785 matches
-
B. au un caracter destul de elaborat. Regimului aluziv al narațiunii i se adaugă o rețea densă de simboluri, de gesturi și apariții premonitorii, care conferă volumelor autorului o coerență obișnuită mai curând în cazul unor construcții romanești. Unitare prin atmosfera crepusculară pe care o evocă, textele parabolice din volumul Luna și tramvaiul 5 (1994) pot fi citite ca o utopie negativă. Drumul personajelor spre un Enad încremenit într-un Ev Mediu decorativ este presărat de avertismente ce prefigurează sfârșitul unei civilizații
BAISKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
legat de peisajul aspru, neprietenos, accidentat. De altfel, cele mai izbutite metafore și comparații referitoare la personaje stau în raport cu natura, termen constant de referință (sufletul lui Iosif Rodean e ca o prăpastie rece, întunecată). Astfel, omul e legat permanent de crepuscular și de durere, din care se desprinde și ia contur (Vechi pădurari). Ignorând aproape cu totul peisajul citadin, scriitorul se oprește asupra celui rural, nu totdeauna luminos, dar sugestiv prin asprimea liniilor. Atmosfera este de trai „în întuneric”, povestirile fiind
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a mai fi avocatul ordinii existente, el îmbrățișează cauza popoarelor, a claselor sau păturilor oprimate, e un militant și un răzvrătit . În acest context, romantismul provoacă translarea răului din spațiul teleologic în cel estetic, altfel spus profită estetic de “caracterul crepuscular” al răului. Dar pe de altă parte, cade în primejdia de a angaja fascinația răului într-o depășire a demersului estetic drept critică a contemporaneității. Pentru demersul noastru, romantismul este important în special deoarece creează terenul propice pentru îmbogățirea teoriei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
idee, frate. Aș vrea un espresso dublu, câteva aspirine și un Bloody Mary super-mare, spuse Philip. — Chestia asta se Întâmplă cu adevărat? am Întrebat eu, Întrebându-mă În ce moment anume noaptea mea - Întreaga mea viață - o virase spre zona crepusculară. Mă simțeam ca Într-un fel de realitate alternativă, dar se pare că eram singură acolo. —Hmmm? făcu Philip, scoțându-și iar halatul În fața noastră ca să intre la duș și lăsând ușa de la baie deschisă. Leo, spune-i colegei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
anotimp, dintr-un ochi de verde-al unui vis de ieri. Sensuri opuse M-ai găsit, retrăgându-mă-n celălalt eu... de unde adunam gânduri firave trimițându-le-n amiezile noastre. M-ai găsit, într-o entitate fără nume, unde spiritul crepuscular îți trimitea starea de drept într-un colț divin luminat, căci din răni adânci curgeau sunete vii clipocind, în locul în care, toate apele își eliberau curgerea, unde toate planetele se sincronizau cu nașterea mea. M-ai găsit în nelumea ta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață încerca o formă care să i se potrivească... Milioane de piei încercau să umple
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
niște găuri? — Și întotdeauna ciocolata cade, a adăugat Clarence. —Double-Decker? a zis Nancy. Nancy era gospodina în jur de cincizeci de ani, dependentă de tranchilizante, iar asta era prima dată când o auzeam vorbind. Discuțiile despre ciocolată pătrunseseră până în lumea crepusculară în care Nancy părea să trăiască. —Nu. —Fry’s Chocolate Creme? a sugerat Sadie-sadica, ce bântuia prin preajmă. Nu. —Toffee Crisp? Era ideea lui Barry-copilul. Nu. — Dar sunt minu... —Minstrels! a sărit Mike. —Topic? Are câte-o alună de pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
chinezesc care ne livra mâncare oricât de târziu, un bar foarte sexy unde se serveau cartofi prăjiți delicioși și un Martini grozav și care, în weekend, era plin de cupluri care se sărutau pe canapelele de piele ascunse în lumina crepusculară. Bineînțeles, să nu uit de Benny’s Burritos, cu fantastica lumină roz și cocteilurile uriașe. Mă plimbam pe malul râului, aflat la doar câteva blocuri depărtare, spre Grădina de Iarnă, situată în Centrul Comercial, să-i văd pe micuții coreeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vitrine mici pline cu obiecte greu de definit, niște pietre, ni se păru nouă, și niște animale mici, nu ne-am dat seama dacă erau Împăiate sau mumificate sau reproduse foarte fin. totul parcă Înecat Într-o lumină difuză și crepusculară. Ea părea să provină de la o fereastră mare cu două arcade, din fund, de la vitraliile ei despărțite În romburi prin bare de plumb, filtrând o lumină chihlimbarie, Însă lumina de la fereastră se contopea cu aceea a unei lămpi mari puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin aglomerate. Era un astfel de moment decisiv, deschis, dezolant și premonitoriu, aproape pios, când ziua opalină, pe trecute, se amesteca suprarealist cu hiacintul amurgului și al înserării, de nu mai știai efectiv pe ce fel de lume ostilă și crepusculară te aflai. Mai cu seamă, dacă ai și consumat ceva înainte, cu grijă și cu răspundere, of course, de simți cum îți vine să-ți iei toți câmpii ăștia nenorociți, odată și-odată, la mama naibelor! Ori simți cum îți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să adorm. În vise însă aveam un sentiment sfâșietor de singurătate. De câteva ori am visat, astfel, că umblam pe aleile nesfârșite și mereu încrucișîndu-se ale unui parc. Era o înserare roz-violetă, ca o ceață ușor luminiscentă. În acest ținut crepuscular lucrurile nu aveau greutate, ci doar o mare densitate emoțională. Tot aerul acela sidefiu, pâcla aceea mare se concentra dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bine. Dar de data asta fără să mai sper