1,263 matches
-
cel mai probabil cauzată de acreția de material roșiatic adunat din alte părți ale sistemului uranian, posibil de la sateliți neregulați, acreție ce are loc predominant pe emisfera frontală. Oamenii de știință au identificat două clase de trăsături geologice pe Oberon: craterele și canioanele. Vechea suprafață a lui Oberon este cea mai plină de cratere dintre toți sateliții uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de noi cratere este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
ale sistemului uranian, posibil de la sateliți neregulați, acreție ce are loc predominant pe emisfera frontală. Oamenii de știință au identificat două clase de trăsături geologice pe Oberon: craterele și canioanele. Vechea suprafață a lui Oberon este cea mai plină de cratere dintre toți sateliții uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de noi cratere este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
are loc predominant pe emisfera frontală. Oamenii de știință au identificat două clase de trăsături geologice pe Oberon: craterele și canioanele. Vechea suprafață a lui Oberon este cea mai plină de cratere dintre toți sateliții uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de noi cratere este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater cunoscut, Hamlet. Multe cratere mari sunt înconjurate de materiale
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
de știință au identificat două clase de trăsături geologice pe Oberon: craterele și canioanele. Vechea suprafață a lui Oberon este cea mai plină de cratere dintre toți sateliții uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de noi cratere este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater cunoscut, Hamlet. Multe cratere mari sunt înconjurate de materiale de impact deschise la culoare formate din
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
geologice pe Oberon: craterele și canioanele. Vechea suprafață a lui Oberon este cea mai plină de cratere dintre toți sateliții uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de noi cratere este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater cunoscut, Hamlet. Multe cratere mari sunt înconjurate de materiale de impact deschise la culoare formate din gheață relativ proaspătă. Cele mai mari cratere, Hamlet
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
cratere dintre toți sateliții uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de noi cratere este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater cunoscut, Hamlet. Multe cratere mari sunt înconjurate de materiale de impact deschise la culoare formate din gheață relativ proaspătă. Cele mai mari cratere, Hamlet, Othello și Macbeth, au bazele formate dintr-un material foarte întunecat depus după formarea lor. Un
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de noi cratere este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater cunoscut, Hamlet. Multe cratere mari sunt înconjurate de materiale de impact deschise la culoare formate din gheață relativ proaspătă. Cele mai mari cratere, Hamlet, Othello și Macbeth, au bazele formate dintr-un material foarte întunecat depus după formarea lor. Un vârf cu o altitudine
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater cunoscut, Hamlet. Multe cratere mari sunt înconjurate de materiale de impact deschise la culoare formate din gheață relativ proaspătă. Cele mai mari cratere, Hamlet, Othello și Macbeth, au bazele formate dintr-un material foarte întunecat depus după formarea lor. Un vârf cu o altitudine de aproape 11 km a fost observat în unele imagini de la "Voyager", vârf ce poate fi vârful central al
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
km. Suprafața lui Oberon este intersectată de un sistem de canioane care, însă, sunt mai puține decât cele găsite pe Titania. Canioanele sunt probabil falii normale, care pot fi de orice vârstă: faliile intersectează cele mai deschise depozite ale unor cratere mari, ceea ce indică faptul că s-au format înaintea acestora. Cel mai cunoscut canion oberonian este canionul Mommur. Geologia lui Oberon a fost influențată de două forțe opuse: formarea craterelor de impact și procesele endogene. Primele au acționat în toată
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
