3,596 matches
-
se înroși și-l lovi cu delicatețe peste gură. Cum poți crede așa ceva? Ernest o strânse în brațe cu putere. Ești o minune, știi? Luana râse și-l îndepărtă. Lasă-mă. Vreau să-ți privesc ochii. Și în vreme ce ea se cufunda în infinitul albastru, el spuse ușor: Hai s-o facem mâine seară. Cristina pleacă la Botoșani. Răspunsul veni simplu. Bine. Ca și cum ar fi spus: "Mâine seară o să plouă. Vom avea grijă să ne luăm umbrelele". În a șasea zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stație și în fiecare duminică dădeau fuga la talcioc să-și cumpere discuri. Ștefan era nebun după muzică. Luana a învățat, lângă el, misterul "Magnificilor", să iubească The Police, Genesis, Scorpions sau Queen dar cel mai mult i s-a cufundat în suflet Pink Floyd. Stăteau în pat lipiți unul de altul, nopți în șir, ascultând înfiorați ritmurile formațiilor preferate. O noapte de audiție Pink Floyd se încheia cu un amor cuminte și leneș, o împletire de mângâieri și emoții aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lumina ochilor lui. Mă duc cu ei, Luana. Trebuie s-o fac. Fata se uită la el șocată. Se încruntă și o privire pe care tânărul n-o mai văzuse îi întunecă chipul. Ești nebun. Nu te las. El se cufundă în ochii ei. Dacă vrem să fim cu adevărat liberi, trebuie să dăm mai mult decât lacrimi. Sunt bărbat, Luana, chiar dacă n-am făcut armata. Te las pe tine să bocești și să te rogi pentru mine. Văzându-i hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se izbea zilnic de învinuirile neamurilor, de tăcerea dureroasă a Luanei care se înstrăinase, devenise o femeie distantă și inabordabilă. Tânjea după discuțiile interminabile din timpul liceului, după urletele jocului neobosit din copilărie. O durea sufletul s-o vadă neîmplinită, cufundată în singurătate și suferință iar necunoașterea motivului care o făcuse să divorțeze o dezarma complet. Fata, închisă în camera ei, dormea ziua întreagă iar noaptea țintuia tavanul cu o privire goală și rătăcită. Încerca, cu disperare, să-l uite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi mângâie părul și-l îmbătă cu pielea albă, fierbinte iar el își descărcă exaltarea pricepând cu greu că ratase momentul și că ea, cu o delicatețe de mătase, îl pregătea din nou, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai dăruit, convins că ceea ce primeam avea să devină, în exclusivitate, al meu. Vorbi mai departe, cu naturalețe, despre tot. Știa că-l aude. În adâncul somnului ei, Luana Leon era un copil zăpăcit, speriat, pierdut pe un drum necunoscut, cufundat în întuneric. O lumină palidă licărea undeva, la un capăt îndepărtat și ea n-avea puterea să pornească într-acolo. Rezemată de peretele din spate, pipăia după un sprijin care s-o ajute să pășească. Mânată doar de instinct, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o pedepsire a vinovatului care n-avea nimic în comun cu realitatea. Revenită la activitățile zilnice, nu mai știu ce e adevăr și ce nu în viața ei. Bolnavă, dezorientată și lipsită de puterea de-a merge mai departe, se cufundase într-o adormire de moarte iar singurul care mai crezuse într-o întoarcere fusese Ștefan. Bărbatul pe care ea îl înșelase. Ar fi dat orice să afle că partea reală a visului nu cuprindea și infidelitatea lui Radu. Deși numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori, îi cădea acum neîngrijit, crescut fără măsură, peste chipul obosit. Inima i se frânse de o suferință cruntă. Îl ura. Nu voia să-l vadă, să-l audă, să știe de el. Îi contesta existența, calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un astfel de răsfăț. Inima Luanei tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece spre el. Privi cu sete chipul frumos, conturul delicat și plinătatea buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi de zi, sub fereastra ei. Simțămintele îi erau amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reușeau să-și găsească suficient timp. Când Ștefan îl sună să stabilească o