702 matches
-
în aceste narațiuni centrate pe prezența indiană, un ethos tiers-mondist ce anunță, protocronic, Dansând cu lupii al lui Kevin Costner. Indianul este gardianul universului amenințat de rapacitatea capitalistă, iar o fibră rousseauistă este decelabilă în emoția cu care este documentat crepusculul unei civilizații. Din această perspectivă ce refuză „adevărul” învingătorului validat de istorie, poveș tile western din Pif pot fi privite ca parte a discursului postcolonialist. Miza lor este aceea de a oferi alternativa la Istoria pe care o imortalizează geniul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de moarte și devastare. Tinerețea lui Corto revelă natura marină și paradoxală a acelui Corto de dinainte de întâlnirea, fatidică, cu sângerosul Rasputin. În preajma revoluției ruse de la 1905, pe câmpiile pe care s-a purtat războiul ruso-japonez și s-a consumat crepusculul militar țarist, Corto este un martor privilegiat, ce împarte perspectiva asupra universului în destrămare cu unul dintre autorii ce marchează imaginarul lui Pratt. Jack London este corespondentul de război ce descoperă, odată cu Corto, alchimia marțială a codului samurailor japonezi. Intertextualitatea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Trilaterala anticapitalistă a anilor ’60 și ’70. Cinematografică și dramatică, sincopată și sângeroasă, frenetică ca un poem de Maiakovski și hipnotică ca o doză de opiu, călătoria siberiană a lui Corto este deschisă către trecut și către viitor. Evocând, rimbaldian, crepusculul, ea este și prefigurarea viitorului care se arată în Asia și Europa. Corto, cel care nu se angajează, asistă la geneza plăcilor tectonice din a căror ciocnire se alimentează pasiu nile veacului al XX-lea. La maison dorée de Samarkand
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
principiu al vaselor comunicante, de textele dedicate lui Corto Maltese. Arta poetică a lui Pratt, care își atinge gradul suprem de rafinament în ciclul lui Corto Maltese, vibrează în această sagă a deșertului și războiului, cronică melancolică și sângeroasă a crepusculului imperiului italian din Africa. De la practica postmodernă a intertextualității până la articularea acelui timbru unic în care se întâlnesc cinismul și deschiderea către eroismul lipsit de speranță, ciclul Scorpionilor are în comun cu romanele grafice ale lui Corto Maltese nu doar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu atât mai feroce cu cât în ea se opun două instincte tenace și nedomesticite : voinței de creștere a americanilor îi corespunde atașamentul față de locurile natale al triburilor indiene. Infrângerea Angliei în războiul american este cântecul de lebădă ce anunță crepusculul acestei comunități. Amar, finalul aventurilor lui Criss Kenton este inseparabil de ambiguitatea morală pe care Pratt o explorează în Fort Wheeling. Cartea genezei americane este dominată de răzbunare, de pasiune și de incomunicabilitate. Oamenii de pe acest pământ miraculos și îndepărtat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Supremul poate reveni oricând spre a ataca America stilizată a lui Pratt și Ongaro cu roboții săi răzbunători. Jocurile Umbrei se consumă pe acest fundal în care imaginația prozei grafice combină și recombină mituri, ca într-o reprezentație teatrală de crepuscul venețian. Șahul în fața oglinzii (Un été indien, El gaucho, L’homme de papier, L’homme de neiges) Simbioza dintre Hugo Pratt și Milo Manara evocă relația complementară dintre Borges și Bioy Casares. Pentru Manara, Pratt nu este doar acel HP
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iau în captivitate continentul nord-american. Nici măcar bombele atomice aruncate, ca un semn al disperării, nu mai pun zăgaz avansului implacabil. Rasă sângeroasă, locuitorii de pe Kurno sunt posedați de un instinct voyeurist al lichidării civilizațiilor. Ei urmăresc, pe ecranele lor gigantice, crepusculul atomic al Pământului cu aceeași fidelitate cu care pământenii ar savura deliciile unui spectacol de pugilat. Barbaria ia forma rafinată a punerii în scenă. Oesterheld face din poporul de pe Kurno ipostaza monstruoasă a umanității înseși, sedusă de sânge și divertisment
