824 matches
-
aureolat cărțile apărute postum, Cătălin Anuța pare "înzestrat cu un acut simț al tragicului mereu proiectat în orizont cosmic" (Dan Mănucă). Poemele sale datorează foarte mult expresionismului, exploatând teme și motive specifice semne, (pre)vestiri, profeții, explozii ontologice într-o cromatică adesea violentă. Eul liric are, în general, conștiința alunecării ființei înspre un gol ce atrage magnetic (Bușteanul) și tentația asumării unui ton întunecat profetic: Ne-a ajuns toamna,/ suntem reci, suntem schelete funebre/ și suntem goi,/ va veni și iarna
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul e "roșu ca ploaia și păsările de vară", căci ‚fântânile sufletelor noastre picături de sânge" curg, poetul stă "întins ca mortul sub cerul negru, întins peste coastele câmpului vinețiu" adunându-și sângele de un roșu greu până aude
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din cotidianul insignifiant îl atrage pe acest poet preocupat, dimpotrivă, de retorica marilor neliniști existențiale (Odată cu timpul și apa) sau de hermeneutica biblică ( Rondul de moarte, Cain, Abel). Subiectele, tratate întotdeauna într-o dicțiune ceremonioasă, apăsat solemnă, sunt reliefate expresionist: cromatica violentă (îndeosebi pastele groase de negru și de roșu), infrastructura profetic-vizionară, tumultul interior, revărsat adesea în impulsuri extatice, halucinatoriul, predilecția pentru decriptarea semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele de manifestare predilecte ale lui Nichita
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tous de Paris, mais cette ville est devenue notre patrie: elle adopte, en bonne mère, tous șes habitants! Elle leș défend, elle leș protège..." [Mercier, p.1139]. Amestecul oamenilor de proveniențe diferite în spațiul parizian, treptat uniți, este demn de cromatică expresionista. Impresionează viteză mare cu care este supusă asimilării aproape orice etnie. Oricare străin ajuns la Paris este șocat de atmosfera permisiva. În saloanele pariziene este chiar de bon ton a primi indivizi care se deosebesc prin originalitatea lor. "En
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
adună la un hipotext mai multe sau mai puține "mărgele hipertextuale" (perechile de serii intratextuale care configurează constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia după entropia-zero, se deslușește fără dificultate spectrul de conotații al seriei intaratextuale a cromaticii.Vom urmări desenul constelației intratextuale (S5) care unește seria intratextuală a lui înalt/adânc (alta,-um,-us) cu seria intratextuală a culorilor. (S5a) Părea că deasupra mai sunt o mie de ceruri, părea că presupusa lor ființă transpare prin albastra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe cititor cu linii obscure sau întunecate realizate în nuanțe aflate la jumătatea drumului dintre neculori; roșul luminează incitant pagina de carte veche și orientează subliminal către o dimensiune alternativă; o dată sau de două ori, lumina este și galbenă, o cromatică neutră care nici nu încurcă, nici nu edifică; ilustrare pentru o teorie a secundarului, însă, dacă nu treci de galben, nu ajungi la roșu, apoi la roș. Când personajul este pe pragul dintre epoci, trecerea este luminată în roș16. (S5b
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru [...] Îl luă și, întorcându-se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). Fig. V Concordanțele cromaticii în opera Sărmanul Dionis și în varianta Umbra mea Deși ordinea se modifcă puțin de la hipertext la hipotext, alb-negru-albastru vs alb-albastru-negru domină diagrama. Diferența este dată de faptul că, împreună, albastru și neculorile reprezintă aproape trei sferturi din totalul culorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
