1,170 matches
-
sociale dominante odată cu distrugerea regatului gepid de coaliția avari-longobarzi, apoi dispariția episcopiei ariene a "Gepidiei" și integrarea în nucleele creștine ortodoxe romanice au dus la asimilarea lor de către autohtoni, spre sfârșitul secolului al VII-lea. Populația autohtonă, evoluția sa religioasă (creștină), după ruperea graniței dunărene a Imperiului (614) până la creștinarea bulgarilor (864) și revenirea bizantinilor (970), este dificil de surprins istoric, lipsesc informațiile (scrise), iar cele arheologice sunt extrem de puține. Cauzele sunt multiple: încetarea organizării bisericești și a rețelei urbane din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bisericești din Bizanț, constituirea khaganatului (statului) avar în Panonia și încetarea legăturilor cu comunitățile creștine din Europa centrală și Italia, criza iconoclastă la Bizanț, infiltrarea unor alogeni în arealul locuit de romanici. 63 Până în secolul al IX-lea, materialele (obiectele) creștine sunt foarte rare, cele mai multe sunt produse locale, în secolele VII-VIII, obiectele creștine scad dramatic în Transilvania, Banat, Oltenia, teritoriile provinciei Dacia, în Crișana și Maramureș, ele sunt complet absente ca și înainte. Explicația acestei situații: schimbările de structură în civilizația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinism a goților. Ca și alte popoare întâlnite în regiunea Dunării și a Mării Negre, goții erau păgâni, fapt atestat de lipsa totală din așezări și necropole a obiectelor creștine. În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau pe scară largă incinerația, iar într-o măsură mai redusă inhumația, însă după alte reguli decât cele creștine. Pătrunderea creștinismului în spațiul sud-est european dominat de goți se datorează contactelor dintre populația acestor teritorii și lumea romană. 14
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
filosof grec trăitor în Palestina, în colonia romană Flavia Neapolis, în secolul al II-lea d. Hr., autor, între altele, al unor Apologii în favoarea creștinismului, adresate împăratului Antoninus Pius și Senatului roman, și care, martirizat și ucis pentru convingerile lui creștine, a fost canonizat de Biserică (Sf. Mucenic Iustin Martirul și Filosoful, prăznuit la 1 iunie). Romanul combină într-un complex tematico-expresiv greu discernabil, formula parabolei cu notația „autentistă” (a stărilor lăuntrice, a percepțiilor, a solilocviului etc.) și cu o poetică
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
turistică va trebui să acorde o importanță tot mai mare persoanele vârstnice, mai ales în țări ca SUA, Japonia sau Germania, unde se întâlnește o îmbătrânire accentuată a populației. De asemenea, va crește numărul persoanelor de alte confesiuni decât cea creștină, care au reguli, culturi, tradiții Și comportamente diferite, influențate de religia lor. O atenție sporită trebuie acordată Și tinerilor, în special studenților, care au devenit un segment semnificativ al cererii turistice (Moisă, 2010: 418-424). Nu în ultimul rând, trebuie să
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
legate de ciclul inițierii și cetele de inițiați (școala subterană, alesul, lupta rituală cu demonii) ; b) dimensiuni epice asociate ciclului folcloric al regelui Solomon (omnisciența, obiectele cu atribute magice, graiul animalelor, puterea asupra furtunii) ; c) interferențe (firave, însă) ale tematicilor creștine (cartea sacră, diavolul dascăl, vindecarea sufletului) ; d) bănuite, dar deloc incerte, contururi ivite din posibila descendență a șolomonarului din zeitățile uraniene (travestiul umil, cerșitul, răsplata, furtuna)” (4, p. 136). în studiul citat se aduc argumente interesante privind asocierea solomonarului cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sat emigrează, la oraș, deschide prăvălia și, în armonie cu coreligionarii săi, precum și sprijinit de ei, izbutește a învinge pe negustorul creștin. Cunoaștem localități unde acum treizeci de ani nu exista nici o prăvălie evreiască, iar azi nu mai e nici una creștină. Negustorii neevrei luptă pentru existența 199 {EminescuOpXIII 200} lor, dar lupta nu e lesnicioasă, pentru că negustorii evrei combat pururea cu puteri unite. Chiar dacă oricine ar fi convins că evreii datoresc poziția lor preponderantă în viața economică a Ungariei numai desterității
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe baza acestei învățături și participă la dezbaterile asupra divinității acestui tîlhar. Disproporția existentă între momentul declanșării, cîteva vibrații sonore, și efect, o rearanjare a lumii, merită considerație. Caracterul său "de necrezut" constituie un motiv de credibilitate suplimentară pentru apologetica creștină, care nu vrea să explice inexplicabila "propagare minunată a creștinismului" decît printr-o intervenție supranaturală. Ea vede aici dovada acesteia, în însuși absurdul divinității lui Hristos (argumentul ar putea să sprijine cu succes credibilitatea mesajului islamic sau chiar budist). În