orice vârstă: faliile intersectează cele mai deschise depozite ale unor cratere mari, ceea ce indică faptul că s-au format înaintea acestora. Cel mai cunoscut canion oberonian este canionul Mommur. Geologia lui Oberon a fost influențată de două forțe opuse: formarea craterelor de impact și procesele endogene. Primele au acționat în toată istoria satelitului și sunt principalele răspunzătoare pentru aspectul său actual. Cele din urmă au fost active o perioadă după formarea satelitului. Procesele endogene au fost în principal de natură tectonică
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
vechi. Crăpăturile stratului exterior au fost cauzate de expansiunea lui Oberon cu aproximativ 0,5%, expansiune desfășurată în două faze corespunzătoare canioanelor mai vechi, respectiv celor mai recente. Natura petelor întunecate, care apar mai ales în emisfera frontală și în craterele interioare, nu este cunoscută. Unii cercetători presupun că ele sunt de origine criovulcanică (analogă mărilor lunare), în vreme ce alții consideră că impactul a excavat material întunecat de sub stratul de gheață pură. În cazul din urmă, Oberon ar trebui să fie cel
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
lac din Africa, cunoscut pentru speciile unice de pește). Centrul Tanzaniei cuprinde un larg platou cu câmpii și teren arabil. Tanzania conține multe parcuri întinse și importante din punct de vedere ecologic, cu fauna sălbatică, incluzând faimosul Parc Național Ngorongoro Crater, Serengeti în nord, și Parcul Național Mikiumi și Selous Game Reserve în sud. Parcul Național Gombe, situat în vest este cunoscut ca locul unde Dr. Jane Goodall studiaza comportamentul cimpanzeilor. Guvernul Tanzaniei găsește că departamentul de turism s-a angajat
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
promovare a cascadelor Kalambo din sud-estul Tanzaniei regiunea Rukwua ca una dintre principalele destinații ale Tanzaniei pentru numeroșii turiști. Cascadele Kalambo sunt pe locul doi ca înălțime în Africa și sunt localizate lângă Lacul Tanganyika. În nordul Tanzaniei există imense cratere vulcanice, ca Ngorongoro, și vulcani stinși ca Muntele Meru, și „Acoperișul Africii”, Muntele Kilimanjaro. Marele platou Unjamwezi se întinde între Riftul Central-african și Riftul Est-african, la circa 1200 m deasupra nivelului mării. Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
și Nzwami. Două dintre aceste insule, Mayotte și Mwali, păstrează puține urme ale originii lor vulcanice: cu timpul, vârfurile abrupte ale munților s-au tocit și nu ies în evidență în peisajul deluros. Insula Nzwami este cea mai pitorească. Resturile craterelor sale vulcanice sunt inconjurate de podișuri acoperite cu vegetație exotică, presărate din loc în loc cu lacuri și cascade. Pe cea mai mare insulă, Grande Comore, se află Karthala - ultimul vulcan activ din arhipelag. Erupțiile sale afectează insula la intervale de
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
influența derivei continentale.Suprafața vulcanică a Islandei a fost acoperită de ghețari groși de 1,6 km în cele 2 mil. de ani ale perioadei glaciare, încheiate acum 10.000 de ani. Centrul ținutului este o lume sălbatică de vulcani, cratere și lavă. O zecime din teritoriul țării zace sub lava aruncată de cei 200 de vulcani ai insulei, pătura întinzându-se pe alocuri pe mai mult de 2600 km. Primele informații despre Islanda au venit, se pare, acum 1.500
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
cea mai amplă revărsare de lavă din timpurile moderne ale Terrei s-a petrecut în 1783. Laki, muntele din extremitatea sud-vestică a ghețarului Vatnajökull, a fost spintecat la vârf în timpul uriașei erupții care a creat un lanț de 100 de cratere întins pe 24 km. Lava a acoperit mai bine de 520 km de teren. Curgerea a continuat timp de trei luni, învăluind insula într-o pâclă albăstruie care a otrăvit iarba și a ucis trei sferturi din animale. În timpul acestei
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
înregistrat vibrații ce au zguduit întregul ghețar. Un pilot raporta că vulcanul a erupt prin pătura de gheață și apă, formând un nor la înălțimea de 8 km deasupra ghețarului și o gaură în stratul de gheață, creând astfel un crater plin cu apă amestecată cu bucăți de gheață. După câteva zile erupția a încetat și gheața s-a înstăpânit din nou. Doi ghețari înfrățiți, unul sfârșește într-o câmpie, pe când celălalt își află sfârșitul într-o lagună. Între ei se
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
războiul dintre Prusia și Austria a pus capăt ambițiilor sale. La moartea sa, a lăsat o bibliotecă de 3.500 de cărți, în parte constituite din copii manuscrise ale operelor științifice pe care nu putuse cumpăra din cauza costului lor. Un crater și o vale de pe Lună îi poartă numele, precum și asteroidul (11970) Palitzsch.
