1,143 matches
-
neprihănitele pe-acolo... Mai dă-mi un telefon când ai timp." Inginerul își trecu degetele peste pleoape. În pivniță zgomotele încetaseră. * Nucu Scarlat ținea lopata într-o mână, cu cealaltă se încheia la cămașă. Obrajii îi erau acoperiți de o crustă cărămizie, părul năclăit devenise cenușiu. ― Cum merge? întrebă Ionescu ridicîndu-se. ― Greu, dar până la urmă îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Corto Maltese, păcatele se ispășesc prin pedepse ce sfidează imaginația cu cruzimea lor rafinată. Forturile Somaliei britanice sunt asediate, fără încetare, de cavalerii ce galopează sub semnul flamurii verzi a Mullahului Nebun. În Africa lui Corto Maltese, trecutul palpită sub crusta întinderii de nisip, ca o inimă care nu are odihnă până ce nu își va afla sfârșitul. Ofițerul Bradt, izolat în cetatea sa, indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul său, cititor pasionat al lui Rimbaud (traficantul de arme din Harrar), ascunde
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Darlene. Jones se lăsă în genunchi și-și scoase ochelarii pentru prima dată de când era la Bucuria Nopții. La început ochii lui trebuiră să se obișnuiască cu lumina ceva mai puternică, dar tot slabă care dădea la iveală o crustă de murdărie pe dușumeaua din spatele barului. Privi în interiorul casetei si văzu, puse unul peste altul, vreo zece pachete învelite în hârtie simplă. Îngrămădite într-un colț erau un glob, o cutie cu cretă și o carte mare, care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de nevoia primordială de a-ți umple stomacul sau de a-ți potoli foamea, ci de un dans sublim cu catarsisul. După numeroase Încercări nereușite de a hotărî ce aveau să mănânce, Armanoush a ales tartar de ton ahi cu crustă de susan și foie gras yakiniku, iar Matt a decis să Încerce un cotlet de vită cu sos de muștar picant și smântână pe un pat de salată de maracuja și jicama. Neștiind ce vin s-ar potrivi la aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Se spune că peisajul e o stare sufletească, că vedem lumea dinafară cu ochii dinăuntru, să fie pentru că aceste extraordinare organe interioare ale vederii n-au știut să vadă fabricile și hangarele, fumul ce devorează cerul, prafurile toxice, eternele noroaie, crustele de funingine, gunoiul de ieri întins peste gunoiul de fiecare zi, gunoiul de mâine grămădit peste gunoiul de azi, aici ar fi suficienți și ochii obișnuiți ca să convingă și sufletul cel mai mulțumit să pună la îndoială norocul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Și cine ne dă prima imagine terifiantă a Turnului? René Clair, În Paris qui dort. René Clair, R.C.“ Trebuia recitită Întreaga istorie a științei: Însăși competiția spațială devenea inteligibilă, cu sateliții ăia smintiți care nu fac altceva decât să fotografieze crusta globului ca să identifice pe ea tensiuni invizibile, fluxuri submarine, curenți de aer cald. Și ca să-și vorbească Între ei vorbind cu Turnul, vorbind cu Stonehenge... 87 E o curioasă coincidență că ediția in-folio din 1623, care apare cu numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unica obsesie a lui Hitler erau curenții subterani. Hitler adera la teoria pământului gol pe dinăuntru, așa-numita Hohlweltlehre.“ „Băieți, eu plec, am gastrită“, zicea Diotallevi. „Așteaptă, că acum vine partea frumoasă. Pământul e gol: noi nu locuim afară, pe crusta externă, convexă, ci Înăuntru, pe suprafața concavă internă. Ceea ce credem noi că e cerul e o masă de gaz cu niște zone de lumină strălucitoare, gaz care umple interiorul globului. Toate măsurile astronomice trebuie revizuite. Cerul nu e infinit, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de la Machu Picchu la Avalon, zip, zip, zip, alo, alo, alo, Pamersiel, Pamersiel, am captat freamătul, curentul Mu 36, acela pe care brahmanii Îl adorau ca respirație slabă a lui Dumnezeu, acum introduc fișa, circuit micro-macrocosmic În acțiune, freamătă sub crusta globului toate rădăcinile de mandragoră, auzi cântecul Simpatiei Universale, trec pe recepție, punct. Doamne dumnezeule, armatele se Însângerau pe câmpiile Europei, papii lansau anateme, Împărații se Întâlneau, hemofili și incestuoși, În pavilionul de vânătoare din Grădinile Palatine, ca să furnizeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a Întrebării ce derivă de aici: „Cine e În locul lui?“ (Karl Popper, Conjectures and refutations, London, Routledge, 1969, I, 4) Călătoria mi-a făcut bine. Nu numai că părăsisem Parisul, dar lăsasem În urmă și subsolul, ba chiar și solul, crusta terestră. Cer și munți Încă albi de zăpadă. Singurătatea la zece mii de metri, și acel sentiment de beție pe care ți-l dau Întotdeauna zborul, presurizarea, trecerea printr-o ușoară tulburență. Mă gândeam că numai acolo, sus, reveneam cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avem uneori parte acasă, dar care nu prea are același gust ca aceea servită pe o terasă În Sudul Franței. Coborîm În camera de zi pe la șapte jumătate și găsim platouri cu mîncare Întinse pe măsuța de cafea: baghete cu crusta fierbinte, șuncă de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era vorba despre asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era un bărbat pe care hainele puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și