KorAP: Find »[drukola/base=culoar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...209 >

5,205 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

nu se distingă de liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi și curentul ce-i bătea obrazul Își aduseră contribuția la ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la fețele fetelor care se plimba câte două de-a lungul trotuarului estic, luminat de felinare, vânzătoare ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
era atât de departe de linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce copacii și căsuțele de pe malul de-aici, cu bărcile legate la mal, rămâneau În urmă. Ridică cealaltă jaluzea și Îl văzu pe Myatt dormind pe culoar, cu spinarea rezemată de perete. Primul ei reflex a fost să-l trezească; al doilea - să-l lase să doarmă și să se Întindă Înapoi, În luxul oferit prin sacrificiul altuia. Simți că-i este recunoscătoare, de parcă i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sunt de față ca să mă vadă sau să-mi vorbească. Se uită iarăși afară, pe geam, dar satul nu mai era, și nici acele coline verzi pe care le văzuse. Doar râul era același. Adormi. Domnișoara Warren se bălăngănea pe culoar, străbătând trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și beată, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
le văzuse. Doar râul era același. Adormi. Domnișoara Warren se bălăngănea pe culoar, străbătând trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și beată, și Își ordonă gândurile cu multă greutate, dar nasul Încă mai simțea mirosul veritabil al vânatului. Niciodată până acum, după zece ani de reportaje, zece ani de luptă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În timp ce trenul tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi scapă el mie“, se gândi ea, roșind din cauza râgâielii scăpate, de parcă ar fi fost o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aici când ești obosită. Sunt obosită, se gândi ea. Aș putea dormi aici ore Întregi. Spuse cu o voce Încordată, ca să-și ascundă lacrimile: Cum să fac asta? Oh, spuse el, eu voi găsi alt compartiment. Am dormit aseară pe culoar doar pentru că eram Îngrijorat În privința dumitale. S-ar fi putut să ai nevoie de ceva. Ea Începu să plângă iar, sprijinindu-se cu creștetul de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se ridice, să-l lase și să se Întoarcă la vagonul ei, căci el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun subiect după care am alergat vreodată, spuse ea. L-am văzut acum cinci ani ridicându-se și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Cum să nu. Dar nu trebuie să vă fie teamă. Luați-mă de braț. Domnișoara Warren o Înșfăcă, cu degete puternice, cum s-ar fi Încleștat de gâtul unui câine cu care s-ar fi luptat. Când ajunseră pe celălalt culoar, Îi vorbi din nou. Zgomotul trenului se redusese și acum putu să-și regleze vocea până la o șoaptă răgușită. Ah, dacă ar exista un doctor În trenul acesta, draga mea! Mă simt atât de rău! — Dar este unul! Numele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru și poate Îl aduci tu. O urmări pe Coral Musker cum dispare și se strecură În toaletă. Trenul se opri brusc și Începu să dea În spate. Domișoara Warren recunoscu prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
prin geam clopotnițele din Würzburg și podul peste Main. Trenul se lepăda de vagoanele de clasa a treia, manevrând Înapoi și Înainte Între cutiile luminilor de semnal și liniile moarte. Domnișoara Warren lăsă ușa Întredeschisă, cât să poată vedea pe culoar. Când Coral Musker și doctorul Czinner Își făcură apariția, ea Închise ușa și așteptă ca sunetul pașilor lor să treacă. Aveau destul de mult de mers până la capătul culoarului, așa că acum, dacă se grăbea, ar avea destul timp. Se strecură afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
liniile moarte. Domnișoara Warren lăsă ușa Întredeschisă, cât să poată vedea pe culoar. Când Coral Musker și doctorul Czinner Își făcură apariția, ea Închise ușa și așteptă ca sunetul pașilor lor să treacă. Aveau destul de mult de mers până la capătul culoarului, așa că acum, dacă se grăbea, ar avea destul timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de celălalt, În mișcarea trenului, zdrelindu-și chiar o Încheietură a mâinii și un genunchi. Pasagerii care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker de-a lungul culoarului, Mabel Își premeditase fiecare gest: străinul cu care Împărțea compartimentul era la micul dejun, iar doctorul Czinner, care o căuta la celălalt capăt al trenului, va fi plecat pentru cel puțin trei minute. În acest interval de timp trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe drum. Și atunci Își aminti de domnul Quin Savory, pe care venise să-l intervieveze. Fața acestuia Îi era bine cunoscută din fotografiile apărute În Tatler, caricaturile din New Yorker, desenele În peniță din Mercury. Privi grijulie În lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru. Se comportă ca un stăpân - se așeză fără a mai aștepta să fie invitată. Simțea că-i oferea omului acestuia ceva ce-și dorea, publicitate, iar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
a abuzat atât de mult de introspecție. Prea multă mohorală. La urma urmelor, lumea este un șpațiu plăcut și palpitant. Mâna osoasă, care ținuse pipa, plesni neajutorată un genunchi. — Să readucem spiritul lui Chaucer, spuse el. O femeie trecu pe culoar și, pentru moment, Întreaga atenție a domnului Savory fu În mod vizibil captată să navigheze În siajul ei, săltând, săltând, săltând, ca și mâna lui. — Chaucer, spuse el, Chaucer... Brusc, În fața ochilor domnișoarei Warren, el abandonă efortul, pipa Îi căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pentru adulți“. Cărțile dumneavoastră sunt acordate ca premiu În școli. Ironia ei fusese puțin prea evidentă. — Sunt mândru de asta, spuse el. Generația mai tânără a fost creșcută Într-o tradiție șănătoasă. Ea observă buzele lui uscate, ocheada În direcția culoarului. O să pun chestia asta cu tradiția sănătoasă, se gândi ea. Publicului o să-i placă, lui James Douglas o să-i placă și o să le placă și mai mult când va fi unul din cazurile acelea de Hyde Park, pentru că asta va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întrebă Janet Pardoe. — Mă rog, spuse domnul Savory, eu nu cunosc altul. — Nora mare și veselă. — Hora, o corectă domnul Savory scurt. Hora mare și veselă. O prinse cu mâna de cot și Începu s-o conducă de-a lungul culoarului. — E momentul pentru un sherry. Dar ce chestie - să fii rudă tocmai cu femeia care mi-a luat mie interviul! Fiică? Nepoată? — De fapt, nu sunt chiar rudă, spuse Janet Pardoe. Sunt companioana ei. — Mai bine. Degetele domnului Savory Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
chiar rudă, spuse Janet Pardoe. Sunt companioana ei. — Mai bine. Degetele domnului Savory Îi cuprinseră mai ferm brațul. — Caută-ți altă slujbă. Ești prea tânără. Nu-i șănătos. Câtă dreptate aveți! spuse Janet Pardoe, oprindu-se pentru un moment pe culoar și Întorcând spre el ochii ei strălucind de admirație. Domnișoara Warren scria o scrisoare, dar Îi văzu trecând. Își pusese planșeta pe genunchi, și stiloul Îi scârțâia pe hârtie, Împroșcând cerneală și făcând găuri adânci În hârtie. Dragă verișoară Con

