55,062 matches
-
iunie 2008) Ritual (cutume) afară afară afară se-aude se-aude se-aude cum sforăie morții de vară pe prispele lor strâmte și ude au ieșit ca prin vis de sub casă pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent în credință și rasă bătrân în bătrân și adul în adult moșii mei tineri neterminați copii agățați de cireși și de nume morții mei fără ochi și mirați în infinite și albastre cutume (14 iunie 2008)
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
a bănui Că-i așează pe frunte Raze de lumină. L-au obligat să-și poarte crucea, Neștiind că ea e soclul Pe care Iisus Avea să unească Cerul cu pământul. Apoi L-au crucificat, Bătând în cuie, Pentru vecie, Credința-n Înviere The Torment Jesus said, “Father, forgive them, for they do not know what they are doing.”. (Luke 23 : 24) When they tore His skin with the whip the soldiers didn't know that în his wounds they were
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
20 de ani la răscruce de drumuri, era chiar părintele Majestății Voastre. Ce aveți de declarat? - Resping cu indignare aceste mîrșave calomnii, confecționate de trusturile de presă la comanda inamicilor mei, ai poporului teban și ai oricăror oameni de bună credință!, răspunse pe loc regele. - Puteți indica, vă rog, pe cel care stă în spatele acestor, citez, "mîrșave calomnii"?, mai întrebă Sfinxul mieros. Aici Oedip reflectă puțin: "dacă voi declara că e Tiresias, voi mînia poporul prost, care îi iubește pe profeții
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
soare poate că văd toate astea ca urmare a vieții tot mai puține care mi-a mai rămas anii ce-mi mai revin se-nghesuie cu toții să apară pe lac în diferite feluri : umbre reflexe zvonuri mirozne purtate de vânt credință în brazii și stâncile de pe maluri ca-n cele mai odihnitoare secunde rugi ale apei atunci când vreun pește zvâcnește brusc instantaneu al ochilor mei când măturătorul norilor limpezește și suprafața lacului zone de împăcare pe băncile goale luminate de scurte
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
termine veghea, Să se-odihnească măcar cît clipește O rază lată-mprospătînd blînd stevea Și brusturii cu pălăria mare. Și el are nevoie de tăcere, Și de culcușuri moi, și de-o răcoare În dup-amiaza limpede; și lui îi piere Credința unui rost menit anume Să-mi încălzească pieptul tot mai prins în brume...
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]
-
Aidoma unui laborator viu de alchimie sonoră. Care au fost marile momente ale Festivalului sighișorean? Nu au fost puține. Am în vedere în primul rând concertul Cvartetului de coarde "Arcadia", din Cluj, o formație de tineri muzicieni profesioniști dedicați cu credință, cu pasiune, valorilor muzicale camerale. Tot din rândul tinerilor, evoluția sopranei Katrin Adel, din Germania, a revelat date prețioase ale unei voci dramatice, consistente, de mare viitor. Dintre recitalurile maeștrilor, exemplare s-au dovedit a fi evoluțiile pianistului Viniciu Moroianu
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
Ștefan Cazimir Omul primitiv vîna pentru a avea ce să mănînce. Omul modern vînează ca să aibă ce povesti. " - Pentru ce să nu combatem erorile răspîndite în public de reaua credință sau de fanfaronada unora? De ce, chiar în materie de vînătorie, să nu hotărîm marginile posibilului?" Așa socoți că te-ar fi întrebat amicul domniei tale, dl. Constantin Cornescu, cel ce a scris Manualul vînătorului. Dar răspunsul i-l dăduseși mai
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
a germanilor transilvăneni ca să facă serviciul militar în S.S. Deportarea sașilor în URSS, în ianuarie 1945, urmează reprimirii cu ochi răi în propria comunitate, "acasă". Sașii cu spirit de corp ori turmă sunt prinși astfel între nazism și comunism, fără "credință în sensul suferinței și morții lor". Nu trebuie uitat, se mai specifică în discursul spectral al cărții, episodul germanilor transilvăneni uciși pe frontul de răsărit după alianța României cu URSS și trădarea Germaniei. Ne apropiem de partea memorialistică și inevitabil
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
este profesoară de muzică la Auschwitz. Ei alcătuiesc aici o familie, cu un copil foarte mic. Abia în 1963 Roland dezvăluie prezența sa în lagăr, constatând că " Viața era ca peste tot." El se simte responsabil pentru alt lagăr, Flossenbürg. Credința profesorului de religie de la Auschwitz este că " Nici o religie nu poate fi tolerantă." Antisemit fățiș, pretins emul al lui Nietzsche, Roland este o minte prea înfierbântată, spre deosebire de Capesius, care e o minte rece. El explică nazismul ca "un fel de
