548 matches
-
Sherlock Holmes: fentându-l cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom dedicat numismaticii paraguayene, am Încercat, ca neîndurătorul dulău din Baskerville, să aud și, chiar mai mult, să spionez cele ce se petreceau În respectiv cușeta feroviară. (Colonelul se retrăsese cu noaptea-n cap). Din toată investigația, m-am ales doar cu tăcerea absolută și cu bezna. Dar neliniștea n-a durat mult. Spre surprinderea mea, am zărit-o pe baronne ieșind din cușeta părintelui Brown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În respectiv cușeta feroviară. (Colonelul se retrăsese cu noaptea-n cap). Din toată investigația, m-am ales doar cu tăcerea absolută și cu bezna. Dar neliniștea n-a durat mult. Spre surprinderea mea, am zărit-o pe baronne ieșind din cușeta părintelui Brown. Pentru o clipă, m-a cuprins o revoltă brutală, pardonabilă unui bărbat prin vinele căruia curge sângele de foc și pară al familiei Montenegro. Apoi mi-a căzut fisa. Doamna baronne tocmai se spovedise. Avea părul desfăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căzut fisa. Doamna baronne tocmai se spovedise. Avea părul desfăcut și purta veșminte ascetice: un halat enorm, pe al cărui fond stacojiu erau stampați clovni de aur și balerine de argint. Era nemachiată și, femeie totuși, a fugit drept În cușeta ei, ca să n-o surprind fără blindajul facial. Am aprins o havană din foi de mahorcă de la tânărul Bibiloni și, filosof, am bătut În retragere. Dar, În cușeta mea, surpriză mare: În ciuda orei Înaintate, Goliadkin era treaz. Am zâmbit: două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
balerine de argint. Era nemachiată și, femeie totuși, a fugit drept În cușeta ei, ca să n-o surprind fără blindajul facial. Am aprins o havană din foi de mahorcă de la tânărul Bibiloni și, filosof, am bătut În retragere. Dar, În cușeta mea, surpriză mare: În ciuda orei Înaintate, Goliadkin era treaz. Am zâmbit: două zile de conviețuire feroviară fuseseră de-ajuns pentru ca posomorâtul israelit să imite somnambulismul omului de teatru și de club. Desigur, nu-și practica noua deprindere cu eleganță. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doamna baronne. Omul de club Îl poți recunoaște la moment. După atare aventură, un altul n-ar mai fi Închis un ochi cât era noaptea de lungă. Dar, pe nepusă masă, nesimțitor la farmecul unui tête-à-tête, am jinduit la singurătatea cușetei. M-am scuzat căscând și m-am retras. Eram sleit. Îmi aduc aminte că am străbătut adormit nesfârșitele culoare ale trenului; fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile saxone pentru a Îngrădi libertatea călătorului argentinian, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căscând și m-am retras. Eram sleit. Îmi aduc aminte că am străbătut adormit nesfârșitele culoare ale trenului; fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile saxone pentru a Îngrădi libertatea călătorului argentinian, m-am aruncat Într-o cușetă oarecare și, strașnic gardian al bijuteriei mele, am tras zăvorul. Vă afirm fără să roșesc, mult stimate don Parodi, că În noaptea aceea am dormit Îmbrăcat. Am căzut ca nătărăul În pat. Orice efort mintal Își primește cuvenita pedeapsă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nebuloasă de Început de ianuarie. O dimineață somnoroasă, ghemuită sub cearșafurile ceții alburii. De la poezia dimineții am trecut pe negândite la proza vieții, care mi-a bătut la ușă. Am deschis. Era subcomisarul Grondona. M-a Întrebat ce căutam În cușeta aceea și, fără să-mi aștepte răspunsul, mi-a cerut să mergem În a mea. De când mă știu, m-am orientat precum rândunicile. Oricât ar fi de greu de crezut, cușeta mea era alături. Am găsit-o răvășită. Grondona mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Era subcomisarul Grondona. M-a Întrebat ce căutam În cușeta aceea și, fără să-mi aștepte răspunsul, mi-a cerut să mergem În a mea. De când mă știu, m-am orientat precum rândunicile. Oricât ar fi de greu de crezut, cușeta mea era alături. Am găsit-o răvășită. Grondona mi-a sugerat să nu fac pe miratul. Am aflat apoi ceea ce domnia voastră veți fi citit În jurnale. Goliadkin fusese azvârlit din tren. Un controlor l-a