întâlnire, Bariu, obosit în urma unei zile pline și epuizante, acceptase revederea ca pe o binecuvântare. Se întâlniră într-un local select și intim de la marginea orașului, se cufundară în lumina difuză și scaunele moi, încercând să se detașeze de activitățile zilnice. De obicei, își povesteau întâmplări din viața personală dar cum, în acel moment, nici unul nu beneficia de schimbări majore, discuția alunecă tot spre problemele de serviciu. Psihologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cochetă la ora opt. Pregăti cafeaua, aerisi ambele birouri apoi deschise calculatorul și se puse în temă cu fișierele existente. Întâlni noțiuni și informări pe care nu le cunoștea de aceea și le notă într-un carnețel. Bariu o găsi cufundată în agenda de pe masă. Bună dimineața! Ea se ridică dar el o rugă să se așeze. Văzu calculatorul deschis. Există câteva fișiere cu elemente specifice fără de care nu poți lucra. Te rog să te familiarizezi cu ele. Le-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de directori. Director compartiment resurse umane, director de comunicare, director de contracte, director de vânzări, director de creație... O apucă amețeala de o așa aglomerație de directori. Pe unii dintre ei îi găsi, după cum era de așteptat, în spatele birourilor mari, cufundați în scaune înalte, îmbrăcați la costum și cravată. Pe alții, însă, îi surprinse aplecați asupra planșetelor de lucru, cu mânecile suflecate și cămășile descheiate, împreună cu o întreagă echipă de oameni în jurul lor. Luana se declară plăcut impresionată de reacția pozitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese atât de încuiată, de absentă la agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei existență n-o bănuise. El o privea cufundat în fotoliu, speriat și fericit de asemănarea acestor momente cu clipele de altă dată. Ea povestea cu patos întâmplările de la muncă, rostea numele lui Bariu de o sută de ori iar el revedea zilele căsniciei lor, când venea acasă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta. Nu te juca, astfel, cu mine. Întoarsă acasă, femeia refuză orice discuție cu Sanda. Se adânci în lectură și se culcă târziu, cu o durere de cap îngrozitoare. A doua zi, la birou, se detașă de toate și se cufundă în muncă. Ziua Femeii o aniversară la unul din localurile selecte ale Iașului. Cristian Bariu, riguros și extrem de serios la muncă, afișa, în acest decor de relaxare și voie bună, o stare de spirit pe care Luana nu i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se îmbătă cu parfumul ei inconfundabil. Își afundă degetele în părul cârlionțat, ferindu-se să creadă că ar putea să se bucure de mai mult. Dar Luana nu se putea concentra la altceva. Îngână, cu fruntea umbrită de griji cufundată la pieptul lui: Trebuie să fac ceva... * * * Era prima frunză pe care o vedea căzând. Unduindu-se, plutind, așteptând, ca și cum ar mai fi avut speranțe că nu va ajunge acolo unde urma să fie călcată în picioare. Conștientă că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să facă față singură la una din întâlnirile programate. Inspirată și bine pregătită, doamna Noia profită de faptul că acest potențial client fusese un personaj ușor de citit și-l salvă pe Bariu de la un alt eșec. La întoarcere, se cufundă în scaunul din spatele biroului, încercând să gândească limpede la ceea ce avea de făcut. Se legase de acest bărbat bine pregătit și cu o educație impecabilă care, fire prea sentimentală, nu știa să-și lase dincolo de ușa agenției problemele personale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mai avu nici un efect. El ceru, cu severitate, proiecte noi. După plecarea echipei, se întoarse spre Luana. Spune-mi, doamnă Noia, unde se greșește? Luana își sprijini pumnii încleștați de buze, încercând să-și contureze impresiile. Bariu aștepta, adânc cufundat în ochii ei îngustați. Cred că ideile au fost bune dar prost prezentate. Probabil că celor care au lucrat la proiect le-a lipsit rigoarea în