500 matches
-
observe că acelaș chip cuminte din oglindă, ce dezvălui o figură blajină, pe care puzderia de gânduri își puseseră deja pecetea lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din tot orașul, se ridica pe multe voci spre Cer pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tâmplă. Din cauza îngrozitoarei concentrări și a luminii slabe, ochii începură să-mi obosească, așa încît, deodată, silueta cerșetorului cu pistolul la tâmplă se descompuse în câteva pete galbene și verzui-fosforescente. Grundul peretelui alb din spatele lui se reliefa enorm: vedeam fiecare crestătură și fiecare bobiță de var, îngroșate ca pielea de pe fața unui bătrân, lăsând urme albăstrui pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceea ce e destul, fiindcă nu vreau să devin mumie. Am linia inimii netedă, asta înseamnă că sunt o fată de inimă, capabilă de dragoste profundă (ce nostim!). Așa o au, zice în carte, eroinele Revoluției Franceze, madam Tallien, de exemplu. Crestăturile aici, pe muchia palmei sub degetul mic, indică numărul de copii, ia să vedem: unu, doi, trei, vai, e îngrozitor, Felix, voi face șapte copii. E oare cu putință? Nu, nu. Nu-mi plac, sau mi-ar plăcea numai unul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochilor îi citești, oh, fără nicio îndoială, îi citești ostilitatea ! Dacă nu te-ai teme de vorbe ai gândi chiar cuvântul ură. Ochii ei au coborât iar asupra gherghefului. Degetele noduroase și ușor tremurătoare, cu buricele lor întărite, pline de crestături negre, își văd mai departe de treabă, diseară doar, după ce își va sfârși treburile de menajeră, și le va șterge cu lămâie și le va unge grijulie cu alifii, apoi își va pune obligatoria compresă pe obrazul boțit. Chiar și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-și așeză scaunul său de domnitor. Dar această cetate era o tărie de rangul întîi, favorizată cu deosebire de natură și de artă, deci foarte greu de luat. Așezată între stânci cari cădeau drept în jos, la culme rupturile în crestături și vârfuri ascuțite, iară la bază formând o singura masă stâncoasă, neavând decât o singură cărare de intrare, îngustă și șerpuindu-se cu greu între două prăpăstii, altfel încujurată de stânci și grămezi de piatră care nu se puteau trece
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
linguri zeamă de lămâie, 150 ml ulei, 300 ml supă pasăre knorr cu apă, un vârf linguriță scorțișoară măcinată, sare, piper, 2 lingurițe oregano, 5 cartofi mari curățați de coajă și tăiați in opt. Mod de preparare: Se fac 12 crestături în pulpa de miel și acolo introducem bucățile de usturoi. Așezăm apoi pulpa de miel într-o cratiță și turnăm zeama de lămâie, ulei și supa knorr și sare piper, oregano și băgăm totul la cuptor încins. Lăsăm 40 de
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
ml ulei, 1 pahar mare de vin alb, o cană mare cu apă. Mod de preparare: Se iau coastele de miel, apoi de spală foarte bine și se crestează cu un cuțit ascuțit la baza de jos a coastelor o crestătură de 5 cm lungime, apoi se introduce ușor mâna ca într-o mănușă între pielița de la coaste și carnea de pe coaste. În acest loc făcut cu mâna se pune următoarea umplutură: se fierb toate măruntaiele mielului în apă cu sare
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
ajunge să aibă dimensiuni diferite ulterior, fiind fie subîmpărțite prin moștenire sau vânzare, fie, dimpotrivă, cumulate (Stahl, 1998, vol. I, 278-282). Prăjinile, ca unitate de măsură a pământului, sunt întâlnite și la români. Tăiate din lemn de alun, încrustate cu crestături ce marcau subunitățile (palme), ele erau încă păstrate, la începutul secolului al XIX-lea, în unele sate românești, unde continuau să fie folosite. Țăranii pricepuți în tehnici de măsurare a pământului purtau numele de prăjinari (Pamfile, 1913, capitolul „Măsurătoarea pământului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ascultînd În continuare, temătoare, ca nu cumva să apară cineva din Întîmplare. Apoi deschise capacul. În cutie era un mic pachet de pînză. Înăuntrul