1,813 matches
-
întrebări „(Mă întreb dacă eu am visat visul meu, p. 77) și caută sensuri, „ochii mei de atunci/ întorceau prea albastrul bătrânului fluviu/ răscolind în același tablou milioane de pași/ conversații în cercuri absurde nisipul deșertul/ ca un uliu flămând cuibărit în viscere/ se roteau întrebările peste ultimul i sacadat” ( Imposibila uitare, p 51). Reușește cu vădită aplecare să deslușească rosturi „pariez doar pe alb/ știu gustul zăpezii dinspre nord vine frigul/ e târziu pentru fluier caval sau vioară/ și totuși
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
ușor pe piciorușe ... Ai zburat așa alene și te-ai așezat pe ușă . Te-am prins și te-am dus în casă . Era cald, era curat ... Stăteai tandru-n colț de masă ... Și ... deodată zvâc ! în pat . Mi te-ai cuibărit la piept și-am dormit până în zori . Cugetam să te deștept, de teamă că ai să-mi zbori . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Fluturaș de ciocolată, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FLUTURAŞ DE CIOCOLATĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363647_a_364976]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎN IERNI TÂRZII... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ce iarnă zgârcită, fără zăpadă, mi se cuibărește în oase! Și ce dureri reumatice îmi profanează osuarul! Dar ce se vor face ele, bietele-mi oase, când se vor dezgoli de mine, de tot, în iarna cea lungă, în era mea glaciară? Noroc însă (ce noroc pe ele
ÎN IERNI TÂRZII... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363680_a_365009]
-
Acasa > Strofe > Timp > FRIG Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului frigul s-a cuibărit în mine ca-ntr-o peșteră lumea intra și ieșea prin ochii mei fără să mă întrebe bătrânii începuseră să uite din cuvinte iar copiii le reinventau stalactitele plângeau întruna lacrimile lunii săraseră marea tu alerga cu picioarele goale prin
FRIG de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364602_a_365931]
-
Articolele Autorului Ascult cum picuri mici răzbesc Din înalțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Atunci îmi amintesc de tine Și numele-ți șoptesc cu dor Și tainic gând se cuibărește-n mine Pentru acum și ieri și pentru viitor ... Tu meditai că toamna-i tristă Și plină e de amintiri Și îmi spuneai când gândul mă frământă Să-i dau amprenta celei mai dulci iubiri ... Acum te culci în așternutul
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
zice tu, ci niște filosofi ... ”, pledează Dimitri în fața lui Rakitin. „O lighioană o înghite pe alta” afirmă același personaj referindu-se la dualitatea dintre marea familie a Karamazovilor. Cu toții se suspectează, se spionează, se urăsc. Lighioana numită karamazovism, s-a cuibărit adânc în sufletul lor. Ca o concluzie și în încheiere vom susține că Nichifor Crainic definește karamazovismul ca „pe un element rău pe care îl cunoaștem din celelalte romane ale lui Dostoievski, elementul rău dezlănțuit fie în pasiuni carnale, fie
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
abalone absconse în nisipuri albastre forme din lemn chinuit stau reazem și țintă ibisul conturat de maree ciugulște șorțul de frunze bolți din dune pe plajă căldură cu clopoței O altă zi, o altă noapte Vara II Păianjeni vărateci urzesc cuibăriți în alcovuri de stâncă sub un castron de sineală și gălbenuș - pămîntul plutește plesnind în lumina acută umbre de aur prin bolovani scorpioni și șopârle înnoată la soare cactușii se ridică în spații o libelulă dispare la Palatul de Stâncă
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
specialitate pe subiectul rudeniei''. Această apreciere venită de la un cercetător al lingvisticii contemporane ,,șterge colbul de pe cronicile bătrâne'', punând în valoare importanța studiului pe care l-a intreprins ilustrul profesor, coborâtor din lumea mirifică a Parvei. De acolo, din satul cuibărit la poalele muntelui, a plecat în lume, luându-și merinde de suflet, graiul în care s-a născut și pe care îl va pune mai târziu în tiparele lingvisticii românești. ,,Intenționez să studiez graiul năsăudean pe care-l cunosc din
UN STUDIU LINGVISTIC INEGALAT PÂNĂ ACUM ÎN ROMÂNIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350306_a_351635]
-
