeci de ani mai în vârstă și are craniul neted ca o banchiză. Nu e mai deloc greu un trup de zece ani, pe deasupra îmbibat de apă, iarna. Berfuche a tras de un colț al păturii, apoi și-a suflat în palme pentru a se încălzi. Se ivi chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cântecul acela și scrâșnetul dinților. Când auzeam cântecul colonelului - încă ne gândeam cu toții la Belle de jour, ne imaginam chipul bestiei care o ucisese -, era ca și cum un burghiu ne-ar fi pătruns în creier, încet, după ce făcuse o gaură în craniu. În fond, cântecul lui era înrudit cu ouăle cerute de judecător, micile lumi degustate la doi pași de cadavru. Nu întâmplător cei doi, Mierck și Matziev, fără să se cunoască dinainte și completându-se reciproc, s-au înțeles perfect. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fiindcă soseau zi de zi, în grupuri mari. Ne-am obișnuit. Ne-am și dezgustat puțin. Ei ne purtau pică fiindcă eram la adăpost, pe când noi... noi le purtam pică fiindcă ne vârau sub ochi pansamentele și picioarele lor tăiate, craniile prost sudate, gurile și nasurile deformate, tot ceea ce am fi preferat să nu vedem. Astfel, erau două orașe: al nostru și al lor. Două orașe în același loc, dar care-și întorceau spatele, fiecare având promenadele, cafenelele și orele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și fata, mândră de ideea ei, intră în sala palatului, rămâne în picioare lângă masa roșie, într-un colț - și asta-i sala palatului, am vrut să sugerez doar: trei pânze roșii, lungi, adică pereții sălii, o masă cu un craniu roșu, făcut din cămașa ta, care se va transforma în cămașa morții, otrava în pahar și astea-s săbiile, le-am împrumutat pentru câteva zile, apoi trebuie să le duc înapoi. Te-ai prins? Ăsta-i tot decorul. Lipseai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era unicul absolvent de la St. Regis, care avea să se Înscrie la universitatea respectivă. Yale Își câștigase o aură și o strălucire romantică din poveștile care circulau la Minneapolis și de la băieții de la St. Regis’ care fuseseră „selectați pentru frăția « Craniul și oasele»“, dar pe Amory Princeton Îl atrăgea cel mai mult, cu atmosfera sa de lumini și culori strălucitoare și cu reputația ademenitoare de cel mai plăcut country club din America. Umbrite și micșorate de amenințătoarele examene de la colegiu, zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
balerine” care „refuza absolut să se bărbierească de două ori pe zi, dracu’ s-o ia!“. Exista un moment absolut strălucit În Ha, Ha, Hortense!. O veche tradiție princetoniană cere ca oricând un student de la Yale, membru al faimoasei organizații „Craniul și oasele“, aude menționându-se numele sacru, să părăsească imediat Încăperea. Tot o tradiție este și faptul că membrii au invariabil un succes deosebit În cariera ulterioară, adunând o grămadă de bani, de voturi, de certificate de trezorerie sau de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce puteau fi culeși de pe stradă, aranjați de machiorul de la Triangle să arate și mai rău. În momentul din spectacol când Firebrand, șeful piraților, arată cu degetul steagul negru și zice „Eu sunt absolvent de Yale, nu steagul meu cu craniu și oase!“, atunci cei șase vagabonzi aveau instrucțiuni să se ridice nesmintit, În văzul tuturor, și să iasă din teatru cu o expresie de profundă tristețe și de demnitate rănită pe față. Se susținea, deși fără dovezi, că o dată rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cum Îi amorțesc vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare și, Încet-Încet, Își pierdea controlul asupra propriului trup. La Început, produsul provoca Întotdeauna un scurt moment de panică celor ce-l consumau. Strania impresie că li se lipește creierul de craniu era urmată de pierderea echilibrului corpului, apoi de amețeli intermitente. Abia atunci conștientizau un comportament sexual care le era străin de obicei, dorința de a face sex În cele mai inimaginabile poziții, existența unui vagin din care se revărsau valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gazetarii, suntem mereu în salopete de lucru, fac parte din acea estetică a receptării, cuprinzându-i pe Tudor Vladimirescu, pe Nicolae Bălcescu, Mihai Viteazul, Aurel Vlaicu, dar și evenimentele dramatice de la Târgu-Mureș, din martie 1990, istoria cea „ascunsă în beci”, craniile de cristal, trăirea în legendă. Într-o dinamică a semnificațiilor și a demersurilor tipologice se situează acei români pentru un Nobel: Mihail Diaconescu, Florentin Smarandache, Mihai Prepeliță, dar și umbrele slugărniciei Guvernului român în fața obrăzniciilor autonomiste, peste care trece raza
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
moscheile care pretind că dețin fragmente din moaștele Sfanțului Ioan Botezătorul se află și Moscheea Imrahor Camii din Istanbul (fosta Mănăstire Studion). Documentele arată că aici se păstrează încă din secolul al IX-lea mâna dreaptă și o parte din craniu, frumos îmbrăcate în aur și pietre prețioase. De asemenea marea Moschee din Damasc, considerată al patrulea loc sfânt al islamului, pretinde că posedă moaște din sfanțul sau cap. Părintele Sofian Boghiu vizitând această moschee, povestește că atunci când niște musulmani au
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
Cel mare se numea Eki, care vine de la Ekke, nume teutonic, care înseamnă „muchie de cuțit”. Că... sunt prieteni din copilărie. Că la Kokkola au o gașcă de prieteni care „sunt ca ei”! Skinheads, skuls and tattoos! Cheloși, tatuați, cu cranii pe piept! Dar că... nu au orientare politică de linie dură și nu sunt războinici. Lor le place muzica. Îl întreb de s-a tuns chilug. Având simțul umorului îmi spune că așa... ca să nu-i cade pletele în ochi
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
copacul la care de multe ori ne opream înainte de a ne cufunda în apele somnului pentru a păși înspre tărâmul viselor, priveam cerul pentru a ne încredința dorințele stelelor. Dar, cine sunt eu? Poate urmașul lui Yoryck, adică un alt craniu rămas de la festinul viermilor. Hidos monstru, sacră depravare! Oare mai trăiesc, Niky, sau delirez într-o ultimă sforțare a conștiinței, înainte de „Marea Trecere”? Pluralul morții, nașterea. Dar pentru aceasta trebuie să fim doi. Însă Ela nu mai este. A murit
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
o policromie pseudosimbolistă. În “Ecce homo” el este “ o-mperechere de straniu/ Și comun,/ De aiurări de clopot/ Și frământări de clape...”: „Eu sunt o armonie de proza Și de vers, De crime Și idile, De artă Și eres- În craniu port Imensul, stăpân pe Univers, Și-n vers, voința celui din urmă Nențeles!...” Perpessicius a avut dreptate să considere că poezia erotică a lui MiINULESCU este cea mai personală de la Eminescu încoace. Ion Minulescu: A XI - porunca Asculta, privește și
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
facultatea de belle arte; Profesie: artist în artă grafică; Pasiuni: poezia, chiar avea câteva poezii trecute acolo. Lucrarea premiată, o țin și acum minte, se numea “Fructele râului”, un copac sau un pom în care locul fructelor era ocupat de cranii umane. M-a invitat acasă la el. Locuia într-o garsoniera micuța situată la mansarda unui bloc vechi de când hăul și pârâul, cum zicea el. Avea o măsuță din brad cu două băncuțe de o parte și de alta. Fotoliul-pat
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
pământul umed. Doru frânează brusc în spatele unei căruțe pline cu dovleci galbeni. Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile lor uscate, arămii prin care ferestruiește vântul. Deschid fereastra. Mireasma toamnei umple spațiul prismatic al orașului, desenând frunze aurii de stejar pe case
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
vor îmbrăca cu carne și haine și vor ieși de acolo. Mai târziu l-am înțeles pe Emil Cioran care juca fotbal în cimitirul Rășinari-ului, cu groparul, un om vesel cu care se împrietenise, folosind în loc de minge câte un craniu. „De câte ori nu i-am ținut companie groparului! Nici nu-ți închipui cât de adânc mi s-au întipărit în minte toate imaginile astea ... ” mărturisea Cioran. Avea credința că acest fapt a avut un efect în subconștient, moartea devenind o obsesie
