1,264 matches
-
tălpile printre frunzele de afin. Sabina și-a pus capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui crater năpădit de ierburi și căpițe de fân. În zare se vedeau munții transparenți suiți unul peste altul, să ne privească. Bruneta doarmea. Am deschis Metafizica sexului, de Julius Evola. Și așa, când ne certam, Sabina mă repedea: hai, scoate cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gânduri. ― Ești sigur de compoziția suprafeței? ― Roca asta e prea veche ca să fie altceva, răspunse ofițerul executant, morocănos. M-am săturat de chestia asta cu vechimea unei planete și cu componentele solului. Crezi cumva că vă fac să aterizați în craterul unui vulcan? ― De acord, de acord.. Iertare. Voiam să fiu cât mai sigur. N-am mai operat o aterizare fără hărți și fără balizaj de la școala de pilotaj. Sunt cam nervos. ― Toți suntem! interveni la timp Lambert, pentru a sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
într-adevăr activă. Poate nu mai este în stare să dizolve aliajul punții, dar aceasta nu înseamnă că n-ar putea să-ți provoace o teribilă arsură! ― Ce crezi că este asta? întrebă Dallas, care-și mută ochii de la micul crater din planșeu la gaura din plafon. Niciodată n-am văzut ceva care să perforeze un asemenea aliaj. Nu cu atâta repeziciune. ― Nici eu, mărutrisi ofițerul științific. Anumite varietăți mult rafinate de acid molecular sunt teribil de active, dar în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
căuta să izoleze un ipotetic acid aminat. Mai apăsă pe un buton. Două dintre lanțurile selecționate prinse a se răsuci încet în trei dimensiuni. ― Am preluat câteva eșantioane de acid din gaura făcută de prima creatură. (Arătă îndărăt spre micul crater situat pe partea dreaptă a platformei medicale, acolo unde cursese acidul.) M-am gândit că au rămas destule reziduuri pentru a realiza un studiu chimic. Dacă reușesc să înțeleg structura, s-ar putea ca Mama să-mi sugereze o formulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întîmplă în patul dreptunghiular pe care acum, ieșit din creierul cam încins al lui Vali- am uitat să-ți spun că așa se numea tânărul blond cu barbă aurie - îl văd în întreaga sa desfășurare, cu formele sale de relief, craterele și seismele sale. Stau cocoțat pe raftul cel mai de sus al bibliotecii, frecîndu-mi burta de: Muzeul negru al lui Mandiargues. Îmi agit stângaci lăbuțele, care-mi ajung până la lustră, îmi văd victima înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
XIII, 109-112). 47 Construirea Sufletului Universal cf. 35a. 48 Doctrina anamnezei cf. Plat. Phaed. 72E, 76D; Phaedr. 249c, Men. 81d-86a et passim. 49 Pentru atracția materiei cf. Plot. I, 6, 5; IV, 8, 1; Synesios V. 50 De fapt constelația Crater este localizată între Corvus și Hydra, cf. Aratos Phaenomena 448. 51 Doctrina neoplatoniciană devenită foarte populară în Evul Mediu cf. Servius II, 482-483; Proclos 260a-b, 348a, Isidor din Sevilla V, 30, 8. 52 Pentru reîntoarcerea sufletelor cf. Plotin I, 6
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de pași, am ajuns în fața unei găuri mari și negre, ca un crater căscat în pământ. Nu distingeam altceva, căci luna dispăruse sub un nor. Cei doi au aprins o torță și, la picioarele mele, am văzut atunci niște trepte de piatră, tocite, mâncate de ploi și pe jumătate cotropite de iarbă. Fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la bătrânețe, acest amestec de poet, mag, aventurier și filosof a descălțat sandalele aurite, a aruncat mantia de purpură și ghirlanda de lauri, predicând umilința, ca franciscanii mai târziu, și dispărând, dacă e să-l credem pe Diogene Laerțiu, în craterul vulcanului Etna; sinucidere care pare, prin misterele ci, o capodoperă romantică. Relațiile lui Oedip cu destinul sunt și ele, mai degrabă, romantice, iar Oreste, Antigona se înăbușă în veșmintele lor clasice. Nici un filosof nu e mai apropiat de romantici, ca