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon. Apoi Își șterse stiloul de fustă și trase de cordonul soneriei, chemând un chelner. Gura Îi era teribil de uscată. Coral Musker rămase pentru câtva timp pe culoar, privindu-l pe Myatt și Întrebându-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El stătea cu capul aplecat peste un teanc de hârtii, urmărind cu creionul În sus și-n jos o coloană de cifre și Întorcându-se Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
era ușor. Ea râse tare și bătu din palme, având brusc senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral de braț și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aștepte de la ei să știe ce-i rușinea. Noaptea trecută fata leșinase. Îi prescrisese, pentru sănătatea ei, să-și ia o cușetă. Suspiciunea nu făcea decât să-l dezonoreze pe cel suspicios. Apoi i se alătură lui Coral Musker pe culoar. Nu puteau fi văzuți din compartiment, dar vocea doamnei Peters se auzea clar. — Da, dar cine plătește? Asta aș vrea eu să știu! Dr. Czinner se sprijini cu capul de geam și șopti cu ură: — Niște burghezi! — Vă mulțumesc, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dădu seama de inutilitatea cunoștințelor sale. Nu putea face nimic pentru ai lui. Nu le putea recomanda odihnă celor epuizați, nici nu le putea prescrie insulină celor diabetici, pentru că aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lanțul ceasului, iar următorul că geamantanul lui nu era În același loc În care Îl lăsase. Îl Întrebă cu tristețe: — Ești și dumneata reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai sosit prea târziu. Privirile Îi erau Încă ațintite asupra crucii de argint, care se bălăngănea Încoace și-ncolo, În ritmul mișcărilor omului. S-ar fi putut legăna așa, În ritmul pașilor săi, și, pentru un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]