926 matches
-
de copilăria lui metodistă. Așa cum observau de pe acum, în articolele lor „perceptive“, viitorii săi biografi, care roiau ca hienele în jurul lui așteptându-l să moară, metodismul făcuse din el un puritan cu un obsesiv simț al adevărului, marcat de sentimentul culpabilității originare, în care unii vedeau motivul filozofiei lui. Dacă exista vreo etichetă tradițională care să i se potrivească (el însuși nu-și dădea nici una) era poate aceea de stoic; și aceasta putea fi asociată cu atmosfera morală riguroasă și închistată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea pe undeva lumânări, dar unde le pusese? Domnișoara Dunbury scoase dintr-un sertar o lanternă electrică puternică proiectându-i fasciculul de lumină pe fața preotului. În felul acesta, putură discuta mai departe. Părintele Bernard încerca un anume simț de culpabilitate, în timp ce buzele lui iluminate continuau să-i îndruge minciuni bietei femei. Spaimele ei, cuvintele solemne, întrezărirea sfârșitului îl tulburau, stârnindu-i parcă presentimentul propriei morți. Dumnezeu e acolo și mă așteaptă, nu-i așa? E o persoană, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie au fost imprudente. Emoțiile lui George când se strecurase în casă prin pivnița de cărbuni erau amestecate și printre ele se infiltra și teama - un excitant amalgam de neliniște și de bucurie sinistră, și acel vechi, intens simțământ de culpabilitate, inseparabil de senzația stringentă a unei datorii de împlinit. Șocul brusc al prezenței lui Hattie, atitudinea ei sfidătoare, l-au temperat în oarecare măsură, punându-l pe gânduri. Până în acel moment, gândirea fusese cu totul absentă. Nu-și făcuse nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi-a arătat și mie scrisoare sinucigașului. Eu unul socotesc că intuiția preotului l-a sfătuit bine, călăuzindu-l să nu releve faptul că Rozanov și-a luat singur viața. Hattie Meynell, care și așa era muncită de sentimente de culpabilitate, a fost scutită de oroarea cunoașterii faptului că John Robert a trecut la asemenea act extrem foarte curând după conversația purtată cu ea. Deși convingerea mea este că John Robert își plănuise de multă vreme moartea; așa se explică faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceea că doi oameni care conviețuiesc de vreme îndelungată pot avea păreri false unul despre celălalt. Nu-i neapărat ca acest lucru să ducă la dezastre sau inconveniențe. Stella, ca să vorbim mai întâi despre ea, suferise de un sentiment de culpabilitate, care avea o bază mult mai rațională decât cel care o muncea pe Hattie. În mintea mea stăruia imaginea, trasată de ea, a unui George prins într-o undiță cu firul foarte lung și lăsat să zburde, în timp ce ea ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de-a binelea. După o cină frugală, începem să povestim. Ea a făcut pelerinajul sf. Iacob în anul 2007, plecând de acasă și ajungând la Santiago. Cu puțin timp înainte îi murise soțul în Portugalia și avea un sentiment de culpabilitate, gândindu-se că nu a făcut tot ce se putea ca să-l salveze. Pelerinajul ei a avut scopul ca Dumnezeu să-i arate unde este sufletul soțului. Tot timpul o măcina acest gând, această teamă că soțul ei nu s-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și ura lumii sunt înrudite. A vedea peste tot "mizeria lumii" sau a stigmatiza, aici sau acolo, o "axă a răului" este, de facto, consecința unei aceleiași economii a mântuirii obnubilate de căutarea perfecțiunii, alimentate de un puternic sentiment de culpabilitate și sprijinindu-se pe fantasma unicului: monoteism sau monoideism. Să nu uităm, într-adevăr, care este dualitatea fondatoare a tradiției iudeo-creștine, ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte, este Oecumen: lumea cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
autoculpabilizeze. La nivel moral, se exprimă în mod scrupulos, convins că este incapabil. Se refugiază în sentimente de nedemnitate, descurajare și simte că viața este amară, dificilă, etc. Are adesea convingerea că „nu este la înălțime”, alimentându-și sentimente de culpabilitate chiar și atunci când ceilalți îl apreciază. Preferă să nu ceară nimic pentru sine. Încearcă să își reprime îndoiala și critica și își alimentează o privire ireală asupra lumii. Deseori, problemele cu care se confruntă la nivel psihic se exprimă și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