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fel, să te lași în voia ei. Un bolnav are nevoie de blândețe, îi place să știe că se poate sprijini pe ceva, cum e și firesc. Dar la Oran, excesele climei, importanța afacerilor care se tratează, insignifianța decorului, rapiditatea crepusculului și calitatea plăcerilor, totul cere sănătate zdravănă. Un bolnav se simte foarte singur aici. Gândiți-vă atunci la cel care trage să moară, prins în cursă, îndărătul sutelor de pereți trosnind de căldură, în timp ce în același minut chiar, o întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
intre. În cele din urmă se hotărâse și s-a dus să se așeze în fundul sălii. Era chiar la ora în care, în cafenele, dintr-un ordin superior, se întârzia pe atunci cât mai mult cu putință momentul aprinderii luminii. Crepusculul invada sala ca o apă cenușie, cerul roșiatic al apusului se reflecta în geamuri și marmora meselor strălucea ușor în întunecimea care începea să se lase. În mijlocul sălii pustii, Rambert părea o umbră pierdută, și Rieux se gândi că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru fiecare din ele, drăguț Însemna altceva. Diane voia mâncare bună, Desert Rose voia mâncare exotică, iar lui Kitty nu-i păsa defel de mâncare. Căuta un loc care să-i spună ceva. Pacificul părea o oglindă lichidă În lumina crepusculului. Era perfect. Un vis devenit realitate. Avea chef să sărbătorească. Îi luase o viață Întreagă să ajungă de pe străduțele prăfuite ale Bucureștiului - o fetiță care nu spera să evadeze din lumea comunistă În care trăia - În acest loc minunat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ea tot va merge acolo unde au convocat-o doliul și datoria, dar poate, până la urmă, nu va plânge atât de mult cât a crezut. Seara se lăsa lent, încep să apară lumini palide în casele vecine cu cimitirul, dar crepusculul va mai dura destul ca să-i îngăduie femeii să spună tatăl-nostru și ave-maria fără să se teamă de flăcările sepulcrale și de sufletele condamnate, rămâi în pace, odihnește-te în liniște. Când Cipriano Algor trecu de ultima casă a așezării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fel. Chinezoi afurisiți. Ce naiba voia să Însemne „inversați semirigidele pentru a concretiza domul”? Privea schemele cu o disperare crescândă, când În dreapta lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac, geometrie de carne în care fiece punct e puls, fiece linie nerv, iar volumul, integrala tuturor destăinuirilor, orașul de diamant... ─ Pe Zeus, ce-ai pățit? Ai început s-o iei razna, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut printre copaci. În selvă, nu era crepuscul; ziua și noaptea, noaptea și ziua se succedau brusc, aproape fără tranziție și trebuiră să facă eforturi ca să distingă silueta ce se ivise printre liane și înainta spre grupul strâns pe malul râului. — Kano! Ridică brațul ca să arate șarpele surucurú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drumul. Când el ezită, ea insistă: — Șezi, șezi. O să ne fac niște cafea. El făcu așa cum Îi comandase, afundându-se până când genunchii Îi fură aproape la nivel cu bărbia. Ea aprinse becul de lângă fotoliul său; familia Ruffolo locuia În nesfârșitul crepuscul al apartamentelor de la parter, dar nici chiar becurile aprinse În toiul zilei nu puteau face nimic Împotriva umezelii. — Nu te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
DANIEL BĂNULESCU fie antrenat personal, în această tevatură turistică, Adevăratul Pontif a fost substituit de o dublură profesionistă. - Cine era tipul? - Aa, se obținuse un angajament cu un actor de o anumită notorietate în epocă: Douglas Fairbanks. Închiriat de peste Ocean, crepuscul de carieră, pareză a brațului drept, întreținînd permanent iluzia că-și binecuvânta, din belșug, apropiații. Ia-l de pe vapor, rade-i mustățile de papițoi, deghizează-l, lipește-i, cu clei, tiara papală, dezobișnuiește-l să mai înjure, din două binecuvântări
