751 matches
-
Una era subalterna mea, alta era calculatoarea, alta (o tinerică frumoasă și balaoacheșă, pesemne țigancă, totdeauna bine îmbrăcată și coafată, stârnind invidia pentru bluzele ei un colorit care arăta că nu le cumpăra din magazinele noastre, ca și fustele cu croială străină, cismulițele elegante, jerseurile fine) secretara directorului, un ins totdeauna ursuz, care avea de îndurat gelozia nevestei pentru această secretară cu care cam semăna... dar cine suportă alături de bărbatul ei pe o alta, chiar dacă la birou și chiar dacă știe că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să lase urme mai adânci și mai durabile față de alte comunități. Mulți erau blonzi ori șateni. Costumele de ceremonii aveau mult aur în coifuri și erau împodobite îndestulător. Costumele populare de astăzi păstrează multe din vechile piese vestimentare, din culorile, croielile, podoabele femeilor, bărbaților, copiilor și tinerilor daci. Nenumăratele piese arheologice adunate în ultimul secol, completate cu descrierile scriitorilor greci, romani, alexandrini, spanioli și "barbari", permit să refacem trăsăturile morale, arta, religia, știința și tehnica, stilurile de viață etc. Potrivit aceleiași
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înstrăineze prin donare, vânzare sau sub alte forme uniforma, cunoscând că sunt interzise prin lege vânzarea, cumpărarea, precum și purtarea în public de către persoane civile a uniformei militare sau a unor articole din compunerea acesteia; ... b) să transforme în echipament de croială civilă uniforma de care dispun, scoțându-i vipuștile, suporții cu însemne de grad, petlițele și alte accesorii specifice. ... 10. Drepturile cadrelor militare care au aprobarea ministrului internelor și reformei administrative de a purta uniformă, după trecerea în rezervă Articolul 36
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211987_a_213316]
-
căptușeală de pânză fină, altele cu degetele arătător și mijlocii împreunate și degetul mare separat. Dedesubturi în formă de brâu triunghiular au fost de asemenea găsite. Robele purtate de ambele sexe în Egipt erau denumite kalasiris de Herodot. Materialul și croiala au variat mult de-a lungul secolelor. Kalasiris-ul putea să acopere unul ori ambii umeri sau să fie purtat cu bretele. În vreme ce partea de sus putea să ajungă oriunde de la mai jos de sâni până la gât, tiveala de jos, în
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
dar asta era chestia cea mai conservatoare pe care o aveam). Mergeam de-a lungul etajului optsprezece căutând biroul domnului Roger Coaster, trecând pe lângă persoane îmbrăcate îngrijit, având un aer eficient, și dorindu-mi să pot purta costume cu o croială sobră la serviciu, când am dat colțul și deodată s-a întâmplat... A apărut un bărbat și ne-am ciocnit cu așa violență încât mi-am scăpat geanta din mână, lăsând să se reverse pe podea tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu Detta și Racey în atitudini compromițătoare. În prag stătea o femeie micuță - cam de un metru și zece, foarte bătrână, i-ai fi dat cu ușurință o sută șapte ani. Păr alb cârlionțat, ochelari, fustă de tweed fără nici o croială și un pulover gros, șui, în nasturi, pe care trebuie să-l fi tricotat chiar ea. Menajera lui Racey O’Grady? Ea: Intră, biata de tine. Eu (cu sinceră recunoștință): Oh, mulțumesc, doamnă. Ea: Toaleta e pe-aici. A arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
parcă erau Pat și Pataschon, în haine de funcționar. Cineva le croise costumele pe întuneric, greșiseră dulapurile sau făcuseră schimb între ei: cel mare avea mânecile doar până la cot, ziceai că îi fuseseră suflecate cu forța. Celălalt, micuțul, înota prin croială, îi atârna haina peste unghii. N-ai fi ghicit nici firma, nici culoarea, nici anul de fabricație; oricum suflai creta de pe ele. „Ne credeți proști, nu?“, s-a interesat masivul. Rânjea. Apăruse și fața: mare, osoasă, cu fruntea lată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cel principal. Acolo consumarea nu stă în nici un raport cu producția, căci se consumă o pânză și câteva colori și se produce un tablou, se consumă un foarfece și se taie planul unei îmbrăcăminți a cărei valoare stă tocmai în croială, se consumă fire de tort și se fac dantele. Valoarea muncei industriale e deci augmentabilă în infinit. Munca agricolă e grea și fără spori mare, munca industrială ușoară și cu un spor, virtualiter cel puțin, nemărginit. {EminescuOpXI 148} Pentru produsul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