simtă un sentiment de inferioritate sau umilință. Un subiect aparte, destul de delicat, îl constituie diferite aspecte cu privire la viața sexuală, față de care confesorul trebuie să manifeste deosebită atenție și pudoare. Pe de altă parte, poate exista și riscul ca insistând asupra culpabilității penitentului în această privință, să ignore alte tematici mult mai utile, așa cum sunt: adevărata dragoste, dăruirea de sine, iertarea lui Dumnezeu, etc.; c) Agresivitatea - atunci când confesorul este în mod greșit autoritar sau dominant față de penitentul din fața sa. O astfel de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
1980 cit. în Gabriel, 1994). Lifton a studiat patru tipuri de catastrofe: taberele morții în Germania nazistă, Hiroshima, Războiul din Vietnam și inundația din Buffalo Creek. În urma investigării supraviețuitorilor acestor dezastre, Lifton a delimitat câteva teme psihologice specifice: "amprenta morții", "culpabilitatea supraviețuitorului", "apatia psihică", "suspiciunea falsei îngrijorări" și "lupta supraviețuitorului pentru sens. • "Amprenta morții" se referă la imaginile teribile ale morții, inclusiv forme grotești și absurde ale acesteia. În cazul subiecților investigati de Lifton imageria raportată se putea referi la camerele
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și absurde ale acesteia. În cazul subiecților investigati de Lifton imageria raportată se putea referi la camerele de gazare pentru supraviețuitorii Holocaustului și figuri decrepite, uscate și scofâlcite ale persoanelor cu SIDA pentru terapeuții din studiul lui Gabriel. • " Sentimentele de culpabilitate" resimțite de terapeuți puteau decurge din asistarea unui număr mare de pacienți decedati "m-am simțit vinovat că trăiesc în continuare când atât de mulți mor". Această vinovăție se naște din incapacitatea supraviețuitorului de a se comporta într-un mod
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
89, 94, 97, 100-101, 103-104, 108-109, 113, 117, 127, 141-143, 152, 156, 166, 176, 181-185, 188-189 credință / 14, 30, 36-37, 39, 41, 49, 57, 62-63, 80, 88, 90, 94, 97, 99-108, 112, 121, 125, 127, 135, 147, 150, 164-166, 168 culpabilitate / 56 D depersonalizare / 65-67, 72-75, 94-95 disponibilitate / 93-94, 131, 133, 140, 182, 185, 189 distres / 16, 2021, 29, 39-40, 42-45, 55, 59, 104, 106-107, 109, 111, 115-116, 118-120, 122-123, 137-138, 151, 153, 160, 162-163, 165, 167-168, 173-174, 179, 183-184 E
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cu fiorosul, IMGB-istul, zic eu, Intelectuali la cratiță. Oricum aș coti privirea, văd în coada formulei un semn de exclamare, adică un imperativ care-mi evocă bine-cunoscuta, bucureșteana imprecație macho-șoferistică față de femeile la volan, în contexte de (ne)vinovată culpabilitate carosabilă: „Du-te la cratiță, fă, fir-ai a dracu’ de proastă cu cine ți-a pus volanu-n mână!“ Urlet geamăn cu nenorocita furie proletariană a fesenismului dâmbovițean din 1990 și ceva, când cu „Moarte intelectualilor“, „IMGB face ordine“ și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se poate imputa lui M. Eminescu că ar fi // sustras din bibliotecă vreo carte cu intențiune de a și-o apropria, dar nici macar neglijenția prevăzută de art. 203 C. P.; Considerând dar că din instrucție nu rezultă indicii suficiente de culpabilitate contra lui M. Eminescu și că prin urmare prevențiunea nu se poate stabili contra lui; În vederea acestora, în baza art. 129 p. p. și în neunire cu rechizitorul d-lui pr. -proc. declarăm: Că nu este loc de urmărire contra
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
săturasem să mă tot mint, să fiu pradă instinctelor mele. Sâmbătă dimineața mă aflam deja în aeroport. Plecasem fără să-mi iau măcar rămas bun de la Linda care era acum pe iahtul ei, gândindu-se poate la mine. Sentimentul de culpabilitate ceda treptat locul unei dureri din ce în ce mai acute, o tristețe insuportabilă parcă. Mai aveam mult de învățat de la viață. Eram atât de străin de propriul meu eu, încât parcă devenisem incapabil de a-mi mai interpreta rolul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
așezați și începu: - Ne găsim în fața unei situații curioase. Acum o săptămână l-am adus pe prințul Ashargin la palat. Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