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Episcopii care ocupă un scaun rămîn deținătorii autorității apostolice. Ei au o jurisdicție limitată în spațiu, deasupra lor aflîndu-se mitropoliții, care își rezervă dreptul de a sta în capitalele provinciilor. Grecii își vor alege conducătorii din cetatea lor, dar multinaționala creștină în fașă nu practica centralismul democratic, cel puțin nu în sensul leninist al cuvîntului. Ecclesia înseamnă "popor reunit", dar puterea în Biserică nu aparține poporului: el nu-și alege episcopii. Rețeaua carismatică leagă cele două capete, de sus și de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
saltul calitativ. De aceea, avem în jur oameni de toate categoriile, iar ocupațiile lor încep cu tâlhăritul, continuă cu munca conștientă, știința și se încheie cu filosofia. Treimea hindusă Brahma, Avidya (neființa) și Mahat (cuvântul) are drept corespondent în acea creștină primitivă: Tatăl, Mama și Fiul [26]. Dar, Mahat este de fapt Eul, principiu caracteristic planului atmic [26] adică, conform figurii II.16, face parte din regnul zeilor; cu alte cuvinte, Mahat, Fiul, Christos, este un zeu. Christos, ca manifestare sub
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ceea ce este el în ultimă instanță” (ibidem). Realizarea unei lumi a dreptății întemeiată pe adevăr este moștenirea lui Socrate, opera lui Platon și, în cele din urmă, „proiectul Europa”. În ciuda tuturor formelor diferite (ținând de amprenta romană sau de tradiția creștină) acest proiect articulează în timp și spațiu o lume radical diferită de tot ceea ce ne oferă geografia și istoria. Dar cum anume se realizează efectiv, concret, grija față de suflet? Păstrând mirarea inițială sub forma întrebării. La rândul ei, întrebarea se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ale bibliotecilor. Ca să nu mai vorbim de ediții: fragmentele gnostice nu dispun întotdeauna de o ediție, fie ea și parțială, ce să mai vorbim de opere complete! Creștinii îi atacă violent pe gnostici oriunde îi întâlnesc. Propovăduitorii sectelor gnostice și creștină evanghelizează aceleași mulțimi, urmează aceleași itinerarii, vizitează aceleași orașe, ocupă aceleași piețe publice, își dispută aceiași credincioși. Simon Magicianul și Pavel din Tarsus oferă marfa lor conceptuală ca rivali: succesul unuia corespunde eșecului celuilalt. Actele Apostolilor îVIII, 9-24) stau mărturie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cruce, când Simon din Cirene își dă ultima suflare în locul celui crezut mort pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, Isus rânjește liniștit spre cerul regăsit în timp ce clona lui metafizică urca spre locul răstignirii... Sau cum poate fi cineva dezolat de apologetica creștină! Vasilide este inițiatorul unei erezii numită docetism. Pentru adepții acestei opțiuni - care justifică strania prezență a lui Simon din Cirene lângă Răstignit - Isus s-a născut, a murit și a înviat numai în aparență. îVasilide afirmă că numele Fiului lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a-și consacra viața micuței sale mânturi întru eternitate -, jansenismul critică proiectul montaignian de a se tot descrie și a-și face în amănunțime autoportretul. îMai puțin orb în ce privește rolul posibil al căutării sinelui și a legăturii posibile cu apologetica creștină, Sfântul Francisc din Sales, corespondentul Mariei de Gournay, „fiica adoptivă” a filosofului, a spus adesea tot binele pe care-l gândea despre Montaigne și despre Eseurile sale.) „Proiect tâmpit”, scrie Pascal în Cugetări... Aceluiași filosof creștin nu se poate să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condiției umane prin aceea a propriei sale condiții corespunde adesea cu protestul mizeriei omului fără Dumnezeu găsită în hârtiile rămase de pe urma autorului Scrisorilor provinciale. Pyrrhonismul, scepticismul, chiar dacă îl cruță pe Dumnezeu și religia catolică, iată prea multe contradicții cu apologetica creștină. Nimic în Cugetări despre afirmarea existenței lui Dumnezeu găsită totuși în Eseuri, nimic despre apărarea și ilustrarea religiei catolice, apostolice și romane, nimic despre considerațiile privitoare la virtuțile limitate ale rațiunii, și cele ale credinței - și totuși, spiritual geometriei raționale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-l să semene cu păstorul cel bun (bonus pastor), cu semănătorul și plugarul. Mitul cristic crește, ca la Crainic, „din vlaga pământului românesc”, Iisus este mereu cu cei mulți și necăjiți: „Când crucea vieții te doboară/ Pe tine la pământ, creștine,/ Grozava soartă te-nfioară/ Fă-ți pace: Domnu-i cu tine” (Mângâiere). Se valorifică în cheia folclorului de inspirație religioasă toposul luminii cerești și acela al răsăririi stelei ce vestește marea minune : „Lumini lucesc la gura mormântului deschis,/Întunecimea piere o clipă