literelor. Dar, ceea ce îl face de neprețuit, este portretul lui Ștefan cel Mare, primul în ordine cronologică, dar și cel mai veridic, mai aproape de realitate. Astfel, îl putem admira pe bărbatul tânăr cu plete blonde, în veșminte scumpe, a căror croială ne duce cu gândul la Italia secolului al XV-lea. Nu este vorba numai de portretul domnului, ne aflăm în fața unei compoziții bine construite, în care poziția dominantă o ocupă Sfânta Fecioară cu pruncul în brațe, stând pe tronul la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse. Straie de o croială neobișnuită, ca și marele turban Înfășurat În jurul capului. Barba era și ea lungă și moale, după uzul oriental. Pe chipuri, semnele unei bătrâneți avansate. - Cu toții... cu toții morți, continua să spună bargello, năucit. - Taci, șuieră Dante enervat. Lasă-mă să ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
parcă se priveau În oglindă. Trupul purta veșminte de bună calitate, observă el. Largi și ușoare, drapându-se În jurul corpului neînsuflețit cu maiestuozitatea unei togi romane; fruntea era În parte Înfășurată cu un văl Împletit. Se simțea ceva neobișnuit În croiala lor, ceea ce explica ideea șefului gărzilor că omul s-ar fi Îmbrăcat după moda turcească. În realitate, erau niște straie potrivite mai curând pentru călătorie decât pentru perindările prin oraș. Poate că era un pelerin Înzestrat cu solide mijloace economice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă În limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială orientală. „Oameni de peste mare” scria În jurnalul de bord al galerei. Oare omul care zăcea acum dinaintea lui putea fi cel care lipsea? Dante se răsuci spre prietenul său, care se apropiase ca să vadă mai bine, cu o față inexpresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tablele vechi ale croitorilor jidovi, pe care stă scris: croitor de straie "nemțești", un semn că moldovenii lucrau numai straie moldovenești, pe când clasele superioare se lepădaseră deja de portul bătrânesc, iar, pentru a le îmbrăca, trebuiau croitori străini, familiarizați cu croială nouă. O a doua cauză e concurența fabricatului gata, adus din străinătate. Iașul însuși geme de straie și încălțăminte gata, aduse din Viena; fabricate rele, însă ieftene, cari se vând ușor într-o societate ca a noastră, lipsită de simțul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
amintiri ale unui chip împodobit cîndva cu trăsături elegante. Nici cutele, nici oboseala din jurul ochilor, încă vii în calmul lor, frizînd blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă femeia "de odinioară". Dincolo de tejgheaua barului, Ovidiu a început să descuie dulapurile cu băuturi, din care nici nu prea mai are ce scoate; doar trei sticle începute, cu băuturi străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am spus cu hotărâre. Acesta e tricoul meu preferat. Cum vă numiți? — Sunt sergentul Hawkins, Îmi răspunse pe un ton ușor oficial. Ochii lui avea o plăcută nuanță de albastru, iar umerii largi i se ghiceau sub haina gri, cu croială standard. Părea a fi Într-o formă fizică destul de bună, deși n-aveam de unde să știu sigur; costumul acela oribil ar fi putut ascunde o mulțime de defecte. — O să țin minte asta, i-am zis În vreme ce-mi puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lejer sub gulerul cămășii albe, asemeni unei lavaliere, pe care n-o puteam purta datorită conformismului vestimentar al profesiei, un judecător cu lavalieră fiind de neconceput la acea vreme ca și astăzi. Să mă fi văzut Keti îmbrăcat astfel, în croiala cea mai burgheză a timpului, pe