nimic, dimpotrivă, știind că era absolut necesar s-o uit, că ori o uitam, ori nu supraviețuiam. Cred că în acea noapte am visat din nou parcul infinit, cu alei aburoase, crepusculare, intersectîndu-se până la orizont, cu monumentul uriaș, mai mare decât orice pe lumea asta, de cărămidă ancestrală. Am urcat din nou în cupolă pe scara spiralată, cu trepte ciobite, și-am pășit iar pe dalele de marmură, infim sub cupola plină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o măsea cu patru rădăcini ascuțite, o față schimonosită urlând ca în ziua de apoi. Pluteam în acel lichid fantomatic, prin culoarul alunecos, până am ieșit la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de ou. M-am azvârlit cu capul înainte și i-am străbătut membrana, afundîndu-mă într-o imensă, indicibilă strălucire... La școală, după-amiază, ea a venit din nou la mine. De atâta vreme nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deschidere a privirilor interioare spre realitatea abordării celuilalt de către o mare parte a ființelor umane. Deșteptarea, trezirea, accesul intelectului la luciditate presupune o etapă anterioară de orbire și sincopă metafizică, un somn lipsit de visele transcendenței, o beznă fără străfulgerări crepusculare. Ciocnirea de răutatea celorlalți și suportarea copleșitoare, adesea traumatizantă, a unei astfel de plăgi negative aduce ca un prim impact disiparea confuziei dintre cei buni și cei răi. Departe de adevărul lumii cotidiene, captivi acelui somn primejdios nu credeam că
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fondul fără contur uitat în noaptea naivității cotidiene. Astfel, întors prin răutatea aproapelui spre profunzimile lăuntricului, naivul își pierde naivitatea iar ochiul interior îl învăluie cu fascicolul unei priviri abisale, cu unda unei lucidități ce-și are temeiul în natura crepusculară și atemporală a spiritului său. Orbirea se risipește iar lumina frivolă a exteriorității este punctată stelar de torentul solar izbucnit din miezul unui sine redeșteptat. În acest sens, se poate spune că, adesea, suferința produsă de răutatea celuilalt înalță spiritul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
chipul celui rău. Acest ne-omenesc transcendent îl surprinde misticul în saltul său peste viziunea ateului pe care o acceptă ca reală dar insuficientă. Aici apare umbra demonului care se revarsă peste chipul celui cucerit de răutate asemeni unei implozii crepusculare. Ce apare, în acest caz, este perspectiva unui eu demonizat. Desigur că nu asistăm la un caz de posedare asemeni celor evocate de tradiția sacră dar un om în care exacerbarea veninoasă a răutății stinge ultimul reflex al amintirii binelui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Pentru viziunea misticului, este posibil, totuși, ca într-un final, acest eu demonizat să ajungă la poarta ispitirii sale. Dar, odată deschisă, el nu va cunoaște splendoarea promisă de înșelarea șoptită voluptos, ci golul abisal și rece al eternei angoase crepusculare. Aici iluzia hipnotizantă se spulberă de ciocnirea cu duritatea unei revelații prea-târzii, cu adevărul unei lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dorim staționarea ontică în experiența vitalizantă dăruită de plenitudinea acestor clipe ce ne surâd asemeni unor zei care-și oferă grația izbăvitoare. În miezul prea-plinului de lumină ce străbate ființarea unor astfel de momente, noi înșine ne simțim asemeni divinităților crepusculare pe care le adorăm aproape sau departe de revelarea realității lor. Fericirea ce ne pătrunde copleșitor ne oferă iluzia unei plutiri cu nuanțe transcendente peste grosierul imanentului care încătușează. Așadar, ne simțim liberi și regăsiți în pacea echilibrului ce pare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și amplificată la nesfârșit. Astfel, o distanță ușor de tranzitat pentru cei văzători este asumată de către orb ca lung și imprevizibil drum, ca potecă învăluită în posibile frânturi accidentale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce ne străpunge în asemenea situații extreme este că moartea se mișcă spre noi, tinde să-și proiecteze vârtejul de pe trupul fără spirit al celui ce ne-a fost drag către prezența noastră îndoliată. Ce rol ocupă aici acest zbor crepuscular al morții spre noi, această planare dinspre mortificare spre viața ce încă se agită întru corporalitatea noastră? Este el un factor responsabil de suferința teribilă pe care o resimțim la moartea celui drag, contribuie la survenirea și intensitatea acestei dureri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
am ancorat iubirea. Dualitatea dintre imaginea chipului viu și cea a chipului mort este astfel fundamentată ea generând acea presiune metafizică colosală care apasă sfâșietor sufletul nostru captiv neputinței de-a privi înlocuirea unui vis printr-un terifian coșmar. Zborul crepuscular al morții ce planează aici spre noi susține nu doar dialectica dintre chipul vieții și al morții celui drag ci și rezultanta acesteia, apăsarea necruțătoare a spiritului nostru, suferința sufletească ce ne apropie, poate, cel mai mult de înțelegerea destinului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oferită în cadrele zidirilor umane investite cu rangul funcționalității religioase. În templu credinciosul se reculege, se restrânge concentrat din răsfirarea pierderii în cotidian pentru a deschide atomul interiorității și a primi ocrotirea catharsică oferită de plenitudinea transcendentă revărsată odată cu lumina crepusculară a zeului ce stă să apară. Dacă în afara templului, semne și ecouri ale chemării divine pot surescita, în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]