trecea Râul Negel în încăperea unde intrau și ieșeau în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu mâini efemere, fantome electrice și măscărici dormeau duși în lumi ferecate. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Păianjeni vărateci urzeau cuibăriți în alcovuri de stâncă Sub un castron de sineală și gălbenuș - pământul plutea plesnind în lumina bolnavă umbre de aur prin bolovani Scorpioni și șopârle înotau la soare printre cactușii care trosneau în spații O libelulă se pierdea la Palatul
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
starea lor socială. Gabriellé, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o asaltau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor de matematică, ci și ca bărbat. Știa că ține la ea și la Brigitté, dar încă nu descoperise pe care dintre ele o simpatiza mai mult. "Oare de ce o întârzia
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare greutate. Răceala i se cuibărise în oase, că dârdâia ca piftia. Cam din vara aceea păcătoasă a-nceput totul, iar junghiurile dureroase s-au declanșat în toamnă, după câte-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
cleștele, mobila și toporul. La țară se astupă hornul sobei, fereastra și pragul ușilor, pentru a îndepărta strigoii. Se consumă usturoi, se unge cu el pe frunte, pe piept, pe spate, pe la încheieturile trupului. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în casă, toate oalele și cănile trebuie întoarse cu gura în jos. Sînt cunoscute de asemenea, din diferite zone ale țării, practici de previziune meteorologică pentru anul care va veni, utilizîndu-se 12 cepe, aferente fiecărei luni ale anului, puse la
LEGENDE, SUPERSTITII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350463_a_351792]
-
care mai așteaptă răspuns. Secolul XX a fost timpul când diavolul și-a jucat marea sa carte: Ateismul, marxismul, bolșevismul, dându-și atestatul în definirea nimicirii, când ura s-a întețit în aproapele, s-a intensificat în dușman, s-a cuibărit în prieten; schimonosind frumosul, amputând mădularele binelui, paralizând hegemonia dreptății, profanând cununa adevărului, când Statul ateu a răsturnat valorile, virtuțiile, ordinea, omul, Națiunea promovând ignoranța, mojicia, bădărănismul, mârlănia crasă, hoția, corupția, lichelismul, parvenitismul, cameleonismul, bigotismul, demagogia, șarlatanismul, erezia, sectele, violența
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
dar cu cal și căruță, o dată la câteva săptămâni făcând drumul până acasă și înapoi. La un astfel de drum, era un sfârșit călduros de vară, el pleca întotdeauna când cădea întunericul, m-a luat și pe mine. M-am cuibărit în haine și priveam curios la toate cele din jur. Când venea o mașină din spate, vedeam întâi umbra calului alergând înaintea căruței, apoi micșorându-se treptat, trecea în dreapta, până când eram depășiți, rămânând iarăși în beznă. Când venea o mașină
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
aflat de-a lungul timpului despre istoria lor înlăcrimată: „Ardealul meu, cu dealuri înstelate, / Cu luna prinsă-n vârf de colilie, / Cu văi domoale, maluri înflorate, / Cu struguri dulci în ruginia vie, // Cu toamne grele, atârnate-n ramuri, / Cu mituri cuibărind în vremi uitate, / Mereu ți-ai ars în sfinte idealuri / A ta nestinsă sete de dreptate. Te-ai învechit, ca vinul în butoaie, / În pivnițe și hrube tăinuite, / Iar vânturi când au vrut să te îndoaie, / Bărbați ai dat, la
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
sfărâma peretele, cum se sfarmă o viață, o căsnicie, o prietenie lăsând în urmă nourii de praf, contururi confuze pe când gândurile mele orbecăiau printre cețuri peste care s-a așternut timpul bruind situații, scormonind în trecutul în care s-a cuibărit durerea, aceea care nu se vindecă, nu se usucă, nici crustă nu lasă. Memoria, numai ea le-a păstrat și îmi servește uneori câte o secvență, o felie ca o gazdă ospitalieră, câte una, când vrea, fără să le aleagă
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
următoare, situația precizată în titlu. Există tot felul de maladii, care mai de care mai complicate din punctul de vedere a evoluției lor temporale. Propun o nouă denumire, aceea de „sindrom Dolfi”, pentru un tip de afecțiune individuală ce se cuibărește, inițial, în creierul lui zoon politikon și este diseminată, mai apoi, cu repeziciune către sfera psihiei personale. Acest sindrom are, din păcate, puterea de a declanșa o serie infinită de complicații extrem de periculoase la nivelul individului analizat, complicații traduse prin