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
zi cu zi și sinceritatea artistică ține, la urma urmei, de stil: „Recunosc faptul că am o directețe în conversație și, poate, și în scris, ce se confundă cu sinceritatea, dar directețea presupune curaj, asumarea ideilor pe care le susții, credință în aceleași idei. În schimb sinceritatea este laxă, leneșă, comodă, deși duce la un disconfort ulterior, egal, probabil, cu gradul de lenevie al sincerității. Exclud posibilitatea ca eu să fi fost o singură dată ceea ce se cheamă a fi sinceră
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
fi sinceră. Sau, dacă am fost, mă dezic de mine, cea care am fost în felul acela. Nu mă recunosc astfel” (p. 165). Unele pagini din Jurnal scris în a treia parte a zilei au rostul unei indirecte profesiuni de credință a poetei Angela Marinescu. Ca în această superbă artă poetică la negativ, din care i se poate lesne deduce specificitatea poezei: „Nu-mi plac scriitorii care sunt numai scriitori și care nu-și arată fața ascunsă și înfrîntă, uneori, de
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
cred, n-ar fi putut vorbi mai competent și mai convingător. Sportul, în general, ne arată jurnalistul nu este un spectacol izolat, la marginea istoriei și a vieții sociale, ci legat de lucrurile cele mai importante: politică, economie, justiție, moravuri, credință: „Puterea formidabilă a fotbalului de a așeza oamenii în jurul unei povestiri despre înțelesul vieții, sub pretextul unui joc, explică magnetismul fără egal cu care acest joc simplu captează și convertește atât mințile educate, cât și sufletele simple” sau „Fotbalul e
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
vreun trâmbițaș din Apocalipsă să sune a pauză de publicitate - revenim în câteva secunde 2); precizare: la televiziune submultiplii secundei sunt minutele... Și astfel a început bejenia distinșilor demnitari spre “dulcele târg”, via Focșani, având și scopul nemărturisit al spulberării credinței multor pesimiști cum că ei n-ar fi în stare să aplice principiul caragialian “pupat Piața Independenți” dacă interesele de imagine electorală o cereau. Culmea e că, peste toate, plutea elegant, și dezinteresat ?, dorința să-i convingă de acest adevăr
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
supraviețuire și nu de construcție. Această certitudine îl calmează. Claritatea calmează. E terapeutică. Ia lucrurile așa cum sunt. E tânăr, are rezerve de rezistență. Succesul e încă posibil, eșecul e un accident educativ. E perioada în care devine mistic, cu o credință șchioapă, latentă, pe toată viața. Doar astfel se maturizează și pricepe că sărăcia și frustrările de orice fel nu înseamnă nimic. Că dacă n-au nici un rol în educație au un sens metafizic. „Fericiți cei săraci, că aceia se vor
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
protagonistă a romanului: „Ce dorea atunci de la viață dacă nu chiar negația vieții, zăvoiul de umbră unde să se odihnească și în același timp să fie trează, să nu facă nimic, dar tot corpul să vibreze de speranță și de credință în cel cu adevărat iubit, vulturul de purpură al soarelui, floarea de cristal a ghețarilor ce ating cerul... aceasta voia și din această cauză, precum Nastasia Filipovna care aruncase în foc pachetul de o sută de mii de ruble, arunca
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
cărții mele, nu am prea văzut romanul lui Dan Stanca) un cvasi-rebut editorial. Rebut al cărui principal cumpărător devine pînă la urmă chiar autorul, fie și din jena de a nu fi părtaș la înșelarea unui potențial cititor de bună credință care, cumpărînd un astfel de deșeu editorial, ar putea pune pe socoteala nefericitului autor impardonabilele greșeli de editare. Pagini lipsă (textul de la pagina 91 nu mai continuă nicăieri), spații albe plasate aberant (vezi pagina 99), corectura neglijentă, au transformat într-
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
ce țin de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu insistență programatică, de altfel, opțiunea pentru un anume manierism - stilistic și conceptual deopotrivă - al construcției critice în cartea sa Clanul Caragiale. Descoperind în enigmaticul text matein Remember “o profesiune de credință în spirit manierist (luînd termenul în accepția lui Gustav René Hocke)”, care constă în “potențarea tainei prin taină” și în elaborarea unei estetici și chiar etici a tainei așadar, Ion Vartic își face de fapt propria profesiune de credință. În
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
