13,249 matches
-
decât de origine divină." Realitatea e că luată în sine odiseea de față își produce o stare de sațietate - și chiar de ușoară indigestie a excesului - care face exagerată orice simplă tentativă de aplicare la bucătărie a savuroaselor rețete tradiționale culese de autor de prin diferite colțuri ale țării. Și dacă e adevărat că această carte de bucate mai mult se mănâncă - din ochi - decât se citește, dată fiind puterea de sugestie a descrierilor și a plasamentelor în decor, tot atât de adevărat
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
a lui Kleist și a Henriettei Vogel. În epocă, Goethe este acuzat ca fiind autorul moral al acestei epidemii în calitate de apologet al sinuciderii în cartea sa. Al doilea caz este cel al lui Ulise, naufragiat gol pe țărmul Insulei Feacilor, cules de acolo de prințesa Nausica, adus la curte și înveșmântat de regele Alcinous, care dă o petrecere în cinstea lui, deși Ulise nu-și dăduse în vileag numele. La acea petrecere este adus și un aed orb, Demodocos, care cântă
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
mare polarizare politică - a declanșat în presă o inventivitate onomastică notabilă. Președintele în exercițiu, în schimb, n-a mai provocat o asemenea dispoziție denominativă. Cred că merită să fie comparate listele - desigur, departe de a fi exhaustive - ale desemnărilor prezidențiale culese din presa românească dintre decembrie 1989 și august 2000. În cazul special al lui Ceaușescu, dictatorul permanent invocat în spațiul public și în cel privat, inventarul trebuie să țină cont de data sfîrșitului regimului său și, pentru perioada anterioară, de
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
dar vocea falsează voioasă ca la o serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc în sfîrșit: "Darul întîmpină dorul și-l împlinește/ dorul primește darul și îl sfințește/ Dar de rouă/ Cine are dor de cules, să culeagă". Cu alte cuvinte, de vină e cititorul care n-are "dor de cules" și nu artistul care perpetueză la nesfîrșit modelul iresponsabilității ieftin spectaculoase care alimentează o întreagă industrie de produs așa-ziși poeți. Cu "logostele" care trebuie să "constele
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
Narațiunile și să-i reediteze Interior. În martie 1975 moare în spital, lăsînd un maldăr de manuscrise. Este meritul extraordinar al d-lui Aurel Sasu de a fi restituit opera lui Fîntîneru într-o masivă ediție de aproape 600 pagini, culeasă cu corp 10. Și - cum i s-ar mulțumi mai bine? - se zbate pentru asta de vreo 15 ani buni. Acum a izbutit și niciodată nu va putea fi îndeajuns lăudat pentru inițiativa sa generoasă de cărturar. Constantin Fântâneru, Cărți
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
volumele publicate deocamdată. Unitatea colecției e garantată, ce-i drept, de aspectul național al literaturii, căci o bună parte din cărțile apărute sînt operele unor scriitori japonezi. Sau, de dimensiunile relativ reduse, deși uneori doar înșelător astfel, unele romane fiind culese cu niște caractere foarte mici, și de aceea uneori greu de deslușit la lectură. Dincolo de asemenea avantaje practice, însă, "Cartea de pe noptieră" a fost o sursă constantă, de la lansarea sa, de surprize plăcute, sau chiar de descoperiri încîntătoare. Între acestea
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
ajutat și de fiul lui Cilibi Moise) reușise să adune opera lui Cilibi și să o publice într-o ediție rotundă (lipsindu-i doar cărticica din 1864) cu titlul Pildele și apropourile lui Cilibi Moise. I-a închipuit, din informații culese cu migală, și schiță biografică. A fost o restituire benefică, trezind interesul multor învățați. A mai fost imprimată o dată, datorită succesului primei ediții. Reeditată în 1936, în "B.p.t." și, acum, prin străduința d-lui Țicu Goldstein, apare, la Editura Hasefer
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
exemplu a-i pica fața, sînt reatribuite "cartierului": "văzînd asta, ei, femeie simțitoare pînă la sinucidere, îi pică, vorba din cartier, fața" (EZ, 26 aprilie 2000, Int.). Citatele de tot felul, cum se vede, abundă; din ele se mai pot culege cîteva exemple de îmbinări libere: "copiii de cartier" (EZ 2307, 2000, 8), ""afacerea" aceasta de cartier" (LD, 28 martie), "viața de cartier", "gașca din cartier", "apariția grupurilor de cartier" ("Monitorul de Cluj", ianuarie 2000, Int.) etc. În fine, e destul de
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