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el obișnuia s-o sară, însă impresia favorabilă fusese deja formată. I-a spus că sunt oameni cărora nu le mai place răsăritul de soare. Se gândea la el, însă curând a început să-i fie dor măcar de un crepuscul. Se uita cu ochii mari, mirată că pot exista asemenea oameni însă nu comenta în niciun fel iar el se gândea la tristețile lui. Simțea că fetei i-ar plăcea să fie sărutată, să-și împletească buzele într-un sărut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei națiuni sânt erorile necesare creșterii ei. Cum tote fenomenele de creștere au la bază un elan orb, nu vom găsi în ele condiția prielnică a cunoașterii. Autoiluzionările din aurora culturilor indică un proces foarte natural. Luciditatea este omanifestație de crepuscul al unei culturi. Oboseala a luat locutl creșterii. Atunci începe a se ști. Și adevărurile nu mai sânt "organice", adică nu și le mai creează viața pentru uzul ei, ci devin expresii autonome, care nu mai servesc. Față de epoca homerică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec marii barbari blonzi, nu va ava niciodată dezabuzarea suficientă ca să înțeleagă anumite epoci. Și cine nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de violența instinctelor lui și de resemnarea supușilor? Cezarismul nu servește o mare finalitate istorică. El se bazează însă pe excelența unei personalități. Momentul individual este prea hotărâtor și predominant. Teoria lui Spengler, după care cezarismul este un fruct al crepusculului culturilor, este în genere justă. Pierzîndu-și coeziunea internă, fărâmițată și epuizată de excesele democrației, o cultură își salvează vitalitatea prin virtuțile strălucitoare ale unui dictator. Cezarismul poate introduce un ritm epocal în viața unei culturi, lui îi lipsește însă elanul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
comunistă au oferit o perspectivă mai largă subiectului cercetat. Același F. xe "Fejtö"Fejtö, secondat de Gyula xe "Zeke"Zeke, Într-o monumentală lucrare asupra Întregii istorii evreiești În xe "Ungaria"Ungaria 7, se oprește și asupra episodului antisemit de la crepusculul lui xe "Stalin"Stalin. Cartea subliniază zelul șefului partidului maghiar, evreul Matthias xe "Rakosi"Rakosy. Mimetismul acestuia față de tot ce se petrecea la xe "Moscova"Moscova era perfect. Epurări, arestări au loc imediat, printre victime se află cei mai apropiați
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
evreul-Satana Învățate și bine asimilate de tânărul xe "Stalin"Stalin În seminarul din xe "Tiflis"Tiflis (Gruzia), cunoscut pentru atmosfera sa de obscurantism 1, la care se adaugă elemente ale unui marxism-leninism vulgarizat despre „ascuțirea luptei de clasă”, vor domina crepusculul perioadei staliniste. În condițiile ajungerii la paroxism a cultului personalității, ale conducerii dictatoriale, fixația antisemită avea să se transforme În politica oficială a Întregului bloc sovietic. Această politică va cunoaște punctul maxim În 1952 și la Începutul lui 1953, focalizându
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
xe "Israel"Israel - politica inaugurată de celebrul articol al lui Ilya xe "Ehrenburg"Ehrenburg din Pravda În septembrie 1948 -, și În primele zile ale lui ianuarie 1953, când s-a simțit nevoia alinierii comuniștilor români la linia violent antisemită a crepusculului stalinist, moment când Dej și cei din jurul lui deciseseră să realizeze o variantă românească a cazului Slansky. Această teoretizare are loc deci În condiții de criză și este legată de Înăsprirea poziției Partidului față de evrei. Chiar dacă În aceste momente se
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]