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aceea din 1946, când am mâncat mălai stricat. De câteva zile, s-au năpustit cu furie valuri de caniculă, amestecând parfumul teilor înfloriți (sau amintirea lui) cu mirosul greu de gunoaie dospite la soare. Cerul e ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la biserica din apropiere sau mai de departe, nu-mi dau seama. Sunt niște sunete uscate, cu vagi, extrem de vagi sugestii mistice. Ca să se roage mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
făcea automat ce i se cerea, arătîndu-se iritat doar dacă i se solicita interesul. își folosea toată energia în lumi imaginare și nu-i mai rămînea nici un pic pentru lumea reală. Un teritoriu mic și fertil sătea ascuns într-un crater creat de o explozie atomică. Thaw îi era prim-ministru. Locuia într-un vechi conac care se ridica printre pajiști și pîlcuri de pădure, pe malul unui lac împodobit cu insule. Conacul era spațios, întunecos și liniștit. în holuri atîrnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi dăduseră, printr-o întîmplare norocoasă, tinerețe veșnică. în decursul a două sau trei secole de pelegrinări pe pămîntul devastat, devenise liderul unui mic grup de oameni care ajunseseră să aibă încredere în blîndețea și înțelepciunea lui. îi adusese la crater, apărat de ziduri de gelozia unor ținuturi mai nefericite, pentru a clădi o republică în care nimeni nu era bolnav, sărac sau silit să trăiască de pe urma unei munci pe care o ura. Din nefericire, țara lui era înconjurată de ținuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New Journalism. XENOFON Cap. 45, 46, 47, 48. Excursul... fals-militar din acestea este un Plagdif extins al operei Anabasis. YOUNGHUSBAND, COL. STUKELEY Cap. 49, par. 49. „Să mergem în craterul Vezuviului în tramvai“ este o remarcă atribuită generalului Douglas Haig în Quips from the Trenches. ZOROASTRU Cap. 50, par. 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 31 sînt suculente selectate din apocrifele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
departe digul și marginea de stuf încă verde a mlaștinii. Am mers un timp cu Zenobia, începutul de toamnă acoperise cu flori mov-ruginii goliciunea sălbatică a locului. Pe dig, pământul era negru și crăpat, ne-am fi putut crede pe craterul unui vulcan. Când gara a rămas mult în urmă, iar în fața noastră, pe dreapta mlaștinii, s-a ivit pata roșcată a pădurii, i-am spus Zenobiei : „Acum te las. Poate că o să întârzii. Tu du-te și așteaptă-mă...“. „Am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am dus în camera aceea din spate, ne-am și îmbrăcat în costumele izolante. De aceea nu ne-ai putut face nici un rău. Și ține minte un lucru. Nu avem nici o certitudine că ești sacrificat. Faptul că nu există nici un crater pe pământul nostru dovedește că nu ai explodat în trecut și că ai rezolvat problema altfel. Ei, și acum cineva să deschidă repede ușa! Se trezi împins înainte de o forță irezistibilă. Apoi auzi un cuvânt: - Așteptați! Vorbise fata. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și neras, ca un cioclu. Omar nu mai fusese în sud, atât de aproape de graniță, iar priveliștea orașului ars îl înfricoșa. Câmpul din Darkhuien, unde altădată fusese turnul cu flacără, arăta precum carnea vie, iar în locul cisternei de păcură vedeai cratere largi ca după bombardament. Era sfârșitul anilor ’90, Khomeini murise, li se încheiase războiul, iar în Europa căzuse zidul Berlinului. Venea primăvara, deși în Abadan era greu să știi anotimpul. Ici și colo reîncepuseră viața, erau restaurante și motelul de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Valerica Scurtu, țipă! Clintește! Sparge borcanele! Matei rînji: ― O să am grijă să-i astup gura. În locul dumitale nu m-aș duce. Femeia își mușcă buzele. Chipul obosit, încadrat de lațe puține, era verzui. Herpesul se întinsese, semăna acum cu un crater. Bătrâna clătină capul. "E tare urâtă biata fetiță." ― În fond, ce-o să facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întâmplător faptul că textele lui Hergé, ca și cele ale lui Edgar P. Jacobs sau Hugo Pratt, iau în stăpânire un teritoriu geografic care nu încetează să se extindă. De la adâncurile mării (scormonite în căutarea comorilor) până la întinderea spațiului și craterele Lunii, de la miraculosul Tibetului până la explozia de culori și memorie a Egiptului și Indiei. Tintin, cel care nu moare și nu obosește niciodată, dă lumii pe care o cutreieră nume și contur. Amestec cuceritor de cavaler rătăcitor și cartograf meticu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ale mele, cu mama voastră și cu fiecare dintre voi, copiii mei“. Avea o imaginație vulcanică. Citindu-l, mă simt devenind pentru el un soi de Haroun Tazieff. „Ei, da“, mi-ar fi zis Zscharnack, „trebuie să te apropii de crater...