3,021 matches
-
ai primei sale tinereți bucureștene și conchise: ...Așa că eu sunt, cum vedeți, pe jumătate român și cu sufletul mă simt mai departe legat de țara asta. Gheorghiu-Dej își scoase șapca de pe cap și își netezi cu mâna parul zbârlit din creștet. Acum el căpătase un aer de om blajin și cumsecade, care ajunsese acolo unde ajunsese datorită unui joc al destinului, căruia trebuise să i se supună. Ei, asta-mi place să aud, tovarășe!... declară el cu sporită satisfacție. Află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Studenții de la filologie se strânseseră și se îmbulzeau în jurul unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu Marcia..." gândește Dora. Ușa se deschide și un fotoliu rulant înaintează într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână puțintică, adusă de spate, cu o coroană de păr argintiu în jurul creștetului. Mamă, ce bine că ai venit ! Ai o coroană albă ca și a mea ! Dar unde e Jules ? întreabă nerăbdătoare tânăra. Jules n-a putut veni, draga mea. Nu te supăra, o să-l vezi poate deseară... Are mult de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tăiat într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti pe care l-a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din München. Două mici proeminențe argintii, care par lipite de creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă lume. Cele două proeminențe sunt legate cu fire la un aparat fixat lângă patul de suferință al tinerei, care nu dă nici un semn de viață. Privind chipul nemișcat în calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de lângă Dora se desfășoară o dramă, probabil obișnuită pentru oamenii în alb care veghează "liniștitele" nopți de spital. Nefertiti, cum o numește Dora în gând, este agitată. Face mișcări de neînțeles care reușesc să deconecteze de la monitor micile antene de pe creștet. A reușit să se ridice în șezut și să se aplece mult în față. Scoate niște gemete sau mai curând niște icnituri necontrolate. Parcă ar vrea să vomite ? Da, chiar vomită. Dora întreabă de câteva ori, din ce în ce mai insistent: "Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca dascăl doar ea și domnul cel bătrân, cum îi spuneau copiii tatălui domnului Ovidiu. Ziua aceea, ziua aceea cumplită, când domnul cu țăcălie și mustață răsucită de la Poștă despre care se spunea că este "reformat" îi pusese mâna pe creștet ca niciodată până atunci și îi spusese cu o voce domoală, pe care nu i-o cunoștea : "Du-te acasă, Atanasie, du-te acasă, băiete ! Ești mare, fii brav ! Maică-ta are nevoie de tine." Deși nu înțelesese ce treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de Constantin, neștiutor de carte, care își zice vodă, mult hâtru este și meșter la năvală neprevăzută în locuri iscusit de el alese, că nici nu știi de unde vine prăpădul, slăvite Rex. Trufașul Rex, deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dar, în momentul primei înțepături a pielii pentru operațiunea de castrare, piciorul contractat al armăsarului, acționat parcă de un resort nevăzut, a izbit cu viteza fulgerului și cu forța a doi cai putere, cu potcoava armată cu hacuri, chiar în creștetul măcelarului. Corpul acestuia s-a rostogolit cât colo, calota craniană, dislocată, până hăt către groapa cu dejecții de la grajdul din apropiere. Gelatina albicioasă a creierului s-a risipit prin țărână și bălegar în timp ce sângele se strângea într-o băltoacă purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Eu mă zbat pentru un ban de internat și muncesc de mă spetesc din noapte-n noapte iar podoaba trândăvește și pe deasupra îmi spune că are două carogențe, așa, sub formă de laudă... Și parcă aștepta să-l mângâi pe creștet ori să-l strâng în brațe pe dragul mamei de fecioraș! Că întotdeauna i-ai luat apărarea și de-amu vezi și tu ce ne face! Ei, și? Poate că ți s-a părut, Silvestre! Că nu