pachetului era o verighetă: o verighetă simplă, din aur, destul de Învechită și cu mici zgîrieturi și crestături. O ridică, o ținu o clipă În palmă, apoi și-o strecură pe deget și Închise ochii. La ora șase fără zece, cînd muncitorii care lucrau la mașinile de fabricat lumînări opreau pompele, tăcerea bruscă din fabrică Îți făcea urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pur și simplu i se tăie răsuflarea. Mai fă-o o dată, dar mai iute! Își zise, dar subțirimea și flexibilitatea metalului, care Înainte aproape că o atrăsese, i se părură repugnante În comparație cu grăsimea elastică a pulpei. Tăietura era prea exactă. Crestăturile pe care și le făcuse se umpleau cu sînge, iar acesta se ridica Încet, totuși - de parcă s-ar fi Împotrivit - și părea că se Întunecă și se coagulează instantaneu. Marginile cărnii se Închideau deja; puse lama jos și le deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dreptul lui. A murit la fel de bogat ca și Cresus, în ’31, de septicemie. E incredibil cum o rană mică și neînsemnată poate să-ți otrăvească viața, și să ți-o scurteze. Totul a pornit de la picior, de la o tăietură, o crestătură destul de mică. După cinci zile, era țeapăn și vânăt ca o statuie de marmură, din cap până-n picioare. Ai fi spus că e un sălbatic din Africa, vopsit, dar fără părul lor creț sau suliță. Nu avea moștenitori. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Rumoare, delegații, în picioare, strigă: omorâți-l! omorâți-l! Iar unul, trezit din somn de hărmălaie, răcnește și el, buimac: Și pe Ea! Și pe Ea! Să fi întrezărit, creatorul anonim al bancului, peste timp, fața galbenă a Tovarășului, cu crestături negre la tâmplă, de la cele 30 de gloanțe, trase orbește de parașutiștii militari? Și cadavrul Tovarășei, în paltonul de culoare deschisă, pătat de sânge, dar fără brățara de aur masiv? Și serialele televizate cu subiectul macabru: cine se află în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
În negru - În genunchi, cu spatele drept, Într-o poziție solemnă. Unul dintre ei, cu o privire mai ageră, ne-a recunoscut imediat și a coborît treptele laterale În Întîmpinarea noastră. Avea mîini și picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
calendar vertical al mareelor emitea unde misterioase, părea un obelisc căzut din cer în față la Grand Hotel, conținînd informații esențiale pentru viitorul umanității. Cupluri, familii sau curioși solitari se opreau lîngă el, îi dădeau tîrcoale, îi analizau cu atenție crestăturile. Unii fotografiau detalii din memoria sa generoasă, alții îl atingeau cu palmele. Papa, și dacă anul ăsta marea o să se ridice și mai sus ? nu cred, nu știu, stai să vedem. mai mulți fotografi profesioniști își fixaseră aparatele pe trepiede
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mine și pe neamul meu. Și sunt neputincios. Aici nu-i nici o răzbunare, suntem înfrânți și înfrângerile noastre așa sunt, atât de imateriale, atât de delicate, încât abia suntem în stare să le observăm. De fapt, avem de făcut o crestătură pe răbojul evoluției noastre, ca să știm că s-au produs". Succesul mondial al japonezilor se datorează în mare măsură și acestui talent de neegalat al negocierilor, să spunem al diplomației, în sens larg. Creșterea competitivității economiei japoneze nu este, singură
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a devenit, mai simplu, Ulița Badea Barbu. Câți ani să fi trăit? Peste o sută? Unii spun că o sută zece sau o sută cincisprezece. Ori mai mult. Pe grinda casei sale se mai văd și azi cele 100 de crestături, fiecare din ele făcută la căderea primei zăpezi a unui an. Asta ar fi o certitudine că, cel puțin, veacul a fost atins. Lucru atestat, de altfel, și de documentele de identitate, care, din momentul când au devenit un lucru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decît verde-Închis (cum fusese cîndva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