auzit strigând și a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să te ia pe sus, cu toate că trebuie că ai vreo optzeci de kilograme, „la o Înălțime considerabilă“, și să te bage Într-o toaletă. Erau bărbați hotărâți; pentru toată afacerea, aveau la dispoziție patru nopți. În prima, ai nimerit În cușeta lui Goliadkin și le-ai stricat jocul. Într-a doua, l-ai salvat din nou, fără voia ta: doamna i se strecurase În cușetă sub pretextul de iubirii, dar la sosirea ta a trebuit să se retragă. Într-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Erau bărbați hotărâți; pentru toată afacerea, aveau la dispoziție patru nopți. În prima, ai nimerit În cușeta lui Goliadkin și le-ai stricat jocul. Într-a doua, l-ai salvat din nou, fără voia ta: doamna i se strecurase În cușetă sub pretextul de iubirii, dar la sosirea ta a trebuit să se retragă. Într-a treia, În timp ce stăteai lipit cu pap de ușa baronesei, poetul din Catamarca l-a atacat pe Goliadkin. I-a mers ca vai de el: Goliadkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mâinile unui ageamiu Într-ale jocurilor de cărți; furii și-au Închipuit că urmărea să-i facă să creadă că a pierdut adevăratul juvaer; pe tine te-au adormit, punându-ți o șmecherie În cidru. S-au băgat apoi În cușeta rusnacului și i-au poruncit să le dea juvaerul. Tu l-ai auzit În somn repetând că nu știa unde se afla briliantul; poate le-o fi spus că era la tine, pentru a-i induce În eroare. Viteazul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai treacă ceva vreme până să-i prind clenciul. Am plecat oarecum dezamăgit. Ce avea să spună direcția Ultimei ore, care finanțase călătoria? Nu mi-a dat curaj nici lipicioasa tovărășie a lui NN din Fray Bentos, care a Împărțit cușeta cu mine și mi-a narat galanton un nesfârșit noian de istorii care, pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după pluton mărșăluia pe dușumea, distrugând marcajul pentru baschet. Călătorind până la Washington la sfârșitul săptămânii următoare, Amory a fost Întrucâtva afectat de sentimentul de criză, preschimbat În repulsie În vagonul Pullman cu care s-a Întors, fiindcă vizavi de el cușetele erau ocupate de imigranți puturoși - poate greci, poate ruși. Și-a spus că patriotismul este mult mai ușor de acceptat pentru o rasă omogenă, că ar fi fost mai lesne să lupți așa cum luptaseră coloniile americane, așa cum luptase Confederația. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am îmbrățișat, mut, căci nu puteam să-i spun ce frică mă cuprinsese la gândul că voi călători singur și ce mă voi face dacă.. Am rămas pe coridor, urmărindu-i pe cei doi, trei, patru români care își căutau cușetele, nici unul nu părea un Enescu de la Ambasadă la care să bat noaptea în ușă să-mi deschidă; m-am rugat să mi se dea măcar un Treplev, nu venea nimeni în compartimentul meu și atunci m-am decis: de cum trecu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
el. Și, cu ajutorul lor, se ridică. Sau, mai bine zis, încercă să se ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră suprafața de deasupra, cu degetele. "Tavanul" cușetei sale lungi și înguste era făcut dintr-un material moale, ca o țesătură. Și se afla la mai puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pentru Gosseyn ca și pentru vorbitor. Venise desigur timpul pentru o altă pauză cortico-talamică. Constată că de data asta era mai optimist. E adevărat că era tot liniște, și că întunericul rămăsese la fel de nepătruns. De asemenea, încă zăcea întins în cușeta sa: și-și simțea corpul gol, cu numeroasele lui legături, exact ca mai înainte. Dar când Gosseyn repetă în minte cuvintele pe care le auzise, implicația lor era că se afla sub stricta supraveghere a cuiva care vorbea limba engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ai făcut? Vocea Patru vorbise pe un ton ascuțit, inchizitor. Pentru Gosseyn acesta era unul din acele momente când era nevoie de știința Semanticii Generale, în aspectele ei cele mai neplăcute. Conform acestei științe, spuse: - Domnule, când am coborât din cușeta în care, după cum știți, am stat întins vreme îndelungată, și de care am fost legat până mai adineauri, primul lucru care m-a interesat a fost ambarcațiunea care, după spusele ajutoarelor dumneavoastră în urmă cu câteva minute, a servit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