redactarea documentației și din acest motiv el nu a fost evaluat așa cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am aflat la o masă de șah. Dacă aș fi avut inspirația să vorbesc cu tine mai înainte, acum am fi prevăzut mișcările adversarului și partida nu s-ar mai fi încheiat remiză. Seara, când cei ai casei s-au cufundat în odihna nopții, Luana a rămas cu ochii pironiți în gol, măcinată de întrebarea căreia nu reușea să-i găsească răspunsul: Ce dorea Veber? S-a foit prin cameră, cu imaginea lui în fața ochilor, amintindu-și momentele în care dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe coadă... Orice femeie, scuză-mi expresia de maidan, dar nu mă pot abține -, i-ar fi dat un cap în gură. Vorbesc de ideea Veber. Luată pe nepregătite, Luana nu știu ce să spună. Du-te acasă, doamnă Noia. Vorbim mâine. Cufundată în cada cu apă, încercă să-și dea seama de ce șeful ei se supărase într-atât. Ar fi trebuit s-o cunoască suficient, să știe că era genul de om pentru care munca în echipă se afla la rang de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de primejdii nevăzute. În depărtare se profilau bulevarde largi care se stingeau În neființă, clădiri mari argintii, pline de oameni ocupați cu lucruri pe care Adam n avea cum să le Înțeleagă, erau cartiere scăldate În lumini multicolore și mahalale cufundate În Întuneric. Uneori străzile erau pline de mici vagabonzi și de milionari, alteori erau deșarte. Imaginația dădea viață acestui oraș, care părea mai tangibil decât pustietatea În care trăia. Era limpede că trebuie să plece. Era limpede că trebuie să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar fiecare respirație făcea și mai greu de suportat durerea surdă din dreapta pieptului, care nu se liniștea decât dacă Își ținea răsuflarea. Avusese parte de o noapte zbuciumată și fără vise, iar de vreo două ori sărise din somn, și cufundat În beznă, avusese senzația că era acasă, În patul lui Îngust, dar moale, aștep tând să audă pașii lui Karl În camera de alături, lipăitul tălpilor lui goale pe linoleum, poate chiar pe culoar, venind să vadă dacă doarme. Ușa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
imponderabil, ca În vis. Probabil că plecase de Îndată ce ter minase să se roage. Când s-a ridicat În capul oaselor, Adam a fost mulțumit să constate că durerea din coaste i se mai potolise. A pornit la Întâmplare pe culoarul cufundat În tăcere. Stăpâna casei dormea adânc Într-un fotoliu de ratan, cu capul căzut pe spate, cu gura Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a aplecat și și-a sprijinit capul pe umărul lui. Nu se putea spune dacă mai plângea. L-a Împins Încetișor până când a ajuns să fie complet Întins pe pat, iar el n-a avut cum să nu se cufunde În ceea ce Își dădea seama că avea să fie un foarte lung și foarte adânc somn. I-a simțit capul pe piept și sunetul dulce al vocii În coșul pieptului, care nu-l mai durea atât de tare. Acum dormi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că e Întins pe diagonală și că atinge cu vârfurile picioarelor locul unde fusese așezat În seara dinainte. Nu se auzea decât ticăitul răbdător al pendulei aurite. Nu prea vedea ora, Însă a simțit că e târziu, cu toate că Încăperea era cufundată În Întuneric, pentru că pe deasupra șinei perdelelor Își făcea loc o dungă subțire de lumină. și-a amintit că la orfelinat era o cameră cu storuri la ferestre, iar când ele erau Închise, lumina forma un cadru de dungi ca aici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dă naștere unui gol, un gol nesfârșit cu care trebuie să trăiești până la sfârșitul zilelor. Nu, nu e dureros, e mai cumplit decât durerea. Ea i-a pus o mână Între picioare și a lăsat-o acolo, deși el era cufundat În gânduri. L-a Întrebat dacă fratele lui Îi lipsește, iar el a zis că nu, nu-i lipsește. Era adevărul adevărat. Cum ar putea să-ți lipsească cineva de care nici măcar nu-ți amintești!? A Încercat să aibă un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]