“ În 1959, cînd văzusem filmul lui Tazieff despre vulcani, așezat lîngă tata Într-o dimineață pe la unsprezece În timpul proiecției de presă - protestase Împotriva titlului, Întîlnirile cu diavolul, dat fiind că acele țîșniri de lavă topită, scrisese el În articol, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe la unsprezece În timpul proiecției de presă - protestase Împotriva titlului, Întîlnirile cu diavolul, dat fiind că acele țîșniri de lavă topită, scrisese el În articol, ne dau mai curînd o idee asupra magnificenței divine - nu-mi dădusem seama că avea un crater În locul inimii. Vulcanul din Azore care ridica trîmbe Învîrtejite de apă, asta era dragostea lui pentru mine. Milioanelor de globule roșii pe care inima lui le propulsa În sistemul circulator li se adăuga această dîră de lavă fluidă, această pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din piele. „M-a costat și ochii din cap, eu nu sunt un bibliofil, dar pe ăsta voiam să-l am. Este Mundus Subterraneus de Athanasius Kircher, prima ediție, 1665. Iată dragonul. E leit, nu vi se pare? Trăiește În craterele vulcanilor, zicea iezuitul acesta de treabă, care știa tot despre cunoscut, necunoscut și inexistent...“ „Dumneavoastră vă gândiți mereu la subterane“, am spus eu, amintindu-mi conversația noastră de la München și frazele pe care le surprinsesem cu ajutorul urechii lui Dionis. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele de tuburi Dalmine și marile guri căscate ale Beaubourg-ului - ca un Titanic abandonat lângă un perete mâncat de iederă, naufragiat Într-un crater al lunii. Unde n-au reușit catedralele, marile tambuchiuri transoceanice șușotesc În contact cu Fecioarele Negre. Le descoperă numai cine știe cum să navigheze prin preajma lui Saint-Merri. Așa că trebuie continuat, am o urmă, sunt pe cale să dau pe față una dintre urzelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
virtuozități” (idem., p. 82). Comparativ cu Ulise, Brățara nopților este „poemul evocărilor nocturne (...) o faună și floră cu aspect lunar (...) hora de aspecte cîte se desfășoară în arena nopților, în ocne, în circuri, pe mare, pe munți vărsînd flăcări din cratere pentru ca peste toate să plutească revelația iubirii, duhul sfînt al apropierii sufletelor și pentru ca tot acest palat durat din cenușă să se prăbușească odată cu lumina zorilor” (ibid.). Comparația contrastivă operată de critic între poezia de un „vizionarism apocaliptic” a ultramodernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precum gâștele. După ce și-au dat seama ce hram purtam, și-au văzut nepăsători de treabă. Unii pregăteau găteje de crăci groase, alții le potriveau în grămezi, după care le acopereau cu pământ. Unele movile fumegau molcom, ca niște mici cratere. Meșterul ne-a însoțit până la o colibă cu acoperișul plat. Nu avea ferestre, ci doar două găuri pentru fum. Vatra era întocmită dintr-o împrejmuire de pietre fixate în pământ. Ușa însă părea solidă, întărită cu zăvoare. Împotriva lupilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se aprindă atunci când localul luase foc, iar M-ul sângeriu trona ca pe un grătar de flăcări, până când plasticul se lichefie și M-ul se Înclină și căzu, lăsând În urma lui, pe fațada clădirii, o pată neagră ca un crater. Doar atunci Zero prinse portiera și o Închise, iar În interiorul camionetei se lăsă Întunericul. a patra oră Printre ușile de sticlă ale blocului turn ieși o femeie, Înfofolită Într-un impermeabil. Cum Antonio parcase chiar În fața intrării, pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două cratere. Valurile tsunami formate în urma erupției au distrus civilizația cretană peste noapte. Nenorocirea a fost atât de mare, încât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]