de credință în spirit manierist (luînd termenul în accepția lui Gustav René Hocke)”, care constă în “potențarea tainei prin taină” și în elaborarea unei estetici și chiar etici a tainei așadar, Ion Vartic își face de fapt propria profesiune de credință. În eseurile sale dedicate clanului Caragiale, misterul din care apare și în care dispare mateinul dandy Aubrey de Vere rezonează cu misterul destinelor parcă la fel de impenetrabile ale unor Anghelache, Lefter Popescu și Cănuță. Singurul care se poate situa în perspectiva
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
Fragilizată, stoarsă de conținut, existența ajunge a se interoga pe ea însăși, într-un hamletism crepuscular: „Dar cînd vom fi/ nici nu ne e de trebuință!/ Cînd vom fi n-are instanță/ contabilă strictă/ clocită dibaci de buna sau reaua/ credință.// Cînd vom fi n-are curajul bețiv/ de stors juruințe/ frumosul cuminte/ din căruciorul milei împletind/ pe față sau pe dos ciorapii/ solidarității cupide.// Cînd vom fi cu adevărat/ nimeni și nimic/ nu ne mai încurcă deciziile./ Cînd vom fi
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
M-am gîndit că ea știe de ce stă acolo. Ne luăm cu vorba, mă uit la ceas, ca să nu pierd discursurile de lansare. Mașa mă liniștește, într-un fel, nici nu aveam cum să mai înaintez vreun pas, mărturisindu-și credința că discursurile se vor auzi de peste tot. Curg valuri de oameni, ne salutăm, legăm scurte conversații. Se schimbă sensul mișcării maselor. Am înțeles că s-a vorbit, am ratat - în fond, nu pentru discursuri mă găseam eu acolo - încerc aproape
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
Teatrul Maghiar din Cluj, de pildă, sînt pentru mine și două provocări culturale, asupra cărora poposesc adeseori în momentele de căutare interioară. Liniștită. Regăsirea, uneori, a sinelui sau cu sinele, poate produce clipa de înțelegere a fragmentelor din parcursul dat. Credința absolută, și nu doar cea religioasă, într-un principiu, într-o idee, într-un om, face parte, la urma urmelor, din sublimul existențial. Cele două spectacole amintite multiplică fețe ale suferinței, ale patimii, ale iubirii necondiționate și pînă la capăt
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
și a provocărilor lui. Pe cine vreau eu să înfrunt, deci? Iov îndură toate cumplitele încercări. Nu se îndoiește și iubește pînă la capăt. Asta e iubirea, nu? Amîndouă textele sună și ca o lecție utilă oamenilor aroganți, vanitoși, fără de credință. Cum ni se întîmplă să fim. Două spectacole susținute de artiști de calibru. Sînt obsedante aproape scenele dintre cei doi Doctor Faust - ca și ideea în sine - Csiky András și Bogdan Zsolt. Cît de rafinată, de matură și de fragilă
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
filozofiile, mărginindu-se, până la urmă, să deslușească numai sensul propriei existențe și nu, neapărat, pe acela al lumii, al lumilor. Iar acest sens al existenței proprii îl formulează memorialistul destul de simplu, încă de la începutul depoziției sale, atunci când vorbește despre „oarba credință în literatură, mai ales în subspecia numită roman”. Este punctul de convergență al unei vieți această „oarbă credință”, acest fanatism literar, ca să-i spunem astfel, care la Breban trece înaintea oricăror alte forme de trăire spirituală, aspirații sau pasiuni. Și
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
al lumilor. Iar acest sens al existenței proprii îl formulează memorialistul destul de simplu, încă de la începutul depoziției sale, atunci când vorbește despre „oarba credință în literatură, mai ales în subspecia numită roman”. Este punctul de convergență al unei vieți această „oarbă credință”, acest fanatism literar, ca să-i spunem astfel, care la Breban trece înaintea oricăror alte forme de trăire spirituală, aspirații sau pasiuni. Și aceasta încă din anii tulburi ai adolescenței și primei tinereți, când social drumurile încă nu se aleseseră pentru
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
de la normele estetice de către niște oameni care numai proști nu erau? Eugen Negrici enunță mai multe posibile cauze: teama de posibile incriminări în procese politice (dar nimeni nu îi putea obliga să scrie ceva), banii și privilegiile, naivitatea și buna credința, vanitatea, invidia scriitorilor tineri și a celor ignorați față de cei ce ocupaseră deja locurile de onoare ale ierarhiei literare (vezi pp. 19-20). Cu siguranță, explicații se găsesc, de la caz la caz, dar mirarea nu poate fi ștearsă. Probabil, la acest
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]