la capitolul doi din Toy Story care, în mod neașteptat, se poate spune că rezolvă problemele existențiale mai mult sau mai puțin voalat expuse de celelalte două filme în discuție. Pionierul animației computerizate, John Lasseter (care între timp a mai cules aplauze și cu A Bug's Life/ Aventuri la firul ierbii, ce a coabitat foarte bine cu Antz/ Furnicuțele atât de marcate de personalitatea lui Woody Allen) izbutește un veritabil tur de forță dând satisfacție și spectatorilor de-o șchioapă
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
geto-dac", unde "fierari muncesc cu voie bună sub porunca unui meșter care bate un fier cald", fiindcă (dialog) "la noi toată lumea muncește, cu sabia sau cu plugul", recte "pe ogoare fără haturi", fiindcă "cine nu ară și nu seamănă, nu culege". Ca să nu mai vorbim de sfruntata inadecvare a megalomanei maculaturi la minimala decență a structurilor filmice. Dar ar fi nedrept să transformăm acest text într-un "caz". El nu este izolat, ba se suprapune pe ici pe colo etanș unor
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
tip... ", s-a simțit probabil nevoia unui nou derivat adjectival, cu sufixul suplimentar -ic: "această afacere e un act mafiotic" (RL 2459, 1998, 3). Cuvîntul mi se pare în curs de răspîndire: din arhivele pe Internet ale unor publicații, am cules exemple precum "de teama capitalismului mafiotic în curs de instalare" (Rlit 1995), "oamenii s-au resemnat cu regimul mafiotic" ("22", 1999). Mai mult, adjectivul produce chiar un adverb corespunzător: "o țară săracă, exploatată mafiotic, coruptă administrativ și parțial necivilizată" (Rlit
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
notorietate internațională, după ce începuseră să lucreze cu actorii din țară, au fost constrînși să plece - pentru că "incomodau" sau "umbreau" gloriile noastre locale din vremea deceniilor totalitare. În acest timp însă, alți regizori români valoroși, mai tineri, evoluează în Europa occidentală, culegînd lauri și laude, uneori mai mult decît în țară... Invidia, oricît de "colegială" ar fi, duce la aceleași efecte destructive: îndepărtează valorile românești, elitele. Pînă și în lumea politică se manifestă atitudini de respingere a celor care ar fi fost
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
și nu în cele din urmă artistică, a baladei, numită "cântec povestitor", sau "cântec eroic", având părerea că asupra ei s-a insistat mai puțin decât asupra celorlalte două capodopere, Miorița și Meșterul Manole. Semnalând faptul că textul a fost cules prima dată în 1831, de către D. Ardelean, însă publicat peste mai bine de un secol de Romulus Todoran în studiul Poezii populare într-un manuscris ardelean din 1831, în Anuarul Arhivei de folclor (1945), astfel că prima variantă tipărită este
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
că nu se dorește o rezolvare, ci o împărțire gravă a teatrului pe grupulețe și găști, o multiplicare a conflictelor pe foarte multe planuri și provocarea unor focare incendiare în toată țara. Domnul Damian a pus sămînța și așteaptă să culeagă roadele. Mă mir că mai are susținere PNL-ul, după ce îi terfelește atît de serios imaginea. Cum a rezistat atîția ani în acest scaun? Cine l-a pus și l-a uitat acolo? Cine va da socoteală cu adevărat pentru
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
Științe și Reformă Socială, repede devenită foarte citită și înnoitoare prin substanță, ci îl publică în volume de sine stătătoare, fiecare pentru ciclul de prelegeri respective. Au mai fost și alte cicluri de conferințe (politică externă, politica culturii) toate fiind culese în cîte un volum special. Era ceva cu totul nou în România. Dar, între timp, Asociația fundată încă în 1913 devine Institutul Social Român care a funcționat, la început, foarte modest, în trei încăperi de la etajul trei al Academiei Comerciale
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
echivalent în română: Cred că am calitățile unei specii de jurnalist, spune el, mai puțin cotată decît critica literară, care se chema odinioară courriéristes. Așa cum îi arată numele, les courriéristes aleargă prin oraș ca să alimenteze o rubrică, pun întrebări, răscolesc, culeg informații, ecouri, bîrfe, fac interviuri, adesea anchete. Le courriériste este un reporter specializat în teatru, muzică, literatură etc. Un reporter cultural. Iată ce am făcut eu însumi vreme de cincisprezece ani la Figaro littéraire și apoi la Figaro și ceea ce
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
față de acest cetățean american care e drept că vorbește foarte mult despre literatura română în cărțile sale, dar fără ușoara exaltare a exilatului în Europa (.e. fără nostalgia rădăcinilor). Date pentru o mai bună conturare a premisei identificate se pot culege și din capitolele despre "exilații interior". Și pentru că Gabriela Melinescu este singura femeie căreia i se dedică un capitol în acest volum, nu putem evita să menționăm că prima parte poartă titlul Zeița și geniul și conține incredibilele rînduri (deloc