Johann Georg Palitzsch () [Corola-website/Science/329854_a_331183]
-
de impact cu Pământul, două în zona lacului Cebarkul, și un altul la circa mai spre nord-vest, lângă orașul Zlatoust aflat aproape de granița între Republica Bașchiria și regiunea Celeabinsk. Unul dintre fragmentele de meteorit găsite lângă Cebarkul a format un crater cu diametrul de . Pe suprafața lacului Cebarkul, înghețat, pescarii localnici au găsit o gaură, posibil rezultat al unui impact, dar o echipă de șase scafandri trimisă de Ministerul Situațiilor de Urgență din Rusia a examinat zona lacului și nu a
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
le dă tuturor întrebărilor ridicate în "Ilion" vin prin intermediul citatelor din literatura clasică, cele mai importante fiind cele din operele lui Homer, Shakespeare și Proust. Deși mare parte dintre ele își găsesc răspuns, finalul cărții lasă deschise unele porți. Locația "Craterului Paris" (o capitală franceză devastată) include câteva aluzii la lumea reală, puse pe seama etimologiei populare, cum ar fi "Invalid Hotel" pentru "Les Invalides", "Champs Ulysses" pentru "Bulevardul Champs-Élysées" și "Guarded Lion" pentru "Gara din Lyon". De la puterile zeilor, post-oameni și
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
este un crater de impact meteoritic în Wisconsin, Statele Unite ale Americii, aproximativ la 40 km sud-vest de Menomonie. Craterul este numit după Rock Elm, Wisconsin, o comunitate din apropiere. S-a estimat că meteoritul ar fi avut 170 de metri în diametru, o
Rock Elm Disturbance () [Corola-website/Science/324443_a_325772]
-
este un crater de impact meteoritic în Wisconsin, Statele Unite ale Americii, aproximativ la 40 km sud-vest de Menomonie. Craterul este numit după Rock Elm, Wisconsin, o comunitate din apropiere. S-a estimat că meteoritul ar fi avut 170 de metri în diametru, o masă de 9x10 kg și a avut viteza de impact de 30 km/secundă. Craterul are
Rock Elm Disturbance () [Corola-website/Science/324443_a_325772]
-
Menomonie. Craterul este numit după Rock Elm, Wisconsin, o comunitate din apropiere. S-a estimat că meteoritul ar fi avut 170 de metri în diametru, o masă de 9x10 kg și a avut viteza de impact de 30 km/secundă. Craterul are 6 km în diametru. Fosilele, descoperite în roca care a umplut craterul, sugerează că acest crater datează din perioada Ordovicianul de mijloc, acum aproximativ 455-430 milioane de ani în urmă.
Rock Elm Disturbance () [Corola-website/Science/324443_a_325772]
-
a estimat că meteoritul ar fi avut 170 de metri în diametru, o masă de 9x10 kg și a avut viteza de impact de 30 km/secundă. Craterul are 6 km în diametru. Fosilele, descoperite în roca care a umplut craterul, sugerează că acest crater datează din perioada Ordovicianul de mijloc, acum aproximativ 455-430 milioane de ani în urmă.
Rock Elm Disturbance () [Corola-website/Science/324443_a_325772]
-
ar fi avut 170 de metri în diametru, o masă de 9x10 kg și a avut viteza de impact de 30 km/secundă. Craterul are 6 km în diametru. Fosilele, descoperite în roca care a umplut craterul, sugerează că acest crater datează din perioada Ordovicianul de mijloc, acum aproximativ 455-430 milioane de ani în urmă.
Rock Elm Disturbance () [Corola-website/Science/324443_a_325772]