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
metafore ale gândirii și ale simțirii. Cultivă versul autoscopic, dialogal-confesiv. Se adresează când sie-și, când unui interlocutor fictiv sau livresc: „Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva ?/ Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi ?/ Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ?/ Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu...” Tonul adresativ, vocativ, devine o cale către dramatizarea câte unei idei. Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde?/ Vei ajunge
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
mărețe fețe regești în iconografia ortodoxă. Icoanele originale fac parte azi din expoziția de muzeu din vila Cuibul liniștit. Pe crucea care termină iconostasul este pictat Hristos crucificat. La extreme se află cei patru evangheliști. Sub crucificare este pictată cu craniul lui Adam. Iconostasul este aurit. În afară de sculptura florală, sunt prezenți și îngeri încrustați și eroi biblici. Cupola este cu o organizare centrată, simbolul bizantin al veșniciei și al spațiului ceresc. În zenitul cupolei este pictat Iisus Hristos Pantocrator. În jurul lui
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
reușeau să-și asorteze gurile de foc ce le ieșeau cu negre găuri din buzunar la colț de stradă ori la "dineuri" de reglare a conturilor lor murdare... Cearșafurile albe s-au purtat mult timp (vă amintiți?) pentru a înveli cranii și trupuri purtătoare de negre suflete ce-n viață îi țineau pe cei din Ku-Klux-Klan. Iar marile metrese și însoțitoarele nobililor romani, la recunoscutele orgii de prin cetatea Roma, se-nfășurau în voaluri albe. Ca pentru a se asorta cu
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
decât să sper că nu se pregăteau să ne frigă. În cele din urmă, am fost înșfăcate și îmbrâncite în fața căpeteniei. Era o namilă de om cu ținută arogantă, tolănit în mod necuviincios pe scaunul înalt, cu ornamente metalice simbolizând cranii umane. Masca lui era teribil de cumplită datorită trăsăturilor schimonosite și fâșiilor sângerii cu care era împodobită. Prin fantele deschise în dreptul ochilor, nu puteai zări nimic din expresia lor, ceea ce era foarte neplăcut. Ridică mâna, iar în jurul nostru se lăsă
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
june, eroare-n morminte, un câine va pieri din gheară de câine! Votul de poveste dintr-o urbe din povești *se întâmplă pe o planetă îndepărtată unde toți deținătorii de certificat de naștere, gândesc!* Acolo, fiecare urnă are formă de craniu și poți să îți pui votul în ea, pe unde vrei, cum vrei, cum te taie capul, adevărată democrație! Votează absolut oricine oricine care este un oarecine adică are patalama că folosește aerul urbei, adevărată democrație! Ora de vot contează
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
inima copiilor lor, sau care ar privi cu nepăsare pe altii făcând lucrul acesta, indiferent cât timp ar avea sau ce vârstă ar avea copilul respectiv, decât cele care acceptă sau cer că medicul să înfigă tubul unui aspirator în craniul copilului din pântecele lor, pentru a-i absorbi creierul și pentru a-i imploda astfel cutia craniana, făcând avortul mai puțin dureros. Dar oare care este diferența între o situatie sau alta? Diferența este desigur în felul în care gândim
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
afară. Acesta se împiedică și căzu cu obrazul în țărâna. Trase o înjurătură de mamă, dar când s-a uitat să vadă de ce s-a împiedicat a rămas cu gura căscată. La picioarele lui se afla iar blestematul ăla de craniu. A sărit ca ars direct pe scară și din câteva mișcări a fost deasupra, pe marginea gropii, fără nici un pic de ajutor. Văzându-l cât e de galben la față, Vasile a început să râdă în hohote. - Ce-i, Ioane
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]