i-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tornadele care se abăteau asupra bieților oameni se soldau mai de fiecare dată cu victime și cu dispariții din rândul acestora. La acestea se mai adăuga și arșița nemiloasă a soarelui care-și trimetea potopul de raze încinse direct în creștetele culegătorilor cât era ziua de mare, plus cnutul nemilos al vătafului care te tatua pentru toată viața, sau pecetea bumbacului, cum o numeau lucrătorii. Aceștia mai încasau adesea și pentru nelegiuirea de a-și obloji rănile și zgârieturile sângerânde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ucuuuuuu!!! încât toți vecinii au ieșit afară, pe casa scării, într-o clipită, ca la un semnal abia așteptat, moment în care civilul lipit de urechea mea a devenit, brusc, mare iubitor de Z, începând să mă mângâie părintește pe creștet. Iar mama lui Ucu, ieșită și ea în prag, a început să strige disperată: "Criminalilor, mi-ați omorât băiatul!" Soldații au intrat cu Ucu în apartament, în vreme ce eu, ca și cum ar fi trebuit să preiau de la Ucu încă o parolă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eram sigur că dacă i-aș fi spus că fetele mari sunt altceva decât fetele mici, n-ar fi priceput nimic. N-avea rost să-mi răcesc gura... Îl văd cum face iar pași către mine, îmi așază mâna pe creștet și... Cred, spun eu pe nerăsuflate, gândindu-mă că în curând voi arăta ca Vasile Fotea, vecinul nostru care a lucrat în mină și și-a uitat părul pe-acolo, cred că nea Toni știe... Ahaaaaa! jubilează directorul. Bănuiam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
afișează iar moaca de mare nedumerit... Spune mă, nu mi-ai zis că nea Toni știe ce este fata mare?... Timid, cu ochii la Tony: Da, am zis"... De ce-ai zis, mă?... Mâna aceea prietenoasă era așezată deja pe creștet. Trebuia să mărturisesc repede, dacă nu voiam să ajung ca Vasile Fotea... Pentru că, zic eu pe nerăsuflate, toți copiii spun că nea Tony este cel mai deștept din școală. Nu se poate să n-o știe și pe asta... Tony
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de vară, afară. Sunt, într-adevăr, clipe de neuitat. Ce studiezi? Studiez acasă limba franceză și arte. Însă nu-mi sunt străine nici științele reale. De pildă astronomia? Vă place? Nu pot spune că mă pricep. Angi mă sărutase pe creștet și plecase. Am vrut să te cunosc pentru că la masă se vorbește despre tine. Laude. Sper atunci să fiu la înălțimea vorbelor frumoase. Ești, se vede de departe. Eu sunt sora vitregă a lui Emilian și nu am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și tu mă respingi. Inima asta a ta nu mă mai vrea, își plimbă mâna pe pieptul lui în dreptul inimii... Ascultându-i cuvintele pline de dragoste și simțindu i mângâierile cu care-l alinta, îi venea s-o sărute din creștet până-n tălpi, dar o ținea în șah ca săși prelungească plăcerea pe care o simțea fiind mângâiat. — Ce să fac ca să nu mai fii supărat? —Să te căsătorești cu mine imediat după doctorat, se ridică fără să aștepte răspunsul, o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere unul pe celălalt, rămânând nemișcați într-o stare mai mult decât minunată, cu trupurile strâns lipite, cu sufletele etern unite! „Și totuși, poate chiar există înger
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
maro Închis și unor vechi pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul harnicei Caridad Lebrijana le ajustaseră pe mine, făcându-le ca noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei mă Înfioră până În creștetul capului. Avea un ton liniștit și seducător, câtuși de puțin copilăresc. Aproape prea grav pentru vârsta ei. Unele doamne foloseau acest ton, adresându-li-se amorezilor, În reprezentațiile populare de prin piețe și În comediile din teatrele În aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
niciodată pe omul acesta; nici ziua aceasta, Îmi zise căpitanul, dându-mi un bobârnac prietenos taman peste locul atins de Lope. Și chiar că n-am uitat nimic. Până și azi, după atâția ani de la Întâlnirea aceea, duc mâna la creștetul capului și simt acolo atingerea degetelor afectuoase ale celui poreclit pentru talentul său „Fenixul Ingenioșilor“. Nici el, nici don Francisco de Quevedo, nici Velázquez, nici căpitanul Alatriste, nici epoca mizerabilă și magnifică pe care am cunoscut-o atunci nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Acum, după toți anii aceștia, ori de câte ori îmi privesc fără voie imaginea într-o oglindă, mi se confirmă că s-a întâmplat așa cum am vrut. Chipul meu este fără îndoială xilogravat după un desen de Doré. Smocurile de păr de lângă urechi, creștetul chel, barba tăiată. Totul, chiar și zbârciturile. Lazăr? Pavel, când a fost amenințat de poporul din Ierusalim? Sau unul din oamenii care o acuză pe femeia adulterină? Și trebuie să fii confirmat, a spus mama. Cum vei putea. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nesigure. Curând am văzut-o pe cea care vorbea. Ținea un microfon în mână, aproape ca și cum ar fi fost pe cale să „spună“ o carte, părul ei blond, care, de altfel, semăna cu părul mamei mele, era răsucit și strâns pe creștet și avea ochelari cu rame de plastic violet. Și o aluniță mică-mică la rădăcina nasului. Nu o voi uita niciodată. în fața ei se afla un grup mic de ascultători. Cei mai mulți se mișcau un pic neliniștiți înainte și înapoi. Pe reverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în afara tuturor regulilor și legilor! Eu cred că este vorba de grația divină și nimic altceva. îndurarea nu cunoaște nici o lege, obișnuia să spună Pettersson din Hugnaden. Sau poate Blaise Pascal. își trecu mâna peste coama de păr rulată în creștet. Mâncam prăjituri cu căpșuni cu niște furculițe mici. Am înțeles destul de repede cum poți face acel gen de coamă: prinzi cu o mână tot părul lung și-l învârți de două ori, apoi îl rulezi sus, pe creștet, și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rulată în creștet. Mâncam prăjituri cu căpșuni cu niște furculițe mici. Am înțeles destul de repede cum poți face acel gen de coamă: prinzi cu o mână tot părul lung și-l învârți de două ori, apoi îl rulezi sus, pe creștet, și îl prinzi cu ace de păr. Pieptenele de plastic era doar de ornament. Mai târziu aveam să fac asta de multe, foarte multe ori. Mai apoi, când ea a rezumat pe un ton întrebător ceea ce tocmai auzise din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
eu. Chiar de a doua zi, la Stockholm, în micul ei apartament de lângă biserica Sfânta Katarina, am prins în mâna dreaptă părul ei lung, mi-am trecut degetele prin el și l-am răsucit, aranjându-i-l într-un sul înalt, pe creștet. Poate chiar atunci, când i-am zgâriat un pic obrazul cu unul din acele de păr, ea mi-a prins încheietura mâinii într-o strânsoare bruscă, spunându-mi că trebuie să deschidem scrisoarea de la tatăl meu și să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îndoială, îmi voi aminti de tine, la fel cum îmi amintesc tot restul. Ar trebui să ne îmbrățișăm? Da, ar trebui. Și trebuie să recunosc, am spus, că a fost o mare bucurie pentru mine să-ți fac ruloul din creștet, care, după cum am înțeles, se numește „spinare de porc“. Da, a zis ea. Spinare de porc. Aici trebuie să intercalez explicația că totuși cineva a continuat să-mi citească și încă îmi mai citește cu voce tare. Această lectură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să o poată înnoda, ca să fie ca Arm. Și ca de fiecare dată când făcea ceva, Mădălina reușise să se murdărească din creștet până-n tălpi. Pe Arm o amuza și o bucura teribil cât de diferite erau fetele ei și cum reușeau să se înțeleagă. Crăița arătase întotdeauna ca scoasă din cutie, deși nu prezentase nici un interes pentru îmbrăcăminte până când intrase la pubertate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]