am spus, „vezi să nu-mi uzi cămașa“. Pielea de pe față și de pe mâini i se înverzise. Un verde sumbru, bătând în albastru, ca al pădurilor văzute de departe. „Te crezi mare deștept !“, a bombănit el. Nu mă credeam deștept. Culpabilitatea inteligenței mă îndemna, încă de pe atunci, să prefer inocența tâmpeniei. „Hai să vorbim despre altceva“, am propus. „Nu, nu“, s-a împotrivit Constantin, „să rămânem la dragoste...“. „Cum vrei“, am acceptat eu. „Dă-i drumul...“ * Specialistul Ronald Siegel a identificat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
așezați și începu: - Ne găsim în fața unei situații curioase. Acum o săptămână l-am adus pe prințul Ashargin la palat. Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
implică, fără îndoială, toate structurile psihice începând cu cele cognitive și motivaționale până la cele afective. Numeroși autori consideră că acțiunile deviante reprezintă tulburări în diferite grade a proceselor emoționale și volitive manifestate mai ales prin "lipsa sentimentului responsabilității și al culpabilității, incapacitatea de a renunța la satisfacerea imediată a unor trebuințe cu riscul unor sancțiuni, insuficiența controlului emoțional, insuficiența judecății, a autocriticii, a utilizării experienței trecute" (Voinea, 1999, p. 31). O înțelegerea aprofundată a factorilor psihologici cauzatori ai comportamentelor antisociale manifestate
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
În comparația asta greutatea a douăzeci de veacuri de istorie a Bisericii Împovărîndu-mi spiritul, douăzeci de veacuri În care cea mai măruntă effusio seminis În afara căsătoriei a fost un peccatum gravissimum?) Ea reînsuflețindu-i sexul, el rumegînd vechi sentimente de culpabilitate! Tata scrisese În legătură cu fidelitatea În cadrul cuplului: „CÎnd o altă dragoste se ivește, planează deja mirosul morții“. Văzîndu-mă gata să cad În mrejele lui Maureen, cînd el m-ar fi vrut fidel Lui Delphine, mama a două din nepoatele lui, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În celulă În noaptea În care a murit Gildas! - Păzit de Morineau. Bravo pentru alibi! Marie simți o dezamăgire atît de vie, atît de penibilă, Încît admise În cele din urmă că Lucas avea dreptate. Se neliniști: oare de ce dovada culpabilității lui Ryan o tulbura atît de profund? O condiționase atît de mult prin hipnoză? Nu avu răgazul de a adînci și mai mult ipoteza, Lucas o prinsese de braț și o trăgea după el: nu aveau timp de pierdut, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
arătîndu-i găurile din țesătură. - Și astea ce-s? Șase găuri de glonț, toate la țintă! Armelle, care nu pricepea nimic, se agita În jurul lor cerșind explicații. Lucas o fulgeră cu privirea. - Chiar vrei să-ți spun ce Înseamnă? Înseamnă dovada culpabilității soțului dumitale pentru tentativă de omor asupra unui polițist! Marie preluă ștafeta fără să-i lase timp să reacționeze. - În noaptea În care a fost agresat comandantul Fersen, ai pretins că erai În pat cu soțul dumitale, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alături de tine. - Ca Într‑un coteț uriaș de iepuri, milioane de iepuri, din care iepuroaicele Își aleg mostre de masculi. Dar prima fază a Întâlnirii noastre s‑a consumat rapid. Scopul ei era, evident, să‑mi trezească un simț de culpabilitate și să‑mi injecteze un solvent sau un atenuant mental. - Îmi poți spune unde ne găsim? am Întrebat‑o. Și de ce ne‑am Întâlnit În fața monedelor ăstora? Ce semnificație au? La care bancherul a făcut un pas Înainte și m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost, desigur, dezlegat de promisiunea, făcută cu ani Înainte, de a scrie o scurtă prezentare a lui Ravelstein și o relatare asupra vieții lui. Întrucât și eu aproape că mi‑am trăit moartea, nu am motiv să mă tem de culpabilitatea resimțită adeseori de cei vii față de ceilalți - părinți, soții, soți, frați, prieteni - aflați În mormintele lor. La sfârșitul anilor treizeci, când tocmai terminasem colegiul, am lucrat ca asistent cercetător la alcătuirea unui ghid geografic și am descoperit cu acest prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
erau tot lângă fântână, cu mâinile streașină la ochi. Vârstnica m-a amenințat cu degetul, așteptase să Întorc capul, fiind sigură că o voi face. Mi-am făcut semnul crucii și mi-am văzut de drum cu un sentiment de culpabilitate, care amenința să mi suprime bucuria.” Cu toate că, și În continuare, consideră că-i anodină acea prezicere, tot o povestește, vorbind prin perete, vecinului de celulă (care se numea Capotă, fusese căpitan și avea să fie condamnat la 15 ani de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]