scriitorilor români, se deplânge "mobilizarea imaginației fantastice în slujba ilustrării alegorice a unor teze extraliterare" (1995-2003: I, 262). * * * A doua proză de teroare semnificativă a lui Beneș se numește (titlul are, din nou, izul unui conte) Cetatea cu steaguri albe. Cromatica sugerată de epitetul prezent în titlu este înșelătoare: aici, albul implică distrugere, având valențe negative, la fel ca în pelicula lui Serghei Eisenstein, Alexandr Nevski (1938), unde cavalerii teutoni, imagini ale răului și ale morții, poartă veșminte deschise la culoare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este (sau, dacă mi se permite să fiu răutăcios, fusese) și o femeie frumoasă. 95 Totuși, Ilina Gregori observă, din unghiul poieticii, că este perfect plauzibil ca un sejur berlinez, din august 1936, al lui Eliade, "peisajul capitalei naziste cu cromatica lui halucinantă" (2002: 143), altoit asupra actelor de demență socială românească (asasinarea lui Duca), să fi hrănit "pe căi subterane imaginația lui Eliade de-a lungul celor două săptămâni de transă în care s-a născut [...] Domnișoara Christina" (2002: 143
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără a-și pierde relevanța decorativă, într-o pură logică descriptivă. În plus, exotismul florilor răspunde arabescului ornamental și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral al sexualității feminine este pus în evidență cu o mare finețe de Kolo(man) Moser, un maestru al artei aplicate în Design pentru o fereastră circulară 374 ("Die Kunst", 1898, reprodusă în Ver Sacrum An. II
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împreunate, corpul transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși pentru a fixa și reține imaginea interioară și pentru a bloca bruiajul exterior. În același timp, acest corp contorsionat, penitent, îmbrăcat într-o rochie cenușie, care face contrast cu fundalul cu o cromatică intensă, vie, pare străbătut de un frison care, sugerat expresiv, creează o tensiune suplimentară. Pictorul a fost atent la tensiunile dintre prim plan și fundal, la schimbul de pase magnetice care se instalează cu intrarea în cadru a acestui personaj
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pot of paint in the public's face)", fapt care conducea la un celebru proces în 1878, câștigat de Whistler. Diferențele dintre Loghi și Whistler sunt notabile, Loghi rămâne în multe dintre tablourile sale un pictor al anecdotei cu o cromatică exuberantă, pe când Whistler evita orice conotații literare. În "Palais de l'Athénée. Exposition Kimon Loghi" din L'Indépendance Roumaine, L. Bachelin, (R.C.), acuză o parte din pictura sa de facilitate și superficialitate, de lipsă de sinceritate și de emoție, adică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tânără a lui badea Mitru, se Întorcea din vecini de la tors. Stătuse până târziu la cumnata sa, Nastasia. O Însoțise fata mai mare, Anuța, care Își cosea șirele verticale pe mânecile unei cămăși, care se desfășurau În ghirlandă În sus. Cromatica În negru și roșu urma să fie completată cu mărgele care vor realiza În cele din urmă o policromie ce va lua ochii feciorilor, când va ieși la clăci după sărbători. Vara ei, Valonia, tocmai Își Încheia clinii cămășii ale
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pentru a reuși să le clasifice diferențial, să le pună în raporturi clare față de cele vechi, posedând un mare avantaj față de cei ce știu puțin și slab sistematizat. 5. Calitatea învățării este determinată și de existența unui mediu ambiental adecvat. Cromatica ambientală a învățării este foarte importantă. Elevii cărora li s-au dat teme de rezolvat acasă și în clasă pe fișe colorate au obținut performanțe net superioare celorlalți. Copiii crescuți într-un mediu cromatic variat și bogat au dovedit indici
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
acestor imagini rigoarea, ordinea și armonia, asemenea unor expresii lumești ale calităților divine. Acestui ansamblu de caracteristici i se mai adaugă și un anume decorativism, ce caută să exprime în mod simbolic expresiile esențiale ale lumii supranaturale. Hieratismul, veridicitatea, frontalismul, cromatica atent aleasă, perspectiva ierarhică, proporția obiectivă, preferința pentru profil sau pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
judo poate defini agresivitatea, dar și pe japonez).540 Ion Manolescu ajungea și el la concluzia că "în relația sa cu cititorul, banda desenată presupune, fără excepție, stabilirea unui contact de lectură bazat pe reguli paraliterare. Respectarea codurilor consumiste (de la cromatica specifică seriei, la siglele și vestimentația personajelor), împreună cu menținerea clișeelor gândirii magice (invulnerabilitatea personajului pozitiv, transformarea dorințelor în realitate, încremenirea biologică a eroilor) sunt prevederi normative care asigură desfășurarea unei lecturi empatice (sau de identificare) în rândul publicului."541 Aceste
