4,293 matches
-
un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către el.) Masca: Idiotule, ce-ai făcut? Și tu ai făcut-o vacă? Ai jignit o creatură celestă. Ți-am mai spus că te ia gura pe dinainte. Îți dai seama ce repercusiuni pot fi? Sinele Mic: Și ce vrei să spui că n-au și ei acolo vacile lor? "Pășunile Raiului" trebuie să aibă și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rudele lui n-au văzut-o vreodată. Nici eu nu am știut să fi avut vreo prietenă stabilă. Pe vremea aceea, eram foarte tineri și ne povesteam unul altuia toate escapadele amoroase. Nu mi-a relatat niciodată nimic despre această creatură superbă, autoarea acelui bilețel straniu pe care-l purta cu el în portofel. Am căutat-o printre toți colegii lui de școală, de liceu, de facultate. Am luat contact chiar și cu oameni pe care i-a cunoscut circumstanțial în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dinți laterali de fier și scotea rădăcinoasele cu fețele schimonosite, cu părul înfoiat și zburlit. Astăzi stătea la soare în micuța ei grădină din curte și bunica ei nu mai era cu ea, ca s-o apere de prezența acelor creaturi necunoscute, ieșite din pământ printre răsaduri. Urmărea de o vreme o apariție de un violet aprins în spatele răsadului cu leuștean. Abia se mișca, când, deodată, s-a întors brusc cu fața spre ea și a putut să-i vadă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai năstrușnice întruchipări. Acum nu mai știi nici să te joci, nici să visezi, nu mai poți nici să râzi. Iată cum zâmbetul ți se contorsionează într-o grimasă binevoitoare! Nu-ți mai rămâne decât să-ți proiectezi tristețea pe creaturi tot mai nedemne, în disperarea de-a te scăpa de ea, numai pentru a face loc unei clipe de fericire. Ori, fericirea, în afara tristeții, nici nu există. Dacă deții tristețea, este o eroare să crezi că poți oculta cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
crâmpoțește nervos pergamentul unde stă înscris Okurina, bătrânul al cărui străbunic dispare printr-o fereastră desenată pe cer deasupra liniei orizontului, tânărul ce a fost îndrăgostit de o fotografie, bărbatul vizitat de îngeri, urmat de cel rătăcit în rezervația cu creaturi fabuloase, în căutarea iubirii imposibile, și domnul însoțit mereu de "El"-ul său recalcitrant și obositor, etern și perpetuu îndrăgostit. I-am invitat pe prietenii mei la un fel de praznic, pentru că este vorba de un moment solemn. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau lucruri, era o ființă cercetată, analizată, discutată, era o dimensiune a timpului celor interesați de ea, dar de ce aveam, Mitică, senzația că eram inventată de ei, mulțimea de ochi care mă privea se uita la mine ca la o creatură de la grădina zoologică, mi se ofereau tot felul de lucruri, dar nu știam ce să fac, tu cum ai fi reacționat dacă, pe stradă, cineva îți oferă o cască de motociclist sau o mașină-super își deschide portiera și însuși Primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt copilul ei, aplică legea leului și nu mă mai slăbește din ochi. Am o copilărie fericită dacă, după cum spun oamenii, la vârsta mea de 50 de ani eu merg în oraș cu Mama, lumea mă privește ca pe o creatură ciudată, Mama e cu mine și le răspunde: E nevinovată, nu știe nimic, sau așa a vrut Dumnezeu, îmi cumpără pantofi, nu fac niciun comentariu asupra culorii sau modelului, nu am voie să am personalitate, păreri, impresii, idei, sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decât vârsta și înălțimea. Mai cu seamă, i se trimisese un individ a cărui soartă era mai de invidiat decât a sa: bogat, dotat cu un Jaguar și cu o vilă la Versailles. Last but not least, căsătorit cu o creatură de vis. Cine n-ar vrea să fie soțul unei asemenea femei? Mă întrebam dacă ea este la curent cu complotul. Nu se arătase oare fermecătoare, primitoare, discretă cu privire la mine? Fără a mai vorbi de modul acesta încântător în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Bine. Cu condiția ca după aceea să cinăm. -Roederer medaliat? -De ce nu? În timp ce ea coborî în pivniță, mă întrebai cum de puteam fi în halul acesta de blazat încât perspectiva de a bea o șampanie de calitate cu o creatură de vis să mi se pară atât de firească. Și asta în vreme ce ar fi trebuit să fiu la volanul Jaguarului ca să scap de Georges Sheneve. Renunțai să mai pricep ce mi se întâmpla. De îndată ce era vorba să mă las purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
într-o clipă? Dumnezeu, pentru diversitatea cerului, a modelat îngeri din fulgi de zăpadă, apoi, s-a bulgărit cu sfântul Petru până ce ghemotoacele albe și-au luat zborul. Dumnezeu, invidios, i-a alungat din rai într-o zi de ianuarie creaturile scutură aripile cât e iarna de lungă. Așteaptă, Petre, așteaptă! Din puful păpădiei nu poți să te ridici mai sus de intenția câmpiilor. Unde să vii? Verdeața și răcoarea promisă în cimitir nici măcar în ierbarul lui Dumnezeu nu există. Număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și constante, să-l fi lăsat doar pe om să se bucure de independență și de libertate? În cazul acesta, nu Providența ar fi cea care ar guverna lumea, ci capriciul oamenilor. Iar dacă trebuie să optezi între Creator și creatură, care dintre ei este automatul? E mai rezonabil de crezut că e ființa mai slabă decît ființa mai puternică: astfel, rațiunea și pasiunile sînt ca niște lanțuri invizibile prin care Providența conduce specia umană, pentru ca aceasta din urmă să contribuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea, cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda îl reflectă așadar pe Isus.” Voi încheia amintind o povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată în culegerea postumă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a refuza propria mântuire, așadar a te exclude singur de la viața veșnică. În acest sens, păcatul împotriva