mine, elevul de altădată, care-și păstra în buzunar bucata de postav cu numărul matricol de la mână, ar fi pufnit în râs și mi-ar fi sărit de gât sărutându-mă: - „Ești prea grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna Carolina Pavel, cu un platou de plăcinte aburinde (specialitatea ei). Era îmbrăcată într-o rochie roșie de crep, ținându-și aruncat pe umeri paltonul negru cu guler de vulpe, mica ei mândrie, nerostită. Părea ușor întinerită, poate culoarea și croiala rochiei, poate părul tuns scurt, care în curând va fi o modă (trecătoare ca orice modă), după tunsoarea Anei Pauker, personalitate politică a vremii pe atunci, poate numai zveltețea surprinzătoare, mlădierea trupului care-și refuza vârsta, sau altceva inefabil ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era mai ieșită din comun: rochie neagră cu paiete, moda vestită a orașului). Tatăl Anei, am uitat să spun, purta un costum negru de croială impecabilă, pe care-l făcuse (după mărturisirea sa) la propria nuntă și pe care nu-l mai îmbrăcase de atunci, păstrat de doamna Agripina, învelit în pânză albă, aerisit regulat și „ferit de molii”, și care - minunea, minunilor! - îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aflată într-un grup de cineaști la o ocazie festivă; se imagina îmbrăcată în strălucitoarea rochie pariziană, se visa, cu alte cuvinte, în mijlocul acelei lumi trecute pentru cei de aici, dar încă actuală pentru civilizația lumii apusene de pe continent. Rochiile, croiala și eleganța acestora, erau, implicit - simțea ea - expresia unei lumi libere, care trăia după pofta inimii, simțea că lucrurile stau așa, fără să-i spună cineva, fără să ceară părerea cuiva. În felul acesta, o lume paralelă, interzisă, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tânără, observai, - împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor sale. După ce-i sărutai mâna, uitându-și de protocolul vag dintre noi mă îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alma mater și pe absolvenții de acum cincizeci de ani de la Școala Normală „Vasile Lupu" din Iași, pentru o emoționantă și, poate, ultimă revedere. Acești veterani arătau împovărați de ani, cu puteri puține, îmbrăcați în costume ale căror modele și croială te trimit la moda de cum 25-30 de ani. I-am admirat, totuși, ca pe niște adevărați eroi care au biruit impedimentele vârstei, ale stării de sănătate, ale distanțelor și constrângerilor financiare, pentru a veni, cu lacrimi pe obrajii brăzdați de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
prelucrării trecutului”, care, în opinia mea, ne blochează cel mai mult, este chiar aceea a vinovăției. Cum a fost prelucrat trecutul nazist și sentimentul vinovăției în Germania? D.G.: Dacă vrem să facem cu adevărat o treabă cinstită, corectă și pe croiala moralității proprii, n-ar trebui să ne uităm la cât de bine au reușit sau nu vecinii noștri să-și prelucreze un altfel de trecut decât al nostru. Nazismul a fost un socialism de altă factură și a durat mult
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
e înnebunit după Grete, trebuie să-și tragă mereu pantalonii de piele care-l apasă așa de tare. Dar se stăpânește bietul băiat, că el respectă și onorează feminitatea lui Grete. Iar Grete e oricum o clarvăzătoare, se gândește la croiala rochiei de nuntă și la ce trebuie să-i dăruiască lui Lydi la nuntă. O bucată de vițel, de pasăre oricum, dar pe deasupra mai trebuie să fie ceva ca lumea. Poate o boarfa nouă. ERNA: Și-acu s-a pogorât
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dragostea sunt eu, cu care m-am înțeles mult prea bine... spații intermediare. Poate nu ar fi trebuit să se desprindă de toate atât de îndărătnic, poate ar fi trebuit în orice clipă să se ajusteze pur și simplu, după croiala pantalonilor celorlalți oameni. Ar fi fost, care va să zică, social, dragostea mea. Când omul se adaptează public, asta e anume și pe loc onorată ca mărturie a prieteniei omenești și i se recunoște totul, atunci pășește omul într-o ocupație de băgat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]