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
război pe care profesorul nostru de germană de la Școala Petri din Hanseplatz ni-l trecuse printre lecturile obligatorii, ca pregătire pentru viitoarele evenimente de pe front. Ca veteran al Primului Război Mondial rămas cu un picior țeapăn, profesorul Littschwager lăuda, ce-i drept, „cromatica fantastică“ și, cum spunea el, „sugestivitatea abundentă“ a compunerilor mele, până și „extrem de îndrăznețele jocuri de cuvinte“ din ele, dar deplângea „îndeobște absența seriozității“ care, considera el, ar fi pe măsura „grelelor încercări ale destinului patriei noastre“. Fie că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la o tehnică superioară nu ajungi decît după ce aștepți, cauți, alergi, transpiri ca un apucat și te rotești prin cameră, pe stradă, prin orașe, cu ochii ieșiți din orbite, prin memorie și imaginar, după ce reglezi la milimetru sonoritățile, perspectiva, volumele, cromatica. Altfel, oricine poate scrie un roman fluviu despre cum l-a părăsit iubita În gară lîngă țîșnitoare. Și cum a mîncat el pe urmă o pungă Întreagă de semințe agricole de tristețe pe peron. Așa te lași de scris. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași gând: Atunci, în poiana străjuită de arborele în formă de candelabru chaldeean, parcă m-am întâlnit cu mine însumi... Hoinărind visător pe aceste poteci ale amintirii, reflectă la cromatica vopselelor de pe fața zugrăvită a lui O'Piatră, la logica dispunerii penelor din fastuoasa-i podoabă a capului, ca într-un oracol cu forme stranii de consultare, întrebându-se cum de nimic din naturalețea acestora nu se păstrase în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu culoarea roșu a lui Pamuk pentru că provoacă. Simplu. Pentru că nu dorește să mențină un echilibru, ci să depășească ternul. Pentru că fiecare are expectanțe deosebite din partea unui “G”. Și pentru că se detașează într-un mod atât de elegant de restul cromaticii școlii noastre...!” G” poate fi oricine, chiar și un elev de la plastică, muzică, balet. Nu are importanță că o conexiune între arhitectură/ design și celelate specialități ar avea un grad de dificultate ridicat... Atâta timp cât tinde să zărească și să atingă
A FI SAU A NU FI “G”.... In: Apogeul by Astrid Corina Bagireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1791]
-
calcuri după un model străin. 27 Pană Dindelegan (2003c: 29), Stoichițoiu Ichim (2006a: 271-273). 28 Acest tip de transfer metonimic este înregistrat și de Stoichițoiu Ichim (2006a: 277). 29 Dimitrescu (2002a: 147-184); Stoichițoiu Ichim (2006a: 270-271) oferă o analiză a cromaticii actuale (inclusiv politice), oprindu-se asupra formelor: roșu, verde, portocaliu, albastru. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ 13 1
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
p. 157-298. Dimitrescu, Fl., 1997, "À propos des éléments italiens récents en roumain", în RRL, XLII, 5−6, p. 379−394. Dimitrescu, Fl., 2002, Drumul neîntrerupt al limbii române, [Cluj-Napoca], Clusium. Dimitrescu, Fl., 2002a, "Despre culori și nu numai. Din cromatică actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 147−184. Dimitrescu, Fl., 2002b, "Euro. Portret neterminat al prefixoidelor euro-", în: Dimitrescu 2002, p. 199−219. Dimitrescu, Fl., 2004-2005, "Aspecte din biografia unor cuvinte recente în limba română: paparazzo, tsunami", în Dacoromania, serie
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
La Conversation. Aici codificarea cromatică și tonală a perspectivei atmosferice este diferită de aceea din sistemul semi simbolic în care roșul și umbra inspiră aproapele, albastrul și strălucirea departele și verdele distanța intermediară. Ordinea perspectivală este evident răsturnată. Albastrul constituie cromatica unor obiecte din planul apropiat ca peretele și fotoliul, roșul este rezervat figurilor mai îndepărtate, ca plajele verticale și orizontale care accentuează cadrul ferestrei și mărcile cromatice evocând florile plutitoare, iar strălucirea este atașată bleului de pe pijamaua personajului, situat și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]