contopeau: asasinul era cumva desfigurat sau credea că e desfigurat. Cum martorii nu-l descriau ca având vreo rană pe chip, desfigurarea putea exista undeva pe corpul său. Asasinul se credea urât și lega urâțenia lui de sex, de unde și crestătura făcută lui Augie Duarte de la obraz până la maxilar și ștremeleagul ieșindu-i din gură. O intuiție puternică, pur instinctuală, dar pe care o simte solidă: EL îl cunoaște pe puștiul hoț cu fața arsă, prea tânăr ca să fie asasinul. EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i din gură. O intuiție puternică, pur instinctuală, dar pe care o simte solidă: EL îl cunoaște pe puștiul hoț cu fața arsă, prea tânăr ca să fie asasinul. EL se simțea inspirat sau excitat sexual de diformitatea lui - de unde și crestăturile făcute pe față. La toate secțiile de poliție din oraș se verificau atacurile cu bețe zoot și se comparau stilurile de operare ale hoților de mașini. Danny îi spusese lui Jack Shortell să-i sune pe crescătorii de animale sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pădurilor, care îl ghidează (ca Ariadna pe Tezeu) printr-un „fir” de semne : Mândra fată-a celor codri, Sluga tânără din codru Arătatu-mi-a cărarea, îmi tot puse pari în cale, Așeză-n potecă semne, Mă călăuzi pe drumuri, Crestături făcu în arbori, Urme a săpat în steiuri, La ăst nobil urs, în ușă, Lângă preabogata lână (32, pp. 749-750). Odată ajuns față în față cu ursul, folosirea armelor războinice se dovedește a fi inutilă. Fiara este lipsită de vlagă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zodiacului și prin ușa zeilor păzită de câini. CEREMONII LA MOARTE: În momentul când un Egiptean își dă ultima suflare, numaidecât rudele lui aleargă să anunțe pe preotul însărcinat cu îmbălsămarea. Acesta venind la casa mortului îi făcea o primă crestătură-n corp și îndată apoi o lua la fugă, urmărit de rudele răposatului, care aruncau cu pietre după dânsul, ca și cum l-ar pedepsi pentru că ar fi comis un atentat asupra făpturii lui Dumnezeu. În urmă, înfășurând cadavrul cu fășii, emblemă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de sus, îmi picurau de la subsuoară și mi se prelingeau pe corp. Cămașa îmi era udă. Lenjeria era o cârpă umedă care mi se lipise de abdomen, de fese și de adevărata mea problemă. Dovada a ceea ce eram de fapt. Crestătura lui Avraam, semnul legământului, incizia din copilărie, pielița lipsă, dovada incontestabilă a identității mele. Stăteam și mă uitam la bărbatul în uniformă care mă confundase cu un neevreu, amintindu-mi de alți bărbați în uniformă care fuseseră la fel de ineficienți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ne vor fi împiedicat să ochim și să apăsăm pe trăgaci. De aceea, afirmația mea obișnuită cum că, pe parcursul acelei săptămâni în care războiul nu mi-a dat drumul din mână nici o clipă, nu am fixat niciodată vreo țintă prin crestătura înălțătorului și cătarea armei, nu am căutat niciodată piedica, nu am tras niciodată vreun foc de armă, nu are drept scop decât încercarea retroactivă de a atenua rușinea rămasă. În orice caz, e cert: noi nu am tras. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se poate data cu exactitate momentul în care m-a lovit foamea ca niciodată până atunci, ca rareori după aceea: de pe la mijlocul lui mai până pe la începutul lui august? Dar oare cui îi este destinată această constatare, care face o crestătură în curgerea timpului? De îndată ce eu, așa cum am exersat între timp, contrar oricărei chibzuințe, spun Eu, așadar încerc să reproduc starea mea de acum aproape șaizeci de ani, eul meu de atunci, chiar dacă nu mi-e cu totul străin, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muniție de calibru minim. La început am ezitat să apuc patul, să ating țeava. Apoi însă m-am apropiat de stand și am vrut să împușc un trandafir pentru Anna. Uitându-mă pe direcția țintei, am grijă să se potrivească crestătura înălțătorului și cătarea, trăgaciul e aproape de punctul de tragere. Dar împușcătura mea a lovit, condusă de destin, un tubușor de lut care i-a adus țintașului ca premiu barza Adebar. Aceasta purta în cioc un coșuleț în care își aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]