882 matches
-
Un pitic murdar pe șorț,/Plânge singur într-un colț./ Șorțul i-l fac eu curat/La mașina de spălat.", ,,Iartă-mă, te rog, pardon!/ Am crezut că ai palton,/ Și-am vrut, dragă pisicel,/Să-ți pun blana în cuier!" Cîrloganu 2006: 76-77. 301 Vezi și Bârsan 1995: 8-31, Răduț 2007: 88-89, Pâslaru 2003: 91, Taiban 1976: 89-90 etc. 302 Dumitrana 1999: 79. 303 Surdu-Dănilă-Șova 1995 : 9-11. 304 Dumitrana 1999: 81 (după Gianni Rodari). 305 Schulman Kolumbus 1998: 89. 306
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
magazine îl irosesc. Am vizitat etajul de îmbrăcăminte al unui magazin universal important din New York și am avut neplăcuta plăcere să văd cele mai urâte cabine de probă. Carpete murdare, uzate, zdrențuite. Lumină rece, care nu pune în valoare. Aceleași cuiere și scaune pe care le-ai fi putut găsi în orice magazin de discounturi care plătește chirie mică pe un spațiu mediocru. Oglinzi care distorsionează corpul celui care se privește în ele, și nu în sensul bun. Când am atenționat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
diferit. Unii își iau două norme, la aceași universitate, aplică instituțional la granturi de cercetare, fac rost de resurse pentru universitate, construiesc o viață de catedră, vor cu adevărat să fie agenți de schimbare full-time, chiar dacă adesea nu au nici cuiere să-și pună paltoanele. Alții se implică în mai multe instituții simultan, dar sprijină domeniul și universitatea, trag de ei să facă față între cariera universitară și joburi internaționale. Alții trăiesc între două lumi și fac transfer de know-how creând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
să căutăm adevăruri acolo unde mulți nici măcar nu își închipuie că ar fi un adevăr de căutat...", iată deci, un alt zburător, din altă generație, care atât de simplu și natural, într-o bună zi, pe la mijlocul anilor '80, văzând în cuier scurta de zbor a tatălui meu, mă roagă să i-o împrumut pentru câteva zile. Voia să "se fălească" la Bărăganu cu scurta de piele a lui Dan Vizanty. Atunci, mi-am dat seama că prin Doru Davidovici, pilotul Dan
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Spre prînz m-am întors, din curiozitate, să văd în ce stadiu se aflau candidații și cum se desfășura proba; un loc era gol. Întrebînd plantonul, acesta mi-a răspuns: "Nimeni nu a ieșit; toate caschetele și săbiile sînt la cuier în vestibul". Întrucît acest răspuns tipic nu mă satisfăcea, m-am adresat ofițerului supraveghetor care constată împreună cu mine, surprins și îngrijorat, că scaunul liber era al lui Dreyfus. Minutele treceau, sferturile de oră treceau; la un moment dat Dreyfus se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu alți ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând în cuier, pentru o clipă - așa, de parcă în creier ar pocni cineva din degete - în el e și o pereche de picioare, apoi picioarele dispar. De la un chioșc dintr-o gară am cumpărat o carte poștală care ți-arăta cum se leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Uriașul ceas de pe perete arăta trei fără cinci. Pe suportul de sub cadran erau doi lei care se învârteau pe rând. Amândoi erau masculi și aveau cozile îndreptate în sus de parcă așteptau să se atârne haine pe ele ca pe un cuier. S-a terminat simfonia lui Bruckner și a început Bolero de Ravel. Am mai comandat o bere și m-am dus la toaletă. Am făcut un pipi lung, tare lung. De unde se adunase atâta? Cred că am urinat încontinuu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
10 ani de la sfârșitul prematur al lui Iulian Antonescu - ctitorul muzeelor băcăuane, se vernisa „Sala memorială Iulian Antonescu”. În cadrul acestei expoziții sunt prezentate piese de mobilier (pat, dulap, rafturi de bibliotecă, scaune, lampadar, ceasuri de perete, birou de lucru, masă, cuier etc.Ă, lucrări de artă (pictură, grafică și icoane, cărți de specialitate (istorie și arheologieă, dar și din alte domenii de activitate (reprezentând o parte din vasta bibliotecă personalăă, lucrări personale (articole, studii, însemnări în manuscris, fotografii de familie și
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
ani în urmă. - Da, cred că astronaut e cel mai bine, zise el - Bine, așa tare, am zis. Cred că e o idee bună de costum. Atunci am remarcat casca de astronaut de pe pat și costumul portocaliu NASA agățat în cuier. - Ne vedem jos, tinere. Robby mă urmări cu privirea până ce am ieșit pe ușă, apoi o încuie în urma mea. Am tresărit când am auzit zăvorul. O aplică pâlpâi când am trecut pe lângă ea. 8 h a l l o w
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lumină, cum se spune. Urcă scările, mai privește odată frumoasele imagini ce-i apăreau de pe prispele casei, apoi deschizându-i-se prima ușă de la intrarea în sala cea mare, despărțitoare a două camere, se dezbracă de manta, o pune în cuier și este invitat a intra în camera din dreapta unde se aflau ceilalți membri ai familiei. Deschizând ușa din dreapta este întâmpinat de un miros puternic, ce prevestea pregătiri intense de primirea, cum se cuvine, a marilor sărbători. Mătușa Marița avea o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să fiu obosit, Farcaș." Nu știam că te extenuează să scârțâi la vioară. Grigore interveni oportun, luând hainele care se uscaseră și adresându-se vameșului: "Scoate-ți paltonul și pune-l aici, lângă sobă. Ai un umeraș și acolo un cuier pentru căciulă." Profitând de schimbul de haine, o șterseră fără vreun incident. Era și timpul. În sala de așteptare, dădură peste Constantin care venea după ei. Am scăpat ieftin, dar fii sigur că vameșul n-a ieșit din întâmplare pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se duceau la mine în instalație, lîngă cuptoarele de coacere a filamentelor. Frumoase zile! Dintre care, totuși, cea mai frumoasă rămîne ziua aceea de decembrie, în 1972, cînd am venit mai de dimineață, mi-am îmbrăcat salopeta, am smuls din cuier casca de protecție și m-am dus în instalație, unde se defectase peste noapte unul din cuptoarele de coacere a filamentelor. Pe la zece, cuptorul a fost aprins din nou, iar eu, lac de transpirație și murdar de cărbune, intru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