redevenise păgân. Prin Gruse se înțelege un ansamblu de mai multe pământuri având în centru curia comandantului. Li se spune așa după mult-vărsatul sânge roman, într-una dintre primele bătălii cu bizantinii. Fapt e că grush în longobardă înseamnă „crusta formată de sângele închegat pe piele“. Curia, căreia i se spune și curte, este un pătrat de ziduri cu o singură poartă păzită de un turn de scânduri. În interiorul ei se înălța, și se înalță și-acum, casa lui Faroald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ascundeau înspăimântați. Adulții care le luau locul, fie bărbați sau femei, se uitau la noi cu ură. În piață am dat doar de cerșetori, care n-au cutezat să întindă mâna spre noi, și de trei bivolițe slăbănoage acoperite cu cruste cu mâl. Ne-am oprit în fața garnizoanei militare, o clădire modestă, dar rămasă-n picioare, și ne-am legat caii de niște inele groase de fier înfipte-n zid. Poarta era deschisă, dar înăuntru nu era nimeni. Am auzit totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o groapă, au pus cadavrul și au umplut gaura cu pământ. Niciun moment Rotari nu s-a opus la ceea ce i s-a cerut, nu a răbufnit în vreun fel ca pe vremuri, nici măcar atunci când a fost nevoit să fărâmițeze crusta înghețată de pământ cu lama scramasaxului. La sfârșit, în timp ce țăranii din sat se uitau tăcuți, Garibaldo i-a spus: - Astăzi n-ai învățat nimic, ai împlinit doar o datorie a celui drept. Întoarce-te mâine, dar fără Stiliano! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Când Rotari mi-a împărtășit aceste cuvinte, invidia și gelozia ce mă încercau m-au făcut să le răstălmăcesc. După ce l-a luminat asupra acestor lucruri, Garibaldo l-a silit pe Rotari să se așeze gol în zăpadă, să spargă crusta de gheață și să se bage în apa de sub ea, să ia un tăciune și să-l strângă în pumn, până ce avea să dispară orice reținere din partea discipolului. L-a forțat să postească vreme îndelungată și câteva zile-n șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dat un ordin. De îndată a fost adusă mai mult târâș Romilde și aruncată la picioarele lui. Toți au căutat să acopere ochii copiilor, iar femeile și-au întors capul sau și l-au plecat. Era goală, acoperită cu o crustă de pământ și pulbere, amestecate cu sudoare, scuipături, sânge și spermă. Gura îmi era uscată și gâtul mă durea, dar continuam să traduc cu voce tare: - Romilde nu se poate plânge, chiar dacă a avut doar o sută de bărbați, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ocazie. Așa era el. Nu se gândea de două ori. Șută cu putere - nu spre poartă, ci spre ea. O lovi În plin. Mingea țâșni În apă. Ea scoase un geamăt, Își duse o mână pe șold, Îndepărtă o crustă de nisip, poate că-l Înjură pe jucătorul prost-crescut - de fapt, cunoscând-o atât de bine, acum se gândea că probabil o făcuse, dar lui Antonio nu-i plăcea să-și amintească asta, și o uitase. Își amintea doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
transformat Într-o pată de un verde intens, Întunecat, ca al pinilor - și verdele acela era Italia. Și el se emoționase. Căci Italia nu e verde. A fost, dar nu mai este. A fost prădată și apoi sufocată cu o crustă de ciment. E ca și cum am vedea de sus imaginea unei țări care nu mai există - trecutul. Emma Își Încheie hăinuța. Îi spuse profesorului că ea luase avionul o singură dată, când a fost În voiaj de nuntă pe Nil. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu groază că aveam să mă întâlnesc cu Bunica arătând ca un copil cu zgaibe. În fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și mi-am tot zgândărit crusta roșie și enormă. În ziua în care chiar am plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam nimic din ce trebuia. Mama, care era peste tot în același timp, asigurându-se că urcioarele cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic cu cartof fondant și crustă de brânză de capră, garnisit cu piure de spanac cu nucșoară, citește siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl văd pe Nathaniel scuturându-se de râs. — Asta a fost tot ce am avut la mine ! mă apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei funii atârna câte un gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nas, zicând că dacă tot trebuie să mănânc așa ceva, măcar să aibă ketchup. Mi-a adus și ketchup, după care a plecat. Am stat multă vreme uitându-mă la friganele. Am observat că fuseseră prăjite inegal, formând în multe locuri o crustă neagră, când ar fi trebuit să fie complet aurii. Noi, la restaurant, suntem împotriva oricărei cruste formate prin prăjire. Mi-am amintit de auriul cartofilor scoși din baia de ulei, de curățenia mânerului friteusei și de carourile podelei. Așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ketchup, după care a plecat. Am stat multă vreme uitându-mă la friganele. Am observat că fuseseră prăjite inegal, formând în multe locuri o crustă neagră, când ar fi trebuit să fie complet aurii. Noi, la restaurant, suntem împotriva oricărei cruste formate prin prăjire. Mi-am amintit de auriul cartofilor scoși din baia de ulei, de curățenia mânerului friteusei și de carourile podelei. Așa mai înțeleg bucătărie - o melodie cunoscută a început să mi se plimbe prin cap. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]