881 matches
-
de brânză, și mezeluri scumpe, și vinuri Dealu-Zorilor, ș acu nu vezi pe unu că vine... Că noi ce-avem ? E v-unu dân noi ciumat, de nimenea nu ne calcă pragu ? — Ei, ei, ce faci, ce faci acolo la cuier, madam Delcă ? Pe dracu fac, pe dracu ghem fac... Uită-te la ea, ce obraz gros, până mai adineaori nici nu s-a uitat la mine, și-acu se face că nu-nțelege... Blestemat să fie ăla de-o mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea să pleci așa, nici n-am apucat să schimbăm amândouă o vorbă... Hai, sper că nu te-ai supărat, doar ne cunoaștem de-atâta vreme... Lasă paltonul în cuier, pune și basca la loc. Apropo, n-ai vrea să-ți dau o pălărie de-a lui Muti să ți-o aranjezi ? Cum ești dumneata pricepută... — Da, madam Delcă, miercuri a fost slujba de înmormântare la Biserica Albă. Nevasta generalului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dacă îi dă și banii, nu mai are ce să-și reproșeze ! Ce însemnează să ai o fire sensibilă și sentimentală ! Un simplu amănunt este în stare să te dea gata ! Când a văzut-o cum își târâia picioarele spre cuier, ea, de obicei atât de înfiptă ! Cum nu mai îndrăznea să scoată o vorbă... Și basca aceea caraghioasă, cu care o știe de treizeci de ani și de care Tudor, dragul de el, întreabă în toate scrisorile : „Și madam Delcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ce Dumnezeu ! Mereu și mereu aceeași discuție !... Aluzia și ieșirea ei nu i-au adus alt rezultat decât că el se îndreaptă acum spre ușă. Curând au să i se audă pașii în hall. Va întinde mâna să ia din cuier geanta de sport cu racheta. Iar ea va rămâne să lupte cu bine cunoscuta senzație de iritare și umilință : după ce ani de zile ți ai impus o conduită discretă, nu poți lăsa să-ți irupă nemulțumirile. Stă pe loc, enervându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Renunțăm sau discutăm altă dată... într-o clipă, înainte ca ea să fi găsit replica următoare, înainte ca să fi ajuns să-i spună totul în față, direct, el va păși în vestibul, va întinde mâna spre sacul de sport, din cuier... Tocmai acum, când ea și-a călcat în picioare toate reținerile și se lasă dusă de această bruscă enervare ce i-a făcut glasul strident și i-a urcat în ochi lacrimi, el renunță la discuție și pleacă. Îl cunoaște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ba chiar au și un sistem de arcuri, ca orice pat de spital, iar saltelele sînt mult mai bune ca În dormitoare. Și nu sînt nevoit să stau toată ziua cu uniforma aia ca un șmirghel pe mine - atîrnă În cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată. Și sînt singur. Mă rog, aproape singur. Împart salonul cu un tip care are o criză de ulcer, se Îndoapă cu apă cu bicarbo nat, aproape că-l aud clipocind, ca un butoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e cu adevărat bolnav. Ține să-mi tot repete că acasă i se spune Portofel, din cauza unui anume obicei. Lasă fraza fără alte indicii, așa că Încep să-mi fac griji pentru propriul meu portofel, aflat În pantalonii de uniformă, În cuier, În timp ce el tace și privește visător tavanul. Am senzația că nu stomacul e problema lui, ci capul. Stăm și fumăm și ne jucăm cu cîinii, pe scările infirmeriei, un pavilion cenușiu ceva mai retras față de restul clădirilor. E dimineață, de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-i fii recunoscător, dar ai putea măcar să nu faci circ. Intrați În cameră, care e Însorită, Încinsă și foarte mică. Foarte. Există două paturi simple, separate de o noptieră, și un dulap cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută sul Între paturi. O umflăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apoi îmbrăcă fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și își puse pantofii. — Ciudat, am încălțat papucii fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia te uită, pe cuier atârnă umbrela mea, pe care am uitat-o aici... data trecută... Își vârî ambele umbrele sub braț. Emma stătea în ușa camerei de zi. Îl întrebă: — Mai plouă? — Cred că a încetat. Bine, noapte bună. — Noapte bună. Tom deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ți-ai tortura animalul. Genul de situații care îl interesează pe N. Rămaseră un timp tăcuți în holul întunecos, Stella șezând pe scări, iar George pe un scaun, lângă ușă. Nu stătea cu fața spre Stella, ci spre un vechi cuier victorian, ornamentat, pe care-l cumpăraseră împreună la o licitație, pe vremea când erau logodiți. Vezi, am adus înapoi figurinele netsuke, spuse Stella. George văzu pe polița cuierului micul alai de figuri palide, din fildeș. — Da, într-o zi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lângă ușă. Nu stătea cu fața spre Stella, ci spre un vechi cuier victorian, ornamentat, pe care-l cumpăraseră împreună la o licitație, pe vremea când erau logodiți. Vezi, am adus înapoi figurinele netsuke, spuse Stella. George văzu pe polița cuierului micul alai de figuri palide, din fildeș. — Da, într-o zi le-am căutat cu înfrigurare. — Eram convinsă că ai să le cauți. Faptul că le-ai adus înapoi trebuie considerat ca un gest sentimental? Gestul pe care l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și curată. Foarte curată. Devenită parte din existența lui. Deși aici, sub cerul liber, e multă lumină, gestul de a-și agăța scurta îi aduce instantaneu în amintire holișorul cu penumbra lui plăcută și familiară, unde își atârna hainele în cuier de fiecare dată când venea de la București în vizită la ai lui. Dincolo de draperia trasă pe jumătate de la capătul holișorului, fereastra umplea sufrageria de un soare galben și cald. Își amintește exact cum erau așezate toate piesele de mobilier și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