Sfântului Duh e de neiertat, întrucât el blochează dintru început comunicarea cu Dumnezeu, tăind orice speranță și anulând orice dialog dintre creator și creatură. Fariseii simbolizează aici omul care în fața luminii soarelui își închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce reflectă o anumită organizare ierarhică a lumii cerești și pământești. Păcatul este cu atât mai mare cu cât distanța dintre om și cer este mai mică. Păcatul împotriva Tatălui pare cel mai puțin grav, întrucât distanța dintre Tată și creatură (inclusiv irațională) este uriașă, de neimaginat. Sensul teoriei origeniene trebuie descifrat nu plecând de la structura, ca să zicem așa, a Sfintei Treimi (am comite un anacronism), ci plecând de la noțiunea de „cunoaștere spirituală” (gnosis) sau de la strategia de inițiere în misterul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei în care este și Tatăl (adică, ne reamintim, în creaturile animate și inanimate, în cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este nedespărțită”. El îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar. El se așază nu în perspectiva creaturilor, ci în perspectiva Treimii. Iată desfășurarea întregului raționament! Dacă totul a fost făcut prin Fiul (Ioan 1,3), atunci cum se poate spune că unele entități au rămas în afara Lui? Din moment ce toate persoanele Treimii sunt solidare și nedespărțite, atunci „oricine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie; fariseii din vremea lui Isus; arienii. Arienii, ca și fariseii, neagă dumnezeirea lui Isus, reducându-L pe acesta la simplă creatură, inferioară Tatălui. Atanasie reia versetul și propune o interpretare diferită în Contra Arium I,50. Aici, pneuma nu denumește a treia persoană a Treimii, Duhul Sfânt, ci Duhul care lucrează prin firea omenească a lui Isus, săvârșind minuni. Ioan Gură de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al II-lea din prima secțiune, care încearcă să explice intruziunea răului în univers, nu găsește alt răspuns decât originea umană a acestuia. Răul provine din neascultarea oamenilor, contraexemplul pozitiv constituindu-l elementele naturii, bine orânduite și ascultătoare. Dar oamenii, creaturi slabe, aflate la cheremul altor creaturi mult mai puternice, nu sunt sută la sută responsabili de producerea dezastrului. Vicierea lor se datorează în primul rând acțiunii nefaste a îngerilor lui Dumnezeu, care, răzvrătindu-se, au coborât pe pământ și s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care încearcă să explice intruziunea răului în univers, nu găsește alt răspuns decât originea umană a acestuia. Răul provine din neascultarea oamenilor, contraexemplul pozitiv constituindu-l elementele naturii, bine orânduite și ascultătoare. Dar oamenii, creaturi slabe, aflate la cheremul altor creaturi mult mai puternice, nu sunt sută la sută responsabili de producerea dezastrului. Vicierea lor se datorează în primul rând acțiunii nefaste a îngerilor lui Dumnezeu, care, răzvrătindu-se, au coborât pe pământ și s-au împreunat cu fiicele oamenilor, zămislind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și va măcina (sic!) dinții celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i aleagă pe drepți de păcătoși, pe buni de răi. „Atunci munții vor sări ca berbecii,/ dealurile vor tremura ca și caprele cu ugerele pline
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arme, alăturându-i-se lui Iuda Macabeul. Versetul 20 al capitolului XC deschide viziunea Judecății de Apoi: în pământul „gustos” al Palestinei se ridică un tron, pe care șade Păstorul oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate națiile: „Toate animalele pământului și toate păsările cerului căzură și se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
senină. Viziunea are o clară semnificație eshatologică, scoasă în evidență și de interpretarea oferită în continuare. Omul ieșit din apele mării nu este altul decât Mesia, „păstrat de Cel de Sus de multă vreme și prin care va elibera toate creaturile” (XIII, 26). Dar mai întâi o rătăcire a minții va fi trimisă de Dumnezeu peste oameni: cetate va lupta contra cetate, împărăție contra împărăție, popor contra popor. La apariția Fiului lui Dumnezeu (numit chiar așa în text), vrăjmașii vor încheia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
strigă din cer către arhanghel: „Poruncește, Mihaile, să se oprească de îndată carul. Du-l îndărăt pe Abraham, ca să nu vadă întreg pământul locuit. Dacă ar fi să-i vadă pe toți cei care trăiesc în păcat, ar distruge toată creatura (anastema). Căci Abraham, nepăcătuind niciodată, n-are milă de păcătoși” (cap. X). Rigorismul patriarhului se trage încă o dată din lipsa acelui organ (sau din atrofierea lui prin practicarea virtuților) de percepere a răului. Abraham nu distinge decât o culoare din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Judecătorul asemănător fiilor lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în versiunea greacă scurtă, „primul martir” al omenirii 114. Fiul lui Adam face prima judecată dintre cele trei hărăzite fiecărui suflet. La a doua venire, „tot ce respiră, toate creaturile vor fi judecate de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel” și abia la a treia venire, de către Dumnezeu Însuși (cap. XIII)115. Mai departe: îngerul din dreapta judecătorului notează faptele bune; cel din stânga, faptele rele. Purtătorul balanței este arhanghelul Dokiel 116
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de ființe cu trupurile acoperite de ochi. Sub foc, așadar sub Tron, ca niște stâlpi de susținere, patru creaturi, de asemenea ignee, fiecare având patru fețe (de leu, de om, de taur, de vultur 120) și șase aripi. După ce-și termină cântecul de slavă, cei patru heruvimi încep să se amenințe, prilej cu care Iaoel intervine, afirmându-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]