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
și cu cât mă împânzesc prin jur mai mult adorând cât mai multe ființe și câți mai mulți oameni, mă regăsesc în tot atâtea și mă oglindesc în ele! Mă simt tot timpul pierzându-mă prin toate lucrurile 'captate' sau cuibărite prin suflet pentru ca le iubesc, dar și mă regăsesc prin ele!! Chiar și atunci cand un regret îmi poate șopti că m-am pierdut prea mult, întocmai de aceea mă întăresc prin tot ceea ce pierd și mă regăsesc prin tot ceea ce
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
curs. nu mi- e frică de cuvinte, ele încă-mi sunt veșminte, se zbat și-și caută culcușul ca răsfățatele feline, le las să zburde zdrențuite, nu mai mi-e frică de cuvinte, în larma lor eu mă răsfăț, se cuibăresc adesea-n mine. mai lasă-mă un pic, Isuse,- să mai rămân pe-acestă zare, în cuibul meu atât de drag ce-l voi lăsa de după moarte, să urc cu tine dealul crucii, zădărmicii pustiitoare, și de-acolo noi să privim
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
prizonierii diferitelor afecțiuni. Ne adresăm tuturor care până acum nu au știut sau pur și simplu nu au încercat o astfel de terapie, să se lase copleșiți de magia culorilor căci dacă sufletul e vindecat bolile nu se mai pot cuibării cu ușurință. Plecăm de aici cu speranța că lumea culorilor va fi leac pentru suflet și trup. Referință Bibliografica: Lidia Dondesi, TERAPIA PRIN ARTĂ / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1229, Anul IV, 13 mai 2014. Drepturi
LIDIA DONDESI, TERAPIA PRIN ARTĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344572_a_345901]
-
goliciunii la care râvnea băloșindu-și limba. Creația artistului trebuie să fie liberă precum creația Creatorului, pe care noi o vrem să aibă libertatea fiindă. Spiritul artistului este unul cu spiritul deusian, același care se înalță în imensitate și coboară apoi cuibărindu-se pentru eternitate în locurile nepătrunse de izul profan, în biblioteci, expoziții, laboratoare, muzee, teatre. Literatul se alătură nemuririi prin irealul imaginii materializate a ideilor, care sunt într-o continuă mișcare, urcând și atingând culmea angelică, rostogolindu-se apoi cu
FRACTALUL FIINDULUI AMICAL ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348066_a_349395]
-
începu s-o răsfoiască... CAP.14 După plecarea Veronicăi din Viena, Eminescu rămase parcă într-un pustiu, evită să se mai întâlnească cu colegii, se închise în casă și câteva zile zăcu buimac. Gândul de a părăsi Viena i se cuibărise din iarnă în inimă; boala lui prelungită, lipsa de bani, traiul greu și mai ales lipsa perspectivei unei diplome erau argumente care îl înclinau către o asemenea hotărâre. Acum Veronica venise ca o salvare, pleca după ea spre meleagurile dragi
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
munte fără inimă sufletul este un copil simbolic care așteaptă-n liniște judecata trotuarelor greutatea pietrei îi pulsează în piept îl aruncă în datoria pământului în fiecare minut cineva ne mai onorează cu o moarte dependența de trăit respir frica cuibărită-n glas prizez umanitatea până la supradoză din înălțimile unui fir de iarbă admir răsărirea de cale pe unde nu au trecut niciodată stolurile de păsări ude să întineze ultimul neam de arbori impecabili trunchiul omului arbore a înmugurit până la îngenunchiat
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
abis, I-accept nebunia și trăiesc un vis! FRUNZĂ RUGINIE Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! CORN DE TIMP VRĂJIT Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând! Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând. Cu
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
sub zidurile năruite. Crăpăturile de atunci, din pereții unor construcții, s-au adâncit cu timpul, și mai mult. Ele se intersectează pe pereții blocurilor, ca o urzeală, și desfac la îmbinări, perete de perete, în deschizături de profil, prin care cuibăresc vrăbiile și susură ploile. Bătrânele blocuri crâșcă azi a prevestire, în larma vântului, clătinate într-una, din temelii, și de alte seisme, dar și de intervențiile directe ale mâinilor „dibace” care sparg pereții propriului așezământ spre a croi prin casă
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]