visase ea să mă vadă pe mine student și, iată, acum avea doi în familie. În ce mă privește, mă corcolea cât putea, seara, când apăream acasă. Să se dezbrace de scurtă băiatul - îmi lua haina și o punea în cuier - să se spele băiatul, să mănânce băiatul, mâine să aibă schimburi curate! Tratamentul acesta îl făcea deseori pe Petrișor să exclame la venirea mea: - Hopa! A venit împăratul! Băiatul, după cum mă informau Sonia și mama, devenise extrem de studios. Se scula
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
aveam nevoie de o ceartă, indiferent de motivul care o aprindea, pentru a clădi cu ajutorul ei cele ce aveau să urmeze. În timpul înveninatei noastre discuții, făcând un gest cu mâna ca să subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe jos. Am ridicat-o și fără să o agăț la loc, am pus-o pe cap. Acest gest îmi dădu ideea plecării, singura soluție care curma cearta fără ca vreunul din noi să fi avut aerul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
însă s-a golit aproape de tot. Bărbatul în pelerină neagră a venit din balcon și a văzut că nu era nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a agățat haina într-un cuier și a comandat o cafea. Cînd s-a depărtat de tejghea, și-a dat seama că Sludden îl urmărește amuzat. — L-ai găsit, Lanark? îl întrebă Sludden. — Ce să găsesc? Ce vrei să zici? Ai găsit ce căutai în balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un fel de covor, și doar un rucsac pus pe garderob indica faptul că acolo locuia cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele ușii, apoi se întinse pe pat cu mîinile sub cap. Pînă la urmă, oboseala îl va face să se dezbrace și să se bage în așternut, dar avea o boală care îi dădea un somn inconfortabil, așa că încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă“, se gândi el. Roșcatul se întoarse spre Lilly. „Am onoarea să vă salut“, îi spuse el. „Afară cu voi, nenorociților !...“, le strigă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
senin: — Un om care stă îmbrăcat într-o redacție, înseamnă că nu-i aparține. Permiteți-mi să vă împărtășesc această observație de vechi gazetar, cu speranța că vom fi curând colegi. Poate doriți să vă puneți pălăria și paltonul în cuier? Și-și însoți fraza frumos articulată cu un gest de invitație spre cuierul lângă care era plasat, ca-n fiecare birou de altfel, calendarul cu patinatoare canadiene. Bărbatul își scoase pălăria neconvins și rămase cu ea între palme. O ținea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aparține. Permiteți-mi să vă împărtășesc această observație de vechi gazetar, cu speranța că vom fi curând colegi. Poate doriți să vă puneți pălăria și paltonul în cuier? Și-și însoți fraza frumos articulată cu un gest de invitație spre cuierul lângă care era plasat, ca-n fiecare birou de altfel, calendarul cu patinatoare canadiene. Bărbatul își scoase pălăria neconvins și rămase cu ea între palme. O ținea ca pe-o minge de cârpe. Peppin Mirto nu simțea deocamdată o simpatie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
motiv. Cât despre domnul prim-redactor, el îl fixa pe bărbat cu o privire care putea să însemne orice. — Permiteți-mi mie, zise Neculai Procopiu, și se grăbi să-i ia pălăria din mână. Însă, în loc s-o ducă spre cuier, se uită la căptușeală și scoase o exclamație care-l miră din cale-afară pe traducător. Ceva îi scăpa, cu siguranță. — Dânsul, începu el din nou, e venit pentru angajare, e gazetar... unde ați lucrat, probabil în străinătate, nu? Nu vrem
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea sus, la mine, ultima ușă pe dreapta, cum urci treptele. Vă aștept! Vă salut! Peppin se simțea puțin stânjenit și nu știa de ce. Îl ajută pe străin să-și dezbrace paltonul cu nasturi de os, i-l duse la cuier, sub pălărie, apoi îi întinse un teanc de scrisori. O anchetă pe care ziarul o făcuse pe tema De ce postiți? și care urma să apară miercuri, 24 decembrie. Dar răspunsurile primite de la diverși abonați, o sută la număr, care avuseseră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai călcase niciodată pe-aici - asta cu siguranță! - își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și ascultă liniștit slujba din Duminica de după Nașterea Domnului. Nu părea deloc cu gândul la cele sfinte, se uita pe pereți, mângâia lemnul de la mânerul jilțului, deși preotul, văzându-l, se înviorase dintr odată și vorbea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pronunța pe r... Trebuie să mă gândesc. Până atunci... Arătă spre cadavrul șoferului: Individul și-a lăsat mașina în fața porții. Parcheaz-o în altă parte. Între timp poate găsesc ceva. Cârnul băgă arma în buzunar. Luă la întîmplare un trenci din cuier și ieși. Scarlat privi lung în urma lui cu inima strânsă. * Melania Lupu ținea pumnii ascunși în adânciturile fotoliului. Unghiile îi intrau în carne. Pe figura emailată, cu bucle argintii, se citea o atenție încordată. " Dumnezeule, ce ghinion! Ce neșansă oribilă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]