urmăresc cu privirea și mă minunez în sinea mea de propunerea ce mi s-a făcut: șef-adjunct de secție, cu sectorul de activitate la mașinile de înfășurat și la filamente... Știți, încep eu discuția cînd Don Șef se duce la cuier să-și ia șuba de șantier și casca, semn că vrea să plece în secție, venisem să vă rog un lucru... Spuneți, vă ascult, zice, trăgîndu-și mai bine șuba pe mîneci, așezîndu-se apoi pe scaunul din fața mea. Muncitorii de la filamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușa camerei. Te rog, lasă-ți scurta și aruncă naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă rog!... Stai aici, lîngă mine, să auzi discuția, îmi arată spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrie, convinsă că are dreptate, bucuroasă că s-a întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe firul aceluiași gînd căprioara imaginată de mine este, de fapt, o hienă deghizată... "Ei bine, zic eu în gînd, ridicîndu-mă de pe pat, retrăgîndu-mă spre cuier, nu ies din camera asta pînă nu te pălmuiesc, frumoasă doamnă; să mă ții minte! Fie ce-o fi !..." Da, Brîndușa, voi face întocmai: o scriu, o semnez, pun ștampila mea de certificare și o trimit, spune Cristina, aruncîndu-mi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e teamă că, de rușine, aș fi în stare să ies în fugă din cameră. Trebuie să mă stăpînesc, să salvez, dacă mai poate fi salvat, vreun gram din mine însumi. Mă ridic încet de pe scaun și mă apropii de cuier: Vă rog să mă iertați, doamnă! Îmi pare rău! spun cu glasul topit, începînd să-mi îmbrac scurta de velur. "Doamnă"?!! se miră doamna Cristina, urmărindu-mă cu privirea. De cînd sînt doamnă pentru tine, că, acum cîteva minute, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ea, acum, dă lecții de morală, etică și echitate. Păcat că n-ai văzut-o cum a strigat la mine azi. Mi-nchipui, surîde Cristina, cuprinzîndu-și în palma dreaptă umărul stîng, maltratat de mine. Mă plec și iau de lîngă cuier sacoșa de plastic, în care am casca de protecție. Altădată, rîde doamna Cristina, dacă tot umbli cu casca de protecție după tine, să ți-o pui pe cap... Iar tu, Cristina, îi spun eu scurt, furios, ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nea Ionică Vâslea: "Doamnă, vă caută..." și a arătat cu privirea spre curte, prin ușa de sită. Ea m-a chemat și m-a rugat să am grijă de cratița cu sos pentru chiftele. Și-a dezbrăcat șorțul, lăsîndu-l în cuierul de la ușă, apoi a ieșit în curte. A stat vreo jumătate de oră de vorbă cu cel care o căutase. A stat dreaptă, rotind în mîini năframa albă, pe care și-o trăsese de pe cap, în timp ce bărbatul din fața ei, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru că nu mi se răspunde, apăs încet pe clanță și întredeschid ușa. Pe canapeaua nedesfăcută, rezemată de o pernă, Fulvia doarme îmbrăcată, așa cum era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste umeri. Picioarele ei, lăsate la marginea patului, sînt pline de noroi: noroi pe cizme, noroi pe pantalonii lăsați peste cizmulițe. Un radiocasetofon rusesc transmite o muzică nocturnă. O bibliotecă din cîteva corpuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
alaltăseară de la teatru, invitația pentru vernisajul expoziției prietenului meu Cetină și cîteva scrisori băgate de poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa la gît. Observ cutia de celofan în buzunarul din dos al hainei de velur, o iau, scot din ea crenguța de magnolie, mă umplu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a avut, cu totul întâmplător, doar 22 de ore. Nici nu mi-am dat seama când s-au întors ai mei, nu i-am auzit când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimic, și sublinierea acestei afirmații banale, dar ambigue, ca o invitație la clandestinitate, o neliniști dintr-odată pe Clara. își trase pe ea jacheta roz de lână și botinele negre, își puse pe umăr geanta neagră și luă umbrela din cuier cu gesturi mecanice, de parcă o mâna cineva de la spate. Ieși tulburată din pro pria sa locuință, de parcă ar fi ieșit pe furiș dintr-o casă de rendez-vous. Nici nu așteptă liftul. Pentru prima oară de când se mutase cu Ion în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
curajos sub pseudonimul Alcibiade. Cu ochii înotând în lacrimi de prea-plinul trăirilor declanșate de pana măiastră a articlierului, rase cu responsabilitate și ultima dușcă de vodcă. După care spuse hotărât, arătând cu degetul spre peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți și dă liftele care ne strică sângele. Da, da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți și dă liftele care ne strică sângele. Da, da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre dinți cu ajutorul unei scobitori chinezești. Această acțiune îi mai liniști angoasele, oferindu-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]