meu. Nu-mi aminteam să fi văzut vreodată această ambarcațiune despre care se spunea că este o capsulă care a fost găsită plutind în spațiu. Așa că m-am uitat la ea din pură curiozitate. Apoi mi-am îndreptat atenția către cușetă. Și asta e tot, domnule. Eram extrem de interesant. Poate că asta s-a înregistrat pe ecranele voastre oarecum exagerat. În timp ce rostea această explicație cât se poate de evazivă, Gosseyn deveni nemulțumit de faptul că era obligat să procedeze astfel. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
desfășurase prea rapid pentru a putea fi analizat Și reacția sa, fiind preconcepută, se declanșă cu o viteză prea mare pentru a fi înregistrată vizual, auditiv sau analitic. În acel moment de disociere, super-creierul său transferă corpul băiatului împărat în cușeta capsulei în care se aflase mai devreme propriul său corp. Aceea era una din zonele din navă pe care le "fotografiase" în scopul unei evadări prin similarizare. Și alese locul acela pentru băiat pentru că avea saltea. Și era mai confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura lui plină cu tot felul de excrescențe ieșeau frânturi de cuvinte: "șobolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele ca de ceară, pleoapele grele și livide, cu răsuflarea întretăiată și scurtă, sfâșiat de ganglioni, îngrămădit în fundul cușetei, ca și cum ar fi vrut s-o închidă deasupra lui sau ca și cum ceva venit din fundul pământului îl chema fără încetare, portarul se înăbușea sub o greutate nevăzută. Femeia plângea. ― Nu mai e oare nici o speranță, domnule doctor ? ― E mort, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a apelat la pile... Zicea să facă și el un ban. - Nu cred că sunt plătiți grozav. Am auzit eu niște povești... Trebuie să plătești avionul, școlarizarea, pensiune... Ce mai rămâne la terminarea contractului? - Ei, daca arată bine, ajunge în cușeta vreunei bogătașe... De ce ridici mâinile? - Recunosc: arată bine! Țușca pufnește în râs. Profit de ocazie și o întreb: - Ieșim și noi undeva? Îmi povestești pe drum. - Hm... poate vreo oră, nu mai mult. - Si Miruna era de acord să-și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mîngîie Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite se rostogoliră pe cușeta cabinei, picioarele li se Împletiră. Un ușor tangaj le accentuă plăcerea cînd deveniră o singură ființă. * * * Hotelul L’Iroise, cu douăzeci de camere, dintre care și un apartament, cu restaurant panoramic deschis spre o lungă plajă cu nisip alb, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prieteni, să petrec de Crăciun, îi răspunse Omar, iar vocea lui gâtuită îi displăcu. Nu vorbise de ore în șir. — Musulmani, de Crăciun... mormăi funcționarul pe limba lui, dar Omar nu înțelegea un cuvânt. Un al doilea controlor intră în cușeta atât de strâmtă și apoi se holbară amândoi la înscrisul care depășea rubrica pașaportului. El avea, precum ceilalți, patru nume și acestea erau în rând: al neliniștii, al tăcerii și al ispitei și doar unul era al norocului și acela
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
precedase îi scrisese în sânge să facă asta. Își mai aminti cum, odată, când venea înspre Teheran din Tabriz, cu un tren de noapte, nimerise în conversația dintre cei doi bărbați care ocupau două paturi din trei, cât avea o cușetă. — ...Și de ce să fug din Iran? Unde să mă duc și ce să găsesc în toată lumea asta? Am plătit prea scump tot ce am, ca să plec, și apoi, gândește-te: câtă vreme mai iau petrol de la noi înseamnă c-avem
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mereu ce nu suntem? Al doilea bărbat amuțise. După o vreme, spuse morocănos: — Ți-am mai zis... nu-ți lăsa mânia să-ți scape... Așa, nu mai terminăm până mâine... Lui Omar îi sunară în urechi vorbele ca atunci, în cușetă. Se-nălțase în capul oaselor. În mansardă era foarte cald ori el se sufoca din nimic. Buimac cum era, se urcă pe scara pe care o sprijinise de zid cu o seară în urmă. Erau trei tablouri pe care voia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]