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
se face înțeleasă;/ L-am cunoscut pe cel care a scăpat frîiele rosturilor și nu poate nădăjdui să se mai înstăpînească asupra lor;/ L-am însoțit pe cel care de-o viață se silește să vomite fără a reuși;/ Am cules mărturisiri în preajma unor buze bîntuite de febră la a căror dogoare/ S-ar coace dintr-odată un lan de orz/ Și o pajiște de iarbă s-ar preface în fîn uscat./ Singur m-am învinovățit pentru plaga de neînțeles din
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
nu se poate vorbi decât cu patimă (ori fan ori contestatar) a preferat să-l facă pe el însuși să vorbească îndelung realizând un autoportret radiofonic fascinant. Pentru luna septembrie pregătește o altă asemenea emisiune-maraton despre Enescu, pentru care a cules deja material în țară: a înregistrat o convorbire cu Pascal Bentoiu despre proiectele enesciene definitivate de acesta - Simfonia a IV-a și a V-a și poemul Isis -, a adunat partituri, imprimări etc. Astfel, în timp ce aici se va desfășura Festivalul
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
călătorie în Grecia, Orient și țările dunărene; trad. din daneză, prefață și note - Grete Tartler, Ed. Univers, București, 2000, 232 p. Zece luni în Țările Române în 1857 sosește la București, în calitate de secretar al legației prusace, cu misiunea de a culege informații pentru reorganizarea politică a Țărilor Române, un tânăr german pe care scurta trecere pe aceste meleaguri avea să-l salveze de la anonimat. De aici se va îndrepta, după numai zece luni, tot cu o misiune oficială, către Stambul. în
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
gazetelor. Francezii au o expresie pentru asta: à bâtons rompus. Am putea-o traduce în mai multe feluri, niciunul satisfăcător: cînd și cînd sau pe ici-pe colo, cu ideea la nimereală, fără continuitate (nici în timp, nici în spațiu). A cules, s-ar zice, un buchet de flori diferite, ceea ce nu se face dacă vrei să-l oferi, dar care are frumusețea lui. În 22 din 24-30 iulie, dl Matei Călinescu își amintește de o întîlnire întîmplătoare cu Borges, care conferențiase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
cum se întâmpla îndeobște în anii precedenți, acela că sunt premiere (de fapt, filme rămăse disponibile între Cannes și Veneția), așa încât juriul, având ca președinte, de astă dată, o personalitate de calibrul lui Krzysztof Zanussi, a avut de unde alege și "culege" un palmares echilibrat și echitabil. Filmul Festivalului a fost Le fabuleux destin d'Amélie Poulain (Franța) și aceasta nu doar pentru că a obținut Marele Premiu - s-au mai văzut filme premiate și vehement contestate sau, ce e și mai grav
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
renăscut, care se opusese mai multor dictaturi, garanta o fațadă. În realitate, P.N.Ț.C.D.-ul s-a realcătuit cu lentoare, în sărăcie materială și mobilizând un segment electoral destul de redus - vezi rezultatele primelor alegeri prezidențiale, când Ion Rațiu a cules mai puțin de trei la sută din voturi pe țară. Oferta altor noi partide s-a dovedit mai tentantă. Dacă, totuși, aderenți potențiali băteau la poarta partidului, acolo îi aștepta o primire recișor-călduță. Pentru că, din primul ceas, formațiunea ce se
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
supliment cultural și artistic, EVENIMENTUL ZILEI n-are, ambele publică însă în pagina de ziar - vinerea - texte dintr-o posibilă antologie lirică. În Adevărul, antologatorul e C.T.P. Așa scrie. Știți dv. cine e. În Evenimentul, el este Petru Romoșan. C.T.P. culege și de prin străini, Romoșan se rezumă la producția internă pe care ar dori s-o cuprindă în "cele mai frumoase o sută de poezii ale limbii române". Nu ale literaturii. Ale limbii. Pe căldura asta, Cronicarului îi vine greu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
ducea un război rece, deci nu se putea pune problema unei intervenții armate directe, cum se putea justifica etic și moral misiunea unui post de radio care emancipa ațîțînd, care semăna vînt, cum s-ar zice, lăsîndu-i pe alții să culeagă furtuna? Puddington atrage atenția că au existat și oponenți serioși ai unei asemenea strategii politice precum cea întruchipată de Europa Liberă: senatorul William Fulbright, șeful comisiei pentru relații externe, unul dintre primii critici severi ai dominației și intervenției americane în
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]