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
ajungă la o formulare critică de ansamblu. „Critica integrală” se vedea înăbușită sub noianul sutelor de etichete și corelații scoase de prin rafturile și sertarele Științei literaturii. Astfel, în Mortua est de Eminescu, D. crede că se confruntă patru concepții: creștină, materialistă, budistă și ateistă, puse de el în evidență printr-o analiză migăloasă. Trase de aici, concluziile despre universalitatea poetului sunt însă cu totul plate: „Eminescu este mare și universal prin minunata lui formă, prin fond și mai cu seamă
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
de viață, ceea ce generează o notă de falsitate evidentă. Deficitul epic este compensat prin darul povestirii, iar dialogul, în dramaturgie, cedează adesea locul narării unor evenimente și situații de către personaje. Pentru rezolvarea tuturor conflictelor se propune o unică soluție: cea creștină, ceea ce simplifică lucrurile. Artistul D. este, în unele lucrări ale sale, grav subminat de moralist. El a țintit să fie un director de conștiință în domeniul vieții sociale, având perfectă dreptate uneori și greșind profund alteori. Atât prin intermediul eroilor săi
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
ISTORIA LITERATURII CREȘTINE VECHI GRECEȘTI ȘI LATINE II De la Conciliul din Niceea până la începuturile Evului Mediu Tomul al IIlea Capitolul XIII AUGUSTIN Dacă, până acum, examinând literatura creștină din secolul al patrulea, am putut sesiza un numitor comun care a unit personalități atât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1. Prima perioadă de formare S-a născut, așadar, la Thagaste, în Algeria de azi, în 354, dintr-o familie modestă; tatăl, Patricius, era un creștin moderat pe care Augustin nu-l iubea mai deloc, iar mama, Monica, era o creștină ferventă și poate autoritară, posesivă, însă fiul era legat puternic de ea; atât cât a trăit, mama a fost o prezență importantă în viața lui. Pentru a se putea dedica studiilor, mai întâi la Madaura și apoi la Cartagina, Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
constă în lupta cu demonul care trebuie dusă întru respectul credinței și al preceptelor morale. Texte: CSEL 41, 1900 (De fide et symbolo...: I. Zycha); BA 1, 1949 (De agoni Christiano, De natura boni: B.B. Roland-Gosselin); alte opere consacrate moralei creștine, chiar dacă scrise în alte perioade: BA 2, 1948 (De bono coniugali... De mendacio... De cura gerenda pro mortuis... De patientia: G. Combès); 3, 1949 (De continentia... De bono viduitatis...: J. Saint-Martin); 9, 1988 (De fide et symbolo. Enchiridion: J. Rivière
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se vede din faptul că și animalele respectă anumite legi. Dar totul în mod relativ: pacea și ordinea celor necredincioși sunt în esență false. Adevărata cetate, așadar, este numai cetatea cerească, organizată pentru a asigura cetățenilor săi adevărata libertate, cea creștină: cetatea pământească nu are dreptul să fie numită astfel. De aceea, republica romană, imperiile asirienilor și ale egiptenilor, care au fost principalele actualizări ale cetății pământești realizate de păgâni, nu au fost, în esență, o adevărată cetate, pentru că au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din Galia; și în celelalte două cărți există secțiuni „narative” de epică creștină bazate pe episoade din Scriptură. Dar, pe lângă aceasta epopee biblică, mai poate fi pusă în evidență și o a doua sursă de inspirație, importantă, și anume imnul, ca instrument folosit pentru a înălța laude lui Dumnezeu. Tema fundamentală este, așadar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
astfel de atitudine, după cum se vede, nu e doar moralizatoare, așa cum au observat cei mai mulți cercetători, ci și foarte angajată: e o atitudine profetică, așa cum bine a înțeles Leonardi. Într-adevăr, e tipică pentru profet acuzația de idolatrie adresată lumii ne-creștine, îndepărtate de Dumnezeu; și tocmai în starea aceasta se găsește chiar Biserica. În patru cărți, din care prima e dedicată laicilor, cea de-a două oamenilor Bisericii, iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul său, Salvian denunță idolatria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția specială acordată populației italice de către puterea dominantă, aceea a ostrogoților, a avut efecte benefice și în cultură, atât în cea profană cât și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de nou regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă găsim în operele lui Boethius